Iţi place aceasta stire? Recomand-o prietenilor:
Abonează-te la SpaţiulConstruit sau conectează-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.

Gunoiul, aruncatul si locatarii. Sau scurt tratat de psihanaliza a gunoiului si ce ar zice el despre tine

Gunoiul aruncatul si locatarii Sau scurt tratat de psihanaliza a gunoiului si ce ar zice el

Stai linistit la geam si deodata prin fata ta trece, val vartej sau plutind gratios si respectand o singura lege sub soare (si anume legea atractiei gravitationale) un… GUNOI. Poate fi, dupa caz, o amestecatura de legume si zoaie din oala de ciorba veche de o saptamana, poate fi un os mai mult ros (sa manance si bietii maidanezi ceva), un chistoc sau o punga de un leu delicata, ori poate o doza de bere indoita artistic cu un pumn de genul “Sparg o ceapa dintr-o lovitura. Ca merge la mamaliga.”

 

Daca ati stat intr-un bloc ceva mai inalt, dar la un nivel cat mai apropiat de parter, crescand astfel probabilitatea de a avea destui blocatari fara bun simt deasupra voastra, v-ati confruntat, desigur, cu problema mai sus prezentata.

Totusi, de data asta acest articol nu va fi despre fenomenul aruncarii pe geam a gunoiului altora, ci chiar despre gunoiul personal de care ne dabarasam zilnic. Desi nu il azvarlim pe dinafara blocului, cu totii facem, cotidian, acelasi gest: aruncam, aruncam…

 

Sigur, legat de ceea ce ne zboara in jurul geamului, ar fi fost amuzant sa ne gandim ca am putea schimba o lege, ceva, de preferat insasi cauza tuturor relelor: legea gravitatiei de care pomeneam. (Ce-ar fi ca gunoaiele cu pricina sa nu o mai ia in jos, ci sa fie condamnate sa leviteze ori sa graviteze in jurul geamului celui care le arunca, la fel ca resturile navetelor in cosmos?!…)

Dar, stiind ca oricum legile sunt facute ca sa fie incalcate (pacat ca cea gravitationala e singura care persista de la facerea lumii incoace, fara putinta de indreptare prin votul consilierilor locali) de data asta nu propunem remedii.

Propunem, in schimb, o idee noua: ce-ar fi sa pornim de la gunoaie ca sa vedem si din alt unghi fenomenul locuirii in comun - adica din interior spre exterior?

Asadar, dincolo de obiceiul - intotdeauna al altora - de a arunca pe geam ceva devenit inutil in gospodaria personala, sa ne uitam in propriul gunoi si sa facem o scurta evaluare.

 

Doze de suc, de bere? Ambalaje de cicolata? Resturi de mancare alterata, pentru ca nu s-a mancat toata sau pentru ca pur si simplu am cumparat prea multa si s-a stricat in frigider? Coji de legume? Hartii rupte? O bluza prea murdara si jerpelita ca sa mai merite spalata si cu care s-au sters geamurile? Cutii de pizza care pot fi, dupa caz, intregi sau rupte bucatele, ca sa incapa pe ghena? Sac de plastic?

Sau e vorba de o galeata de plastic pe care o aducem manjita de diverse lichide inapoi in casa? (Punem sau nu punem dusul pe ea? Cat de des?)

Aha… ce sa mai fie oare in gunoi? O cratita veche aruncata pentru ca s-a luat teflonul de pe ea, caietele din clasa a patra, pe care cine stie de ce le-am tinut 25 de ani in debara? Ah, da, praf, scame, plus o moneda ratacita in aspirator, prea mica pentru a merita recuperata din mizeria aia… Un elastic de par, cutia de detergent, o cutie de la fondul de ten, o sticla murdara de ulei pe dinauntru, odorizantul de camera, golit?

De fapt, singurul lucru care lipseste din galeata este caloriferul vechi sau bicicleta care rugineste in balcon. Prea mari ca sa intre, prea grele ca sa fie duse undeva…

Asa. Si mai ce? Si galeata are deja varf?

 

Pai sa ne oprim aici momentan si sa mergem pana la ghena, jos, in spatele blocului, unde mai tuturor le e frica sa ajunga, mai ales daca au un simt al mirosului mai delicat. Pe noul domeniu de explorat descoperim repede si altele: carucioare, cauciucuri, o tastatura de computer cu litere sterse, bucati de BCA, mobilier macinat de ploi si vreme, ghete desperecheate, poate, un cadavru de pisica (o probabilitate din noua), peste care troneaza o plapuma cu vatelina inflorindu-i alb-cenusie prin toate gaurile. A venit primavara!

 

(Credeti ca exagerez? Dimpotriva, asta se intampla adesea langa un bloc cu trei scari si cu zece etaje, pe langa care gunoierii n-au trecut in weekend. Acum, fiecare regiune cu specificul ei!)

Sigur ca un cos obisnuit de gunoi poate inghiti hulpav mai multe sau mai putine dintre cele de mai sus, dar ideea este ca daca nu va recunoasteti in descrierea “casnica” macar partial cu siguranta meritati un premiu de cumpatare. Lucru rar.

