Iţi place aceasta stire? Recomand-o prietenilor:
Abonează-te la SpaţiulConstruit sau conectează-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.

Siguranţa pe şantier – bolile profesionale (IV)

Cei mai mulți dintre muncitorii în construcții se confruntă cu condiții de lucru grele și foarte grele - și nu este vina nimănui în mod special, pentru că... aceasta e meseria. Frigul sau canicula, vântul, umezeala, praful, expunerea excesivă la soare, contactul cu diverse substanțe chimice, manipularea sculelor, lucrul la înălțime, toate acestea pot provoca accidente și boli profesionale, care, în acest domeniu, sunt extrem de frecvente - pe locul doi după minerit. Chiar și lucrările realizate în spații interioare (cei care fac amenajări sau lucrează parțial în ateliere) se supun unor riscuri dintre cele enumerate mai sus, care își arată efectele în timp. Trebuie spus că, în România, numărul accidentelor și al îmbolnăvirilor din considerente profesionale sunt peste media europeană, ceea ce denotă o oarecare neglijență, din partea tuturor, inclusiv a celor vizați direct, care uneori nu cunosc exact pericolele și cum ar trebui să procedeze.
Siguranţa pe şantier – bolile profesionale (IV)
foto: Yury Kim | pexels.com

Citește și:  Siguranța pe șantier – câteva reguli elementare de protecție (I)

                     Siguranța pe șantier – câteva reguli elementare de protecție (II)

                     Siguranța pe șantier – aspecte particulare (III)

 

Sănătate fizică și psihică

Din motive ușor de bănuit, un lucrător în construcții trebuie să aibă în același timp un psihic puternic și o sănătate excelentă, mult mai bună decât cea a unui muncitor într-o fabrică, de exemplu, sau a unui angajat care își desfășoară activitatea într-un birou. Ce-ar însemna ca un zidar, un fierar betonist sau un montator de acoperișuri să aibă probleme cardiace sau... rău de înălțime? Și o durere de măsea poate avea consecințe dramatice pe șantier, ca să nu mai vorbim despre consumul de alcool sau substanțe interzise, ori de o medicație care îl amețește sau îl relaxează. Iar pe stabilitatea lui emoțională se bazează atât beneficiarii, cât și angajatorii sau colegii de echipă, deoarece de aceasta depinde siguranța și chiar viața celor din jur, mai ales când lucrează în situații riscante, ori cu echipamente care pot provoca accidente. Trebuie să fie un om responsabil, care face față unor situații limită, atunci când este cazul. El lucrează sub influența diverșilor factori de stres, care pot fi legați de munca efectivă sau de relația cu echipa, cu familia, cu un beneficiar mai nervos, cu vecinii beneficiarului ș.am.d. Sunt situații în care constructorul trebuie să își păstreze calmul, pentru că o scăpare sau eroare, oricât de mică, poate avea consecințe grave. O evaluare psihologică profesionistă, făcută ”pe bune” este neapărat necesară. 

 

Afecțiunile musculo-scheletice

Acestea vizează aproximativ 30% din numărul total al lucrătorilor în construcții la nivel european, ceva mai mare în România, ocupând primul loc în motivarea absenteismului medical. Este, deci, cea mai frecventă boală profesională, cu consecințe economice considerabile, ca să nu vorbim de suferințele celor afectați, care acuză, în ordinea frecvenței, dureri de spate, dureri în ceafă și umeri, dureri la membrele superioare și dureri la membrele inferioare. Acestea sunt cauzate de operațiunile de ridicare, coborâre, împingere, tragere, susținere, transportare de materiale și obiecte grele, dar și de operațiunile manuale efective: bătutul cu ciocanul, găurirea, înșurubarea, tăierea cu ferăstrăul sau foarfecele și alte tipuri de efort. Nu mai punem la socoteală pericole precum rănirea, tăierea, strivirea, entorsa, fractura ori arsura, care de obicei se petrec în același context al manipulării de materiale și al executării operațiunilor manuale. Manipularea manuală a maselor mari poate provoca accidente sau crize lombare precum lumbago, hernie de disc, ruptură musculară, hernie inghinală, de vină fiind nu doar greutatea, ci și cerințele specifice activității, poziția, mediul și spațiul de lucru. Nu sunt de neglijat nici factorii psihosociali și mai ales individuali, pentru că fiecare om are un ”călcâi al lui Ahile”. Dincolo de fazele acute, aceste afecțiuni se pot croniciza, devenind boli profesionale – lombalgii, artroză, sciatică, hernie de disc, afecțiuni ale țesuturilor moi, oboseală musculară și generală.

