Muncitorii din Bostalsee, Germania, nu sunt un caz, ci doar varful aisbergului
Hotnews publica de dimineata un interesant articol despre muncitorii romani exploatati la Bostalsee. Il puteti citit si voi, aici, ca sa va faceti o idee despre ce este vorba. Dar cei mai multi dintre voi nu vor fi, probabil, foarte uimiti de ceea ce citesc. Cazuri ca acestea se intampla zilnic foarte aproape de fiecare roman, mai ales in acest domeniu al constructiilor. Sunt aceleasi povesti pe care le auzim chiar cu urechile noastre, despre o serie de santiere sau de la o serie de oameni care au in familie un muncitor. Poate ca ceea ce stiti voi nu este nu atat de grav si strigator la cer ca situatia din Bostalsee, dar exista. Si se numara printre lucrurile „firesti” din viata romanilor.
Cand ati auzit ultima data de muncitori fara carti de munca sau obligati sa isi faca pfa-uri, de salarii neplatite, de lipsa asigurarilor, de conditii mizere pe santiere? Cand ati auzit ultima data ca veti primi o vizita de la finante si ati indreptat deja mana spre portofel? Cand ati auzit promisiunea „iti voi plati in curand” de la un client, promisiune care nu vi s-a respectat inca?
La Bostalsee, un muncitor si-a rupt piciorul si nu doar ca nu i-a fost platit salariul, dar nici de spitalizare nu s-a auzit. Dar voi, cand ati prestat ultima data un serviciu si a trebuit sa asteptati cu lunile plata lui, timp in care a trebuit sa va reparati nu un picior, ci utilaje, sa mentineti fluxul de productie, cu bani din "buzunarul" propriu? Ati fost cel putin o data nevoiti sa lucrati pe gratis sau pe datorie, sa ii intelegeti cuiva situatia, sa ii scuzati ba lipsa incasarilor, ba „Criza”, ba cine stie ce ghinion? Deschideti ochii: aceasta nu este decat neseriozitate. In cazurile acute, se numeste minciuna si hotie. Acestia sunt termenii adevarati. Pe care ii evitam, probabil prea speriati pana si de cuvintele in sine. De fapt, evitam un adevar de care ne e teama noua insine.
Ia ganditi-va bine, totusi, ce fel de om este cel care va semneaza contracte si nu vi le achita la timp? Ce fel de om se targuieste ca la piata intr-un loc unde are pretentia ca ceilalti sa fie profesionisti, seriosi si punctuali?
Ceea ce afiseaza acel client al vostru nu este adevarat. El disimuleaza, da din colt in colt pentru ca nici nu are intentia sa va respecte vreodata drepturile de partener pe piata. Tot ce vrea este propriul folos si va va sacrifica oricand. Stiti conceptul de win/win? In cazul unora, nu va asteptati sa fie valabil, ei vor doar sa castige si atat. Stiu ca intelegeti si nu aveti ce face, ca ati vrea sa pastrati contactul cu un solicitant care pare plin de bani sau pur si simplu ca "asa se face" si e omeneste sa ne intelegem intre noi. Poate. Dar tot praf in ochi se cheama, asa ca intelegeti inca o data: acel client plin de bani ii are tocmai pentru ca procedeaza astfel. Iar el va va arunca intotdeauna firimituri. Sau va trebui intotdeauna sa duceti cu el o lupta acerba pentru fiecare contract in parte. Daca credeti ca merita sa va consumati energia... Nici cand isi va „reveni” nu-si va schimba atitudinea, iar atunci cand va veti satura (sa zicem ca veti pune piciorul in prag, daca aveti curaj) isi va gasi alti prosti cu care sa lucreze.
Dar voi, ati facut-o altora la randul vostru, vreodata? V-ati gandit ca propulsati astfel o situatie care nu va mai lua niciodata sfarsit? Ca ne aruncam cu totii in aceeasi roata, ca incurajam o lume fara reguli in care nimeni nu sprijina pe nimeni si ne furam mereu caciula unii altora, sub pretextul ca nici noi insine nu o ducem mai bine? Ei bine, si daca nu ati auzit de asa ceva, inseamna ca sunteti intr-adevar unul dintre putinii norocosi ai acestor vremi.
Cine este de vina, cel care se lasa exploatat sau cel care exploateaza? Multi filozofi de doi bani, din categoria „new age” s-au lasat antrenati in aceasta dilema falsa, ce indreapta degetul aratator tot spre victima, cautand scuze tocmai celui avantajat. Daca saracul nu ar sta, nu ar crede, nu ar fi atat de sarac incat sa accepte sa munceasca pentru o nimica toata... suna adesea pretextul celor care nu omoara, doar se folosesc de increderea, naivitatea sau capacitatea de a inchide ochii a muncitorilor stransi cu usa.
Intelegeti, macar, ca este atat ilegal, cat si imoral. Nu e nevoie sa faceti altceva astazi, doar sa deschideti ochii si sa recunoasteti in propria voastra constiinta ca s-a mers prea departe.
Nu este normal. Stiu ca veti citi acest articol, veti ofta, in semn de „asa e, dar nu prea am ce face eu” si veti continua sa lucrati, asa cum stiti si cum ati facut-o pana acum. Pentru ca obisnuinta, legea pietei si o serie de apucaturi proaste sunt prea profund inoculate in mintile noastre de catre minciuna permanenta instalata in urma cu multe sute de ani, de oboseala de a ne opune incontinuu, de frica pentru propria siguranta. Dar macar o clipa fiti cinstiti cu voi insiva. Macar o clipa reveniti la realitate. O sa vedeti ca s-au inmultit cei care fura caciuli, atat de mult si atat de universal incat in curand o sa ne ducem de rapa daca nu invatam sa acuzam minciuna. Nu s-o scuzam, ci s-o aratam cu degetul.
Suntem spalati pe creier, din pacate, si asta nu doar in Romania. In plus, prima cauza o reprezinta legile si viata politica, conform zicalei neaose "pestele de la cap se...." Confirm cu un ultim exemplu romanesc: acum 3 saptamani, dupa o campanie de presa destul de puternica, primul ministru se batea cu pumnul in piept ca a gasit bani pentru metroul din Drumul Taberei si ca nu au fost sistate lucrarile la acesta. Nu este adevarat! Santierul e in continuare linistit. Zeci de mii de bucuresteni vad zilnic gropile si noroaiele incremenite. Si totusi nu cred ceea ce vad cu ochii lor, ci ceea ce aud sau citesc. Uimitor, nu-i asa?!
Alina Miron
