Ce este transmiterea laterală a zgomotului și de ce contează?

În astfel de situații, problema nu este neapărat sistemul de fonoizolare. Sunetul poate ajunge în cameră pe alte trasee decât prin elementul pe care l-ai tratat.

Fenomenul se numește transmitere laterală sau indirectă a zgomotului și este unul dintre cele mai importante lucruri de înțeles înainte de fonoizolarea unui apartament sau a unei case.

Ce înseamnă transmiterea laterală a zgomotului?

Atunci când două apartamente sunt separate de un perete, este firesc să presupunem că zgomotul vecinului trece exclusiv prin acel perete.

În realitate, sunetul poate urma mai multe trasee.

O parte se transmite direct prin elementul despărțitor. Aceasta este transmiterea directă. O altă parte pune în vibrație elementele conectate de acesta și ajunge în camera vecină prin pardoseală, planșeu, pereții laterali, grinzi sau alte elemente structurale.

Aceasta este transmiterea laterală.

Cu alte cuvinte, sunetul poate „ocoli” peretele pe care tocmai l-am fonoizolat.

Cum poate sunetul să ocolească un perete?

Să luăm exemplul a două apartamente separate de un perete comun.

Vocea sau televizorul vecinului produc unde sonore care pun peretele în vibrație. O parte din energie trece direct prin acesta, dar vibrația poate fi transferată și către planșeul de beton, pardoseală și pereții perpendiculari conectați structural.

Aceste elemente pot transporta vibrația mai departe și o pot transforma din nou în sunet în apartamentul vecin.

De aceea, uneori pare că zgomotul vine dintr-un colț al camerei, din tavan sau chiar dintr-un perete care nu este comun cu vecinul.

Sunetul pe care îl auzim și traseul real pe care acesta l-a urmat nu sunt întotdeauna același lucru.

De ce este important acest fenomen pentru fonoizolare?

Transmiterea laterală explică una dintre cele mai frustrante situații întâlnite în renovări: investești într-un perete fonoizolant performant, dar zgomotul nu dispare în măsura în care te așteptai.

Nu înseamnă automat că materialele nu funcționează.

Dacă peretele tratat avea inițial o contribuție importantă la transmiterea zgomotului, după fonoizolare această cale poate deveni mult mai performantă. În acel moment, zgomotul transmis prin elementele laterale devine mai evident.

Practic, am îmbunătățit o cale de transmitere, iar acum cea mai slabă cale rămasă limitează performanța întregii încăperi.

Pentru o explicație tehnică mai amplă a fenomenului și a traseelor prin care sunetul poate circula într-o clădire, poate fi consultat și ghidul Fonoshop despre transmisia indirectă a zgomotului.

Unde apare cel mai frecvent transmiterea laterală?

Fenomenul poate apărea în aproape orice clădire, dar devine foarte important în apartamente, unde multe elemente structurale sunt comune mai multor locuințe.

Un exemplu tipic este peretele comun dintre două apartamente. Chiar dacă acesta este tratat, planșeul continuu din beton poate transporta vibrația dintr-o locuință în cealaltă.

La zgomotul venit de sus, fenomenul este și mai ușor de observat. Pașii vecinului pun planșeul în vibrație, iar energia nu rămâne doar în zona tavanului. Ea poate trece în pereții structurali și poate fi radiată în încăperea de dedesubt.

Același principiu apare la lifturi, instalații, pompe sau alte echipamente fixate rigid de structura clădirii.

De ce pașii vecinului se pot auzi prin pereți?

Pașii reprezintă un exemplu foarte bun pentru a înțelege diferența dintre zgomotul aerian și cel structural.
Atunci când cineva vorbește, sursa produce în primul rând zgomot aerian.

Atunci când cineva merge pe pardoseală, impactul piciorului introduce energie direct în structură. Planșeul începe să vibreze, iar vibrația se propagă către elementele conectate.

De aceea, un pas produs deasupra dormitorului poate fi perceput și prin pereții laterali.

Acesta este și motivul pentru care un tavan fonoizolant poate îmbunătăți situația fără să elimine complet zgomotul de impact. O parte din energie poate continua să ajungă în cameră prin structura laterală.

Punțile acustice și transmiterea laterală sunt același lucru?

Sunt fenomene apropiate, dar nu sunt exact același lucru.

O punte acustică apare atunci când realizăm o conexiune rigidă printr-un sistem care ar trebui să fie decuplat. De exemplu, un profil metalic montat direct pe structură fără bandă elastică poate crea o cale pentru transmiterea vibrațiilor.

Transmiterea laterală este un fenomen mai larg. Ea include propagarea sunetului prin elementele constructive adiacente sistemului analizat.

Ambele ne arată însă același lucru: în fonoizolare, continuitatea și decuplarea sunt la fel de importante precum materialele folosite.

De ce nu trebuie analizat doar peretele din care „pare” că vine zgomotul?