 

Bineînțeles, acestea pot fi prevenite, sau, mai realist vorbind, le poate fi întârziată și atenuată manifestarea, dar este nevoie de cîteva eforturi suplimentare, atât din partea angajatorului, cât și a angajatului. Condițiile de la locul de muncă, echipamentul, sarcinile, managementul activității pot fi optimizate prin mai multe metode, în primul rând prin eliminarea sau reducerea manipulării manuale a maselor (MMM) încă din faza de proiectare – iată că și arhitecții au un rol aici. În al doilea rând, se poate optimiza gradul de mecanizare a activității pe șantier, adaptate sarcinilor de muncă și maselor transportate – este în principiu sarcina angajatorului. Ne referim la transpalete, motostivuitoare, macarale și mijloace de ridicare, mașini cu rampe escamotabile și braț de încărcare auxiliar, platforme elevatoare, cărucioare, scule electrice performante etc. Acestea trebuie de asemenea să beneficieze de o mentenanță și o întreținere preventivă corespunzătoare – din această perspectivă, de multe ori pot fi făcuți responsabili chiar utilizatorii, care nu le întrețin totdeauna, pe principiul că sunt ”de la firmă” și nu se gândesc la faptul că aceste facilități le conservă confortul și sănătatea. La fel de importante sunt aspecte precum înălțimea planurilor de lucru (să nu stea aplecați sau în poziții nefirești), un spațiu de lucru degajat de obstacole și obiecte inutile, ordonat, permanent curat, cu unelte ergonomice, dar și folosite corespunzător.

 

Trainingurile periodice, chiar cu furnizorii de scule și echipamente, pot da informații neprețuite în privința ergonomiei. Spațiile de depozitare bine gândite în organizarea de șantier au și ele un rol important, ca și respectarea unor fluxuri de lucru care să evite manipulările inutile sau suplimentare. Scările, schelele, eșafodajele trebuie bine proiectate, astfel încât să nu solicite eforturi excesive – e bine ca energia să fie folosită în muncă, nu în cățărări.

 

Echipamentele montatorilor de acoperișuri sunt prevăzute cu un design specific, buzunare și accesorii care le permit libertate de mișcare. Puțini apelează la ele, în general folosindu-se echipament cu specific general pentru construcții (ca să nu vorbim de îmbrăcămintea uzată, ”de lucru”). Cele mai bune soluții sunt cele profesionale, eventual cu mănuși, apărători, cască, centuri lombare și alte accesorii care asigură atât eficiența muncii, cât și confortul. Dar, ceea ce este mai important, toate aceste facilități, gesturi, poziții, metode de lucru și manipulare trebuie comunicate lucrătorilor în cadrul trainingurilor și supravegherii permanente a șantierului de către superiorii ierarhici sau consultanți care au cunoștințe consolidate în domeniu.   

 

În acest context, merită să spunem câteva cuvinte despre Sindromul vibrației braț-mână (HAVS – Hand-Arm Vibration Syndrome), destul de des întalnit printre cei care utilizează unelte manuale acționate mecanic, cum sunt bormașinile, perforatoarele, ciocanele mecanice, ferăstraiele electrice, mai cu seamă atunci când calitatea acestora nu este prea bună. În UE, 19 % dintre angajații din sectorul construcțiilor sunt expuși în mod permanent la vibrații, iar 54% sunt expuși o parte din timp. Această tulburare, denumită uneori și ”Sindromul Raynaud”, se manifestă prin slăbiciune musculară la nivelul mâinii, senzații de furnicături și amorțeală în degete, pierderea sensibilității tactile, intoleranță la frig, perturbarea circulației sanguine și modificări ale colorației mâinii, degetelor sau închieturilor. Este rezultatul utilizării în exces a echipamentelor menționate, cu consecințe asupra nervilor, mușchilor și tendoanelor mâinii, asupra circulației la acest nivel.

