Iţi place aceasta stire? Recomand-o prietenilor:
Abonează-te la SpaţiulConstruit sau conectează-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.

Dobrogea de Sud. Ghid de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural

Cu o arhitectură orizontală, puțin pretențioasă, cu spații largi, deschise, punctate de vegetația tipică stepei, Dobrogea de Sud oferă un peisaj multicultural, modelat de obiceiurile de locuire ale numeroaselor etnii care se întâlnesc aici. Ghidul de arhitectură dedicat Dobrogei de Sud cartografiază trăsăturile caracteristice ale limbajului arhitectural tradițional al zonei, oferind un instrument de lucru nu doar util, ci imperativ pentru încadrarea noilor demersuri de construire în specificul local din mediul rural.
Dobrogea de Sud. Ghid de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural

Elaborat de către Grupul de Lucru RURAL din cadrul Ordinului Arhitecților din România, acest ghid de arhitectură oferă o imagine de ansamblu asupra specificului local caracteristic zonei din sudul Dobrogei, în vecinătatea Mării Negre, a graniței cu Bulgaria și la sud de căile de comunicație care leagă Cernavodă de Constanța.

 

Pornind de la studiul riguros al elementelor de relief, hidrografie, vegetație, resurse naturale, economice și culturale, lucrarea trece în revistă trăsăturile distinctive ale tradiției de construire din zonă, formulând un set de principii, de genul așa da / așa nu, ce trebuie luate în calcul pentru a armoniza noile intervenții edilitare cu specificul local.

 

Acoperind teritorial o parte din aria administrativă a județului Constanța, zona Dobrogea de Sud, așa cum este definită în cadrul acestui ghid de arhitectură, reprezintă cca 0,70% din teritoriul geografic al României, cca 8,83% din suprafața Dobrogei și poartă influențe arhitectonice turcești și tătărești.

 

Studiul tipologiei și al morfologiei așezărilor arată că, aici, satele sunt “de tip adunat, situate în fundul văilor sau în depresiuni, orientate spre sud, cu trama stradală parțial rectangulară, parțial spontană, urmărind uneori traseele sinuoase ale făgașelor apelor meteorice care erodează terenul. Vegetația constă în cea mai mare parte din plantațiile de pomi fructiferi și culturile din spatele parcelelor. În rest, peisajul este dominat de terenuri agricole, între care apar pe alocuri pajiști stepice și păduri de foioase (Hagieni, Negru Vodă, Dumbrăveni, Comorova).


Inițial satele erau haotice, fără drumuri fix delimitate, fără garduri între gospodării. Casele erau aplatizate, fără nicio ordine în așezarea lor, uneori îngramădite unele în altele, din motive de apărare. Aspectul așezărilor era același ca în părțile mai apărate din lunca Dunării sau din nordul județului Tulcea. Satele coloniștilor români în schimb aveau străzi largi și drepte, adeseori în plan geometric, iar casele acestora erau mai mari.


În așezările rurale cu formă neregulată a ulițelor se evita construirea locuințelor cu fața spre nord, în timp ce, în satele de colonizare, unde se percepe intenția de organizare stradală, casele aveau fațada principală îndreptată spre curte, iar latura îngustă spre stradă.

 

Pentru satele multietnice s-a menținut până târziu locuirea în unități de vecinătate separate.

 

Germanii, întemeietori (Schitu) sau colonizatori ai unor sate existente (Costinești, Cobadin, Albești), au construit case mari și impunătoare, văruite cu alb, cu linii precise și detalii în culori sobre, străzi bine consolidate și foarte late, care formau cartiere înstărite pentru acele vremuri. Rolul lor a fost de agent civilizator.

Parcelele tipice sunt alungite, de obicei cu latura scurtă spre stradă. Casele sunt situate mai aproape de stradă, lăsând însă loc în față grădinii de flori. Anexele principale se află în curtea din spate a parcelei sau pe lateral, iar tot acolo se desfășoara activitatea de cultură a plantelor a gospodăriei.

