Iţi place aceasta stire? Recomand-o prietenilor:
Abonează-te la SpaţiulConstruit sau conectează-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.

Dobrogea Centrală și Munții Măcin. Ghid de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural

Cuprinzând o parte din teritoriile județelor Tulcea și Constanța, între Marea Neagră, Dunăre, Delta Dunării și granița cu Bulgaria și podișul Dobrogei de Sud, zona Dobrogei Centrale și Munților Măcin se desprinde ca arie etnografică aparte, al cărei element definitoriu îl constituie exprimarea clară a conviețuirii exemplare a mai multor grupări etnice care și-au adus, fiecare, contribuția la definirea limbajului arhitectural specific. Ghidul de arhitectură pentru Dobrogea Centrală și Munții Măcin, elaborat de Grupul de Lucru RURAL din cadrul Ordinului Arhitecților din România, scanează riguros particularitățile spațiului construit tradițional, oferind un util îndrumar pentru încadrarea în specificul local.
Dobrogea Centrală și Munții Măcin. Ghid de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural

Zona Dobrogei Centrale și a Munților Măcin oferă un relief  omogen, cu aspect de câmpie înaltă, străbătută de câteva văi, cu climat arid, cu influențe maritime în partea estică și umed continental în vest. Peisajul arhitectural este unul orizontal, nepretențios și neornamentat, care se desfășoară în spații vaste și deschise, firesc inserat în vegetație.

 

Cu acoperiș în patru sau două ape, învelit cu olane, țiglă, stuf, papură sau, mai nou, tablă, adesea în nuanțe natur de galben-cărămiziu, cu fațada văruită, marcată de prispă, cu spâlpi din lemn echidistanți, cu brâu de piatră și zidărie lutuită sau acoperită cu tencuieli pe bază de var, cu una sau două ferestre pentru fiecare încăpere, cu ancadramente din tencuială sau din lemn, casa dobrogeană este un volum cu un singur nucleu compozițional, în care în care armonia şi echilibrul sunt date de proporţiile dintre înălţimile peretelui şi acoperişului şi de întrepătrunderea dintre spaţiile închise ale locuirii şi spaţiile semideschise care fac legătura cu lumea înconjurătoare.

 

Analizând morfologia așezărilor, autorii ghidului remarcă faptul că “organizarea gospodăriei este în general împrăștiată, iar modalitatea de așezare a construcțiilor componente este atât de diversificată, încât nu se poate stabili o regulă valabilă cu caracter general. Totuși se poate afirma că structura gospodăriei oglindește în mod veridic specificul ocupațional al locuitorilor.


Pe teren, casa este situată în partea dinspre stradă a parcelei, cu fața spre est sau sud, cu latura scurtă spre stradă, mai aproape și de aceasta și de una din laturile lungi ale curții, în cazul terenurilor cu lățime mai mică din centrul localităților, sau cu latura lungă paralelă cu strada, la distanță nu foarte mare și cu fața la drum, în zonele de periferie ale satelor sau în funcție de relief, unde terenurile au deschideri mai largi. Întotdeauna se ține cont de direcția vântului dominant și de punctele cardinale.


Curțile sunt  împărțite în două. Casa, dispunând de polată pe latura din spate și grădină de flori în față, se află în primul compartiment al curții, separat cu un gărduț și o poartă interioară. În cel de-al doilea compartiment al curții, cu poarta cea mare de acces, apar grupate mai multe anexe: grajdul, porumbarul și cuptorul de pâine.

În relație directă cu resursele naturale și relieful, locuințele au, în general, un singur nivel, cu acoperiș scund, cu pante mici, convenabile învelitorilor din olană, sau cu pante mai înclinate, la cele din stuf, fără a da impresia de masivitate. În zonele deluroase apare parterul mai înălțat peste un demisol cu funcțiune auxiliară, sau chiar un etaj identic cu parterul.


Principalele tipuri planimetrice de case care se întâlnesc aici sunt:

- casa bicelulară cu cameră (odaie) și sală (uneori retrasă),  cu prispă;

- casa tricelulară, cu sală pe centru și două camere dispuse simetric, cu prispă.

