Iţi place aceasta stire? Recomand-o prietenilor:
Abonează-te la SpaţiulConstruit sau conectează-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.

De ce sunt unele case... urâte

Normal, nu e frumos ce-ţi place ţie, e ce-mi place mie. Argumentul acesta a scindat puternic lumea arhitecţilor cândva în secolul al XIX-lea.
De ce sunt unele case... urâte

Atunci, în Anglia tocmai se organizase un concurs de arhitectură pentru o nouă clădire publică (Departamentul pentru Afaceri Externe al Imperiului Britanic). Şi n-a câştigat arhitectul care a venit cu soluţia firească (îl chema Scott – ştiu, surprinzător), cea bine adaptată ploilor lor, ci cel care a adus un desen de faţadă cu iz de Renaştere italiană. Primul ministru (despre care s-a aflat că a avut ultimul cuvânt) era Lordul Palmerston, căruia i-a plăcut mai mult designul exotic. Practic, au ales ineditul în detrimentul soluţiei testate în timp. Moftul s-a lăsat cu scandal atunci, iar Sir Scott a câştigat la masa verde.

 

Problema (care s-a acutizat între timp) a fost cauzată de bogăţia de informaţie vizuală despre clădiri care sunt străine de peisajul unde le vrem plantate. Adică cele care stau prost la capitolul “firesc”.

 

Eu nu sunt sigur dacă ce văd stă pe o stradă din România sau într-o telenovelă diabetică din Argentina. Google Maps zice că e prima.

 

Ai o întrebare despre acest subiect? Scrie-o aici!

user
Ataseaza fisiere
(Foto, video sau PDF. Maxim 1600x1600 pixeli @ 50 MB)
Anunță-mă când răspunde cineva
Lucru în România