 

Expunerea la substanțe toxice, microorganisme și zgomote

Problemele dermatologice pot apărea din cauza contactului frecvent cu substanțe lichide cum sunt uleiurile, rășinile și produsele pe bază de ciment ce conțin crom hexavalent, cu smoala epoxidică sau vata de sticlă.

 

Lucrătorii care folosesc frecvent produse ce conțin solvenți organici precum eterii de glicol sau esterii (lacuri, emailuri și tratamente pentru lemn, vopsele pentru metal, amorse, adezivi pentru lemn, mortare sintetice, masticuri, grunduri etc.) cauzează așa-numitul ”Sindrom al solventului”, care se manifestă prin simptome neuro-psihice precum pierderea memoriei, oboseala cronică și alte probleme ale sistemului nervos central, plus efecte destul de agresive asupra ficatului și rinichilor. Studiile arată că cei mai mulți dintre aceștia necesită pensionarea anticipată.

 

Contactul excesiv cu plumbul, de exemplu la aplicarea sau îndepărtarea vopselelor pe bază de plumb și atunci când se lucrează cu acest metal (se folosește încă la instalații, acoperișuri sau restaurări de monumentele istorice), poate afecta sistemul nervos central, ducând la amețeli, dureri de cap, stări de oboseală și alte simptome.

 

Azbestoza și mezoteliomul (un tip de cancer la nivelul plămânilor) fac anual sute de mii de victime în toată lumea, din cauza expunerii la azbest, care, deși este interzis, îl întâlnim încă la clădirile vechi. Azbestul este de asemenea un factor agravant în cancerul pulmonar cauzat de fumat. În Marea Britanie încă mor 700 – 800 de oameni anual din aceste motive, această țară folosind pe scară largă azbestul în perioada lui de ”glorie” de acum un secol și ceva. Nici în România nu au dispărut complet învelitorile de azbociment, concepute pentru clădirile industriale și agricole, dar folosite pe scară largă pentru acoperirea caselor în zonele cu mai puține resurse.

 

Cancerul nazal este o boală rară, dar poate fi întâlnită în special la tâmplarii, dulgerii și totți cei care lucrează mult cu lemn, inhalând în exces pulberi de lemn.

 

Silicozele nu sunt neapărat boli ale industriei metalurgice, miniere sau din carierele de piatră. În general, sunt expuși toți cei care lucrează cu materiale abrazive, nisip sau alte produse ce conțin siliciu. În general, toți cei care lucrează cu pulberi sunt susceptibli de boli respiratorii.

 

Să nu uităm de agenții biologici, dezvoltați în spații închise, care apar inevitabil în cazul renovărilor: bacterii aerobe și anaerobe, virusuri, ciuperci, mucegaiuri, paraziți. Aceștia provoacă iritații ale pielii, ochilor și nasului, eczeme, infecții, intoxicări. Cea mai cunoscută bacterie este Clostridium tetani, responsabilă pentru infectarea rănilor și îmbolnăvirea de tetanos. Purtarea echipamentului de protecție adecvat este rareori respectată în cazul echipelor mici, care activează sezonier.

 

Ultimul tip de afecțiune menționat aici, dar nu cel din urmă ca frecvență, vizează sistemul auditiv. Aproximativ unul din cinci muncitori pe șantier este expus permanent la niveluri ridicate de zgomot și peste jumătate dintre aceștia sunt supuși la zgomot pe o durată limitată din timpul de lucru. În aceste situații sporește riscul apariției dificultăților de auz, dar lucrurile pot evolua în timp la hipoacuzie și surditate profesională, deoarece sunetul depășește de regulă limita de 87 dB permisă. Folosirea utilajelor și uneltelor mecanice masive în spații închise este de regulă cea mai agresivă situație, caz în care purtarea căștilor de protecție pentru urechi ar trebuie să fie obligatorie.

 

Citește și:  Siguranța pe șantier – câteva reguli elementare de protecție (I)

                     Siguranța pe șantier – câteva reguli elementare de protecție (II)

                     Siguranța pe șantier – aspecte particulare (III)


Ai o întrebare despre acest subiect? Scrie-o aici!

user
Ataseaza fisiere
(Foto, video sau PDF. Maxim 1600x1600 pixeli @ 50 MB)
Anunță-mă când răspunde cineva