Pereti si graffiti: de ce mazgaleala n-o sa dispara niciodata

Desi considerat o forma de arta de catre unii, graffiti-ul este de fapt o exprimare destul de agresiva a unor lucruri nu intotdeauana placute vederii. Cu exceptia catorva lucrari facute cu adevarat estetic, frumos si care schimba in bine o fatada urata, mazgalelile pe peretii cladirilor consituie nu doar legal, ci si estetic, o vandalizare a spatiului public. Pentru ca asta presupune folosirea de catre “artist” a unor suprafete care nu ii apartin de drept.

Pe strada Arthur Verona, in Bucuresti, festivalul Street Delivery aduce artisti talentati, doar ca peste ei isi aduc "aportul" si altii

Metrouri, vagoane de tren, dar cel mai adesea zidurile sunt folosite pe post de sevalet, dar si de expozitie... Apoi, pentru ca cel care deseneaza trebuie sa se grabeasca atunci cand e “la lucru”, cel mai adesea rezultatul e doar o mazgaleala din care ramane mai mult fronda decat manifestul artistic. Pentru ca nimanui nu-i place sa cheltuiasca frecvent pe un lucru care oricum va fi stricat din nou, rezultatul este...  ceea ce vedeti in orase zilnic, frecvent si deja ati ajuns sa ignorati.

Este un fenomen care a lovit civilizatia nu recent, ci in urma cu mii de ani (mazgaleli ale peretilor, in diverse scopuri, existau inca din antichitate, atat in imperiul Roman, cat si la alte civilizatii antice). De la caricaturi politice si reclame, pana la simple desene fara alta utilitate decat manifestarea mai mult sau mai putin artistica, insemnele grafice au atins apogeul azi.

Dragostea pentru graffiti a tinerilor moderni a devenit un fenomen care a luat amploare odata cu urbanizarea masiva din a doua jumatate a secolului 20. De atunci, a fost studiat, combatut, analizat, dar reusitele nu s-au vazut niciodata. In unele state interdictiile si pedepsirea celor prinsi au capatat, in anumite perioade, caracter de adevarata lupta de gherila... Era interzisa pana si vanzarea vopselelor sau spray-urilor in magazine, insa aceasta nu a facut ca fenomenul sa inceteze. Tocmai ilegalitatea este cea care atrage graffitistii.

Uneori artistii care sunt pasionati de graffiti sunt incurajati sa picteze intr-un spatiu public, pe o cladire care urmeaza sa fie lasata ca atare, in diverse scopuri comerciale sau evenimente urbane. In speranta ca vor fi convinsi sa se ocupe doar de anumite locuri, li s-au creat chiar spatii in care pot veni sa deseneze in voie. Putini insa o fac acolo unde “trebuie”. Cei care stiu, probabil, ca au intr-adevar talent si ceva de aratat sunt deja implicati intr-o serie de actiuni gen manifest urban.

In rest, tag-urile, mazgalelile si petele de pe cladiri, care deja au devenit un fel de marca a urbanizarii si in care nici macar nu mai distingem “semnaturi” distincte, pot fi reduse la o singura fraza: “pe aici am trecut noi, cei care vrem sa murdarim orasul. Si o facem tocmai pentru ca nu e voie.”

Aveti fotografii cu graffiti-uri care au imbunatatit aspectul unei cladiri? Postati-le si voi aici, la comentarii: daca tot nu ne putem feri de partea urata a fenomenului, macar sa ne bucuram de partea lui frumoasa.