 

Spațiile plantate dețin o pondere semnificativă în cadrul parcelelor și au un rol important în conturarea peisajului sătesc. Se remarcă grădina de la stradă, cu rol decorativ, care se prelungește până în zona prispei, și cea legumicolă, iar în spatele lotului, terenul destinat agriculturii.

 

De-a lungul istoriei, în zona Dogrogea de Sud și-au găsit adăpost numeroase grupuri etnice (greci, turci, tătari, bulgari, români, găgăuzi, germani, lipoveni, ruși, italieni, aromâni), care au conviețuit, fie în aceeași așezare, fie în așezări învecinate, aducându-și, fiecare, contribuția la definirea spațialității satelor. Astfel, în zonă regăsim tipologii variate de gospodării, în funcție de etnia întemeietorilor, ocupațiile principale, relief sau vântul dominant.

 

Ghidul studiază atent amplasarea construcțiilor în cadrul așezărilor și formulează recomandări importante pentru intervențiile noi. De asemenea, autorii inventariază specificul principalelor elemente de construcție (acoperiș, pereți, fundații, tâmplărie și goluri, fațadă, construcții anexe și amenajări exterioare), oferind un valoros set de instrumente de lucru pentru încadrarea construcțiilor noi în specificul local.

 

 

Ghidul se aplică în toate localitățile de pe teritoriul administrativ al următoarelor comune din Județul Constanța:

23 August (cu satele Dulcești, Moșneni), Agigea (cu satul Lazu), Albești (cu satele Arsa, Coroana, Cotu Văii, Vârtop), Amzacea (cu satele Casicea, General Scărișoreanu), Bărăganu (cu satul Lanurile), Cerchezu (cu satele Căscioarele, Măgura, Viroaga), Chirnogeni (cu satele Credința, Plopeni), Ciocârlia (cu satul Ciocârlia de Sus), Cobadin (cu satele Conacu, Curcani, Negrești, Viișoara), Comana (cu satele Pelinu, Tătaru), Costinești (cu satul Schitu), Cumpăna (cu satul Straja), Deleni (cu satele Petroșani, Pietreni, Șipotele), Dobromir (cu satele Cetatea, Dobromir Deal, Lespezi, Pădureni, Văleni), Dumbrăveni (cu satul Furnica), Independența (cu satele Fântâna Mare, Movila Veche, Olteni, Tufani), Limanu (cu satele 2 Mai, Hagieni, Vama Veche), Mereni (cu satele Ciobănița, Miriștea, Osmancea), Murfatlar (satul Siminoc), Negru Vodă (satele Darabani, Grăniceru, Vâlcele), Pecineaga (cu satul Vânători), Topraisar (cu satele Biruința, Movilița, Potârnichea), Tuzla, Valu lui Traian.

 

 

Colectiv de elaborare:

Coordonator: arh. Ignis DUVAGI

Consultant științific: Maria MAGIRU, istoric, director general al Muzeului de Artă Populară Constanța

Echipă: arh. Ignis DUVAGI, arh. Narcis GELAL, dr. arh. Sebastian IONESCU, arh. Sorin Mihai VATAMANIUC, Grupul Rural al O.A.R.

Tehnoredactare: arh. Ignis DUVAGI, arh. Narcis GELAL, dr. arh. Sebastian IONESCU

 

 

Consultați mai jos integral Ghidul de Arhitectura pentru Dobrogea de Sud

 

 Salvează pdf

Aceste ghiduri de arhitectură au fost elaborate de către Grupul de lucru RURAL din cadrul O.A.R., pentru a oferi tuturor celor proiectează, construiesc sau renovează instrumentele necesare încadrării în specificul local din mediul rural. Să construim cu respect pentru moștenirea și tradițiile noastre! O inițiativă a Ordinului Arhitecților din România, sprijinită cu bucurie de către SpatiulConstruit.ro.