Podul și mansarda – premisele unei renovări corecte

Spațiul este tot mai valoros pe piața imobiliară, în virtutea faptului că locația unei construcții este cel puțin la fel de importantă precum confortul, costurile de exploatare sau estetica. Dacă vorbim de locuințe, nu ne este indiferent cât de repede ajungem la locul de muncă, magazine, medic sau școala copilului. Cumva paradoxal, locația înseamnă... timp. Proprietarii și arhitecții fac eforturi tot mai mari pentru a valorifica la maximum spațiile unei clădiri, atât în cazul proiectelor noi, cât mai ales pentru clădirile existente, care la momentul proiectării aveau funcționalități mai mult sau mai puțin diferite. Podurile de sub acoperișurile înclinate sunt asemenea spații, în marile orașe și nu numai, pe care tot mai mulți proprietari încearcă să le utilizeze cât mai eficient, cu costuri care să se justifice prin valoarea de piață a rezultatului.

Să vedem care sunt cele mai importante lucrări de transformare a acesora în spații locuibile, la un nivel de confort adecvat zilelor noastre, dar pornind de la acțiuni care țin de siguranța construcției; sunt numeroase cazuri de amenajări ale acestor spații care se concentrează doar pe simple recompartimentări cu gips-carton și finisaje, neținând cont de faptul că, inițial, clădirea nu a fost gândită pentru noi funcționalități și este nevoie de lucrări mai ample, autorizate.

Ce putem obține

În limbajul specializat al ghidurilor și normativelor în vigoare, transformarea podului în spațiu locuibil se numește ”reabilitarea utilitară și funcțională a acoperișurilor și spațiilor aferente acestora la clădirile existente” și poate fi definită ca realizarea de lucrări de reconstruire, modificare, extindere, modernizare și/sau consolidare a acoperișurilor existente. Lucrările de reabilitare pot viza atât structura acoperișului și învelitoarea existente, cât și realizarea de spații noi, precum mansardele, sau, în cazuri particulare, terase circulabile ori terase înverzite. Este important de spus că beneficiem de condiții tehnice optime pentru amenajarea de mansarde doar pentru pante ale acoperișului de peste 50% (puțin peste 26°); pentru pante de sub 50%, de cele mai multe ori rezultatele nu pot fi mulțumitoare și singura soluție este realizarea unei noi șarpante, cu consecințe asupra arhitecturii întregii clădiri.

În cazul în care reabilitarea acoperișului și a spațiilor aferente acestuia implică intervenții la structura de rezistență și/sau majorarea încărcărilor statice și dinamice (situație întâlnită frecvent), este obligatorie expertizarea tehnică privind rezistența mecanică și stabilitatea întregii construcții (structură și elemente nestructurale), iar în cazul amenajării podurilor existente ca mansarde se impune expertizarea tehnică privind securitatea la incendiu, precum și auditul energetic al acestora. O miză majoră pentru ca reabilitarea să poată fi numită funcțională și utilitară, este, deci, creșterea eficienței energetice a clădirii, în concordanță cu cerințele de reglementare urbanistică a localității.

O reabilitare a podului poate fi o excelentă ocazie de a elimina materialele vechi, degradate, deseori solicitante pentru structura construcției și surse pentru degradarea în continuare a acesteia. Tot în această etapă se pot face consolidări, înlocuiri și reproiectări ale instalațiilor, o regândire a modului de a utiliza spațiul existent. Pentru clădirile cu valoare arhitecturală, desigur, se dorește păstrarea în procent cât mai ridicat a vechilor materiale, dar aceasta nu exclude conservarea lor cu soluții moderne. Iar acolo unde arhitectura existentă nu este o miză, se poate gândi o modificare a întregii clădiri prin intervenția asupra acoperișului.