- casa tricelulară, cu cerdac cu stâlpi și parapeți zidiți și goluri rotunjite la partea superioară, la care pot aparea prelungiri laterale, generând un tip de casa cu camere înșiruite și acoperiș în patru ape, sau in formă de „L”;

- casa tricelulară sau multicelulară, lipovenească, cu prispă cu stâlpi din lemn și acoperiș în două ape;

- casa cu plan pătrat de tip italienesc, cu patru camere și hol central în care accesul se face printr-un cerdac închis sau deschis cu goluri rotunjite în partea superioară.

 

Locuințe cu patru sau mai multe încăperi s-au construit în număr mic și aparțin doar categoriei înstărite a populației. Mai rar se întâlnește și tipul de dispunere în formă de „L” a încăperilor, în special la casele cu mai mult de trei celule.


Unde sunt prezente beciurile spațioase (4x4m), acestea sunt dotate cu paviment și tavan din scânduri și ferestre bipartite înalte.  Volumetria este marcată de foișorului în ax, la care accede o scară înaltă.


Tehnica de construcție a pereților utilizată preponderent este cea lutului, indiferent că este sub formă de ceamur ori de chirpici, cu temelii din piatră de carieră, de mal sau de râu. Zidăria de cărămida apare după primul război mondial. În zonele cu dealuri și păduri din județul Tulcea în care s-au așezat turcii, s-au construit locuințe și în sistemul paiantei.


Șarpanta de lemn a acoperișului se sprijină pe pereți și, dacă există, pe stâlpii de lemn ai prispei.

 

Lucrarea inventariază scrupulos atât tipologia și morfologia așezărilor, amplasarea pe lot, planimetriile, cât și specificul elementelor de construcție (acoperiș, fundații, fațade, tâmplării și goluri), al construcțiilor anexe, al amenajărilor exterioare și al spațiului public, consemnând, pentru fiecare în parte, un set de reguli ușor de aplicat, cu exemple clare (inclusiv de tipul „AŞA DA” sau „AŞA NU”), care să faciliteze alegerea modelelor adecvate de către cei ce vor să construiască în mediul rural din această zonă.

 

 

Ghidul se aplică în toate satele de pe teritoriul administrativ al următoarelor localități:

 

Județul Constanța: Adamclisi, Aliman, Băneasa, Castelu, Ciobanu, Cogealac, Corbu, Crucea, Cuza Vodă, Dobromir, Fântânele, Gârliciu, Ghindărești, Grădina, Hârșova, Horia, Ion Corvin, Istria, Lipnița, Lumina, Medgidia, Mihail Kogălniceanu, Mircea Vodă, Murfatlar, Năvodari, Nicolae Bălcescu, Oltina, Ostrov, Ovidiu, Pantelimon, Peștera, Poarta Albă, Rasova, Saligny, Saraiu, Săcele, Seimeni, Siliștea, Târgușor, Topalu, Tortoman, Valu lui Traian, Vulturu.


Județul Tulcea:  Baia, Beidaud, I.C. Brătianu, Carcaliu, Casimcea, Ceamurlia de Jos, Cerna, Ciucurova, Dăeni, Dorobanțu, Frecăței, Greci, Hamcearca, Horia, Izvoarele, Jijila, Luncăvița, Mihai Bravu, Mihail Kogălniceanu, Nalbant, Niculițel, Ostrov, Peceneaga, Slava Cercheză, Smârdan, Stejaru, Topolog, Turcoaia, Valea Teilor, Văcăreni.

 

 

Colectiv de elaborare:

Coordonator: arh. Ignis DUVAGI

Consultant științific, Maria MAGIRU, istoric, director general al Muzeului de Artă Populară Constanța

Echipă: arh. Ignis DUVAGI, arh. Narcis GELAL, dr. arh. Sebastian IONESCU, arh. Sorin Mihai VATAMANIUC, Grupul Rural al O.A.R.

Tehnoredactare: arh. Ignis DUVAGI, arh. Narcis GELAL, dr. arh. Sebastian IONESCU

 

 

Consultați mai jos integral Ghidul de Arhitectură pentru Dobrogea Centrală și Munții Măcin


 Salvează pdf

Aceste ghiduri de arhitectură au fost elaborate de către Grupul de lucru RURAL din cadrul O.A.R., pentru a oferi tuturor celor proiectează, construiesc sau renovează instrumentele necesare încadrării în specificul local din mediul rural. Să construim cu respect pentru moștenirea și tradițiile noastre! O inițiativă a Ordinului Arhitecților din România, sprijinită cu bucurie de către SpatiulConstruit.ro.