Am citit nu de mult ca pe lume exista o singura localitate, banuiesc ca destul de mica, in China, unde gunoiul aruncat de oameni e aproape inexistent: cativa pumni de gunoi la o saptamana, de la o familie intreaga. Ce cuprinde el? Ei bine, niste resturi menajere care chiar nu pot fi utilizate nicicum, nici reciclate, nici refolosite, nici date de mancare la animale. Poate ca si in alte zone din lume exista sate in care lipseste cu desavarsire gunoiul, dar acolo saracia extrema e singura cauza. (Era sa scriu “vinovata”). Civilizatia e generatoare, oricum ai da-o, de munti de deseuri.

 

 

Revenind la cosul nostru (de gunoi) personal? Aruncati inca o privire si vi se va face un pic frica; bani aruncati degeaba, aceasta inseamna tot ce aveti acolo. Mai precis, metal, plastic, hartie, resturi menajere, resturi alimentare… Plus cheltuieli inutile pe care le-ati facut doar ca sa sfarsiti prin a va plictisi de lucrul acela sau prin a-l utiliza doar partial…

 

Va plangeti de lipsuri, vi se pare ca nu va ajungeti cu banii sau cu timpul niciodata? Dar ce spune despre voi gunoiul? Adica despre stilul de viata? Rispitor? Mereu pe fuga? Niciodata nu gatesc acasa? Tin dieta (si ma costa)? Muncesc prea mult? Duc gunoiul doar samabata? M-am decis sa fac curat si sa arunc tot ce am adunat zeci de ani? (De ce am adunat zeci de ani? De ce m-am decis sa fac curat?) Fumez prea mult? Beau prea des? Cheltuiesc pe cosmetice mai mult decat pe mancare? Cumpar mai multa mancare decat am nevoie? Cumpar lucruri de care ma plictisesc repede? Am principii? Am obiceiuri? Viata mea le dauneaza altora?... Ah, da, aici e cazul sa ne oprim, pentru ca deja vorbim despre responsabiltate ecologica…

 

Asa este, nu se face primavara cu o singura floare, dar aratatul cu degetul spre cei multi nu pare a fi de mare ajutor. E adevarat ca prin fata geamului imi ploua, cand stateam la etaje precum 6 sau 7, cu lucruri care nu semanau nici pe departe cu apa (acum din fericire stau la 9), e adevarat ca rugaminti si avertismente cu privire la aceasta traditie citadina am citit mereu  pe peretii tutror blocurilor comuniste in care am locuit si ca primaria dadea amenzi administratiilor care nu faceau curatenie pe langa bloc. Dar lucrurile cu aruncatorii de gunoaie sau chistoace nu s-au indreptat niciodata in vreun fel. Inteleg deja ca lumea de afara, de dincolo de geamuri, nu va fi curatata de spritul meu militant, iar pumnul nu imi e mai gros decat cel al spargatorului de ceapa… ca sa ii pot impune ceva ce oricum nu vrea sa faca. Constient ca deranjeaza probabil este, dar nu ii pasa. Constient cu propria viata, banuiesc ca nu.

 

Asta pentru ca daca ar fi constient, ar vedea ce vad si eu. De pilda, cand ma descotorosesc de ceva, oricat de “gunoi” ar fi lucrul ala, ma simt de parca as practica o noua tehnica de meditatie (una de tip urban, la fel de egoista precum orice alta filozofie de viata): ma gandesc la mine, la viata mea, la portofelul meu si la lumea mult mai mica in care traiesc, adica la cei patru pereti ai casei. La corpul meu.

Gunoiul meu, si nu al altora, ma ajuta sa imi vad greselile din stilul de viata. Si pentru asta nici nu ii port pica, pentru ca nu ma judeca, nu concurez cu el, nu e mama si nici vecinul: e doar un gunoi. Asa ma duc cu gandul mai departe. De la “Ce spune despre mine gunoiul pe care il arunc?” ajung la “Ce spune despre o societate gunoiul pe care il arunca toti cei ce o alcatuiesc?”…

 

Daca ne-am baga gunoiul mai des in seama, am constata ca e o resursa pretioasa pana si asa, in “calitate” de gunoi. El estimeaza si eticheteaza gradul de constiinta de sine pe care il are atat un individ, cat si un oras sau o tara intreaga, cu precizia unui barometru.

Inspectati-va gunoiul, uitati-va la al vecinilor, poate la felul in care este ridicat sau ganditi-va la ce se intampla cu el dupa ce ne paraseste casele, prin complicatul sistem de tevi, ghene si canale de evacuare si, cine stie, poate veti descoperi o serie de lucruri noi: despre voi insiva, despre cat de mult v-a afectat consumerismul sau obiceiurile altora, despre lumea in care traiti, dar si despre cum a influentat sau nu criza viata noastra sociala. Despre urbanism, legislatie, ecologie si alte asemenea nu mai vorbesc.

 

Editorial de Alina Miron

Ai o întrebare despre acest subiect? Scrie-o aici!

user
Ataseaza fisiere
(Foto, video sau PDF. Maxim 1600x1600 pixeli @ 50 MB)
Anunță-mă când răspunde cineva
Lucru în România