Situații posibile

În practică, pot fi întâlnite diverse sisteme constructive, care țin de tipul clădirii al cărei acoperiș trebuie reabilitat sau modificat. Relativ frecvent întâlnim clădiri cu pereți din zidărie calculați numai pentru sarcini gravitaționale (pereți portanți, din perioada în care nu apăruseră reglementările privind proiectarea seismică a construcțiilor), realizate de regulă până în anii 1950. Acestea au pereți portanți din zidărie de cărămidă plină (1½ cărămizi la pereții exteriori și o cărămidă la pereții interiori), planșee cu grinzi și scânduri din lemn și plafon ușor din tencuială pe trestie sau șipci din lemn (în special la ultimul nivel) sau planșee cu plăci și grinzi din beton armat. Acoperișurile acestora sunt cu pantă, având pod și învelitoare pe șarpantă din lemn, mai rar tip terasă. Există, de asemenea, clădiri cu pereți structurali din zidărie întărită cu centuri din beton armat, calculați numai pentru sarcini gravitaționale (construite în general în anii 1950 – 1963), având planșee cu plăci și grinzi din beton armat sau planșee cu grinzi și podină din lemn.

Multe dintre clădirile mai noi, de după 1963, au pereți structurali din zidărie întărită, cu stâlpișori și centuri din beton armat, calculați atât pentru sarcini gravitaționale, cât și pentru sarcini seismice, iar grosimea pereților exteriori ține cont și de anumite exigențe de izolare termică; planșeele sunt realizate aproape în exclusivitate cu plăci și grinzi din beton armat. Nu în ultimul rând, există clădiri în cadre din beton armat, realizate de regulă în perioada 1950-1963, calculate pentru sarcini gravitaționale și orizontale (ex: vânt), sau clădiri etajate cu structura din beton armat, realizate după anul 1963, calculate pentru sarcini gravitaționale și pentru sarcini seismice și având în special acoperișuri de tip terasă, cu scurgeri interioare și mult mai rar acoperișuri de tipul celor cu pante mari, cu pod și învelitoare pe șarpantă din lemn, metal sau beton.

Drumul către mansardă

Reabilitarea podului atunci când ultimul planșeu este din lemn presupune desfacerea și îndepărtarea pardoselii și umpluturii (zgură, nisip etc.) aflate între grinzișoarele/grinzile planșeului; aceasta ușurează considerabil structura, rolul lor de izolare termică și fonică fiind preluat de noile materiale (vată minerală, poliuretan, polistiren – în funcție de soluția aleasă. Urmează desfacerea și îndepărtarea plafonului realizat din scânduri sau cu tencuială pe șipci, trestie și/sau rabiț, respectiv refacerea planșeului cu structura consolidată sau cu structură nouă. Dacă ultimul planșeu este din beton armat (monolit sau din elemente prefabricate), este necesară desfacerea și îndepărtarea pardoselii și/sau a umpluturii aflate peste planșeu, a instalațiilor electrice și refacerea sistemului de pardoseală peste planșeu, cu eventualele reparații sau consolidări necesare.

În perspectiva amenajării spațiului ca mansardă, se va realiza o cale de acces optimă, respectând normativele în vigoare referitoare la evacuarea încaz de incendiu. Reabilitarea presupune, de asemenea, consolidarea șarpantei acoperișului și/sau reconfigurarea acesteia, în concordanță cu proiectul, respectiv executarea în învelitoarea existentă a golurilor pentru elementele de iluminare și ventilare. Este necesară și repararea și finisarea învelitorii existente, eventual desfacerea acesteia pentru repararea/refacerea suportului său (astereală, căpriori, pane) și ulterior refacerea învelitorii. Pentru reabilitarea termică, este necesară realizarea sub învelitoare a unui sistem termoizolant și fonoizolant. În unele cazuri, este necesară liftarea întregului ansamblu (șarpantă și învelitoare) până la o cotă dată și repoziționarea provizorie la noul nivel.

În paralel sau pe etape separate bine stabilite, se realizează compartimentarea funcțională a spațiului nou creat, a plafonului, a instalațiilor și finisajelor acestuia. Realizarea structurii de închidere perimetrală și de compartimentare în soluția stabilită se face de cele mai multe ori pe structura suport. Toate elementele din lemn aferente planșeului și acoperișului vor fi ignifugate și tratate cu produse biocide. Acestea fiind realizate, se poate spune că mansarda este pregătită pentru a primi ultimele detalii de amenajare – finisaje, tâmplărie interioară, obiecte sanitare, decorațiuni etc.

Spatiu de baie amenajat la mansarda