Sunetul este dificil de localizat într-o încăpere, mai ales la frecvențe joase.

Dacă zgomotul pare să vină prin peretele comun, tentația este să tratăm imediat acel perete. În multe situații aceasta este intervenția corectă, dar înainte de execuție trebuie analizată și construcția din jur.

Ce tip de perete avem? Este conectat rigid la planșeu? Există grinzi comune? Sunt instalații care traversează peretele? Există ghene, doze electrice sau tavane false continue?

Răspunsurile pot schimba soluția.

De aceea, fonoizolarea nu ar trebui proiectată doar după direcția din care pare că se aude zgomotul.

Cum reducem transmiterea laterală?

Nu există un singur material care să „oprească” transmiterea laterală. Soluția depinde de traseul prin care circulă energia.

Primul obiectiv este decuplarea. O structură nouă pentru perete sau tavan trebuie conectată cât mai puțin rigid de elementele existente.

Al doilea este continuitatea sistemului. Rosturile, colțurile, racordurile cu pardoseala și tavanul, prizele și trecerile instalațiilor trebuie executate fără căi directe pentru sunet.

În anumite situații poate fi necesară tratarea mai multor suprafețe. Dacă un perete comun este fonoizolat foarte bine, dar o parte importantă din zgomot ajunge printr-un perete lateral, intervenția trebuie extinsă și asupra acelei căi.

Nu înseamnă că trebuie să fonoizolăm automat toată camera. Înseamnă că trebuie să identificăm elementul care limitează performanța sistemului.

Ce rol are decuplarea?

Decuplarea urmărește să întrerupă cât mai mult transmiterea mecanică a vibrațiilor între două elemente.

În cazul unui perete de gips-carton, de exemplu, profilele metalice nu ar trebui să formeze legături rigide inutile cu structura clădirii. Benzile elastice montate sub profile contribuie la reducerea acestor conexiuni.

În cazul tavanelor, principiul devine și mai important. Structura suspendată trebuie realizată cu elemente de decuplare adecvate, astfel încât vibrațiile planșeului să nu fie transferate direct către noua placare.

Acesta este motivul pentru care două sisteme construite cu materiale aparent similare pot avea rezultate foarte diferite.

Diferența poate fi făcută de modul în care sunt conectate între ele.

Transmiterea laterală explică diferența dintre laborator și șantier

Atunci când un sistem de perete sau tavan este testat acustic în laborator, configurația este atent controlată.
Într-o clădire reală apar mult mai multe variabile.

Pereții se intersectează cu planșee, grinzi și stâlpi. Există instalații, ghene, prize și goluri. Unele elemente sunt continue între apartamente.

Din acest motiv, valoarea de izolare obținută pentru un sistem în laborator nu trebuie interpretată ca o promisiune că exact aceeași performanță va fi obținută automat într-un apartament.

Sistemul poate funcționa corect, dar rezultatul final al încăperii va depinde și de căile indirecte.

Ce înseamnă asta pentru un apartament existent?

Într-o renovare, obiectivul realist este reducerea traseelor dominante ale zgomotului.

Dacă vocile vecinului se transmit în principal prin peretele comun, o placare fonoizolantă decuplată poate produce o îmbunătățire importantă. Dacă după intervenție rămâne zgomot transmis prin planșeu sau pereții laterali, trebuie analizat dacă este justificată tratarea suplimentară.

În articolul despre cum reduci zgomotul dintre două apartamente prin peretele comun am explicat tocmai modul în care masa, absorbția și decuplarea trebuie combinate într-un astfel de sistem.

Dar într-o clădire nouă?

Pentru arhitecți, proiectanți și dezvoltatori, transmiterea laterală este mult mai ușor de controlat înainte de execuție decât după predarea apartamentelor.

Detaliile de racord dintre pereții despărțitori și planșee, continuitatea structurilor, poziționarea instalațiilor și modul de realizare a pardoselilor pot influența confortul acustic al întregii clădiri.

Un detaliu care pare minor pe planșă poate deveni ulterior o cale foarte eficientă de transmitere a zgomotului.

Din acest motiv, confortul acustic trebuie abordat la nivel de clădire, nu doar prin alegerea unor pereți cu valori bune declarate în fișele tehnice.

Un sistem performant este atât de bun cât cea mai slabă cale rămasă

Aceasta este probabil cea mai importantă idee de reținut.

Poți construi un perete foarte performant, dar dacă zgomotul îl ocolește prin planșeu, rezultatul perceput în cameră va fi limitat. La fel, poți realiza un tavan decuplat foarte bun, dar zgomotul structural poate continua să fie radiat prin pereții laterali.

De aceea, în articolul despre cât zgomot poate reduce un perete de gips-carton am insistat asupra faptului că performanța unui produs sau a unei singure suprafețe nu trebuie confundată cu performanța întregii încăperi.