1. O zona de teritoriu cu un ansamblu de caracteristici interne (proprii) distincte si consistente, fie ele fizice sau umane, si care ii confera o anumita unitate semnificativa si care o disting pe de alta parte de alte zone invecinate. 2. Portiune relativ omogena din cuprinsul invelisului geografic, careia ii sunt specifice caracteristici – de relief, clima, ape, resurse economice, incarcatura umana – din care rezulta un peisaj geografic propriu.
Este inteleasa in contextul unui agregat multifunctional. O regiune poate fi o singura forma, din punct de vedere functional, dar fragmentata din punct de vedere administrativ. Acest aspect rezida din cresterea economica sau /si demografica, care depaseste granitele administrative traditionale.
Stiinta regionala defineste regiunile dupa gradul de incarcatura teritoriala (Whittlesey, Richieri) sau prin prisma mecanismelor de constituire. In fine dupa „caracterul de participare a masei, energiei si informatiei in structurarea teritoriului” regiunile pot fi: regiuni omogene, functionale si polarizate (Mac, 2000).
Este utilizat (in text) atat pentru spatiile intra-nationale, cat si pentru spatiile supranationale in care pot apare diverse forme de colaborare transfrontaliera, bazate pe traditie sau interese actuale comune.
