Gospodarie italiana transformata intr-o locuinta spectaculoasa de Bergmeisterwolf Architekten
De cele mai multe ori arhitectura moderna este dusmanul zonelor cu istorie si a cladirilor vechi. Cu toate acestea, echipa de la Bergmeisterwolf Architekten a reusit sa transforme o veche gospodarie italiana, lasata in paragina din orasul Sterzing intr-o locuinta impresionanta care sa reflecte elementele arhitecturale specifice zonei. Proiectul a reprezentat un succes atat din punct de vedere al procesului de reconversie cat si al punerii in evidenta a imprejurimilor. Cladirea propusa se integreaza in sit si in cadrul natural inconjurator, oferindu-le indiferent de sezon o oaza de liniste noilor beneficiari.
Pentru echipa de arhitecti a fost important sa pastreze integritatea structurii originale dar si a peisajului. Toate noile extinderi au fost realizate fara a modifica in vreun fel topografia zonei, spatiile fiind arajnate in conformitate cu functiunile pe care le gazduiesc, formele si materialele care le imbraca. Un hol pentru circulatie ajuta la unificarea volumelor relationand cu fiecare in parte si incluzandu-le intr-un circuit functional.
Elementul principal al locuintei il reprezinta peretele masiv din piatra care flancheaza pe o parte volumul inalt, cuprinzand cele doua niveluri. Peretele a fost reconstruit iar ferestrele care il puncteaza local au fost marcate cu ajutorul unor rame groase, inchise la culoare, oferind un contrast placut cu fundalul din piatra naturala. Peste tot in spatiile interioare cat si la exterior detaliile originale din piatra si lucratura in lemn au fost pastrate si restaurate de catre mesteri traditionali. Pentru a evita tratamentele chimice, zonele exterioare care nu erau realizate din piatra au fost placate cu sita si acesteau au fost fie patinate sau arse pentru a rezista diferitelor bacterii si ciuperci.
Locuinta este acoperita cu un strat vegetal, in timp ce o mare terasa ofera locuitorilor spatiul in aer liber, la inaltime, de unde pot admira privelistile panoramice ale vaii de mai jos.
Mai multe informatii gasiti pe: http://inhabitat.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
Căștile cu anularea zgomotului și boxele portabile Bose vor deveni partenerii de drum ideali, indiferent de destinație, oferindu-vă momente de relaxare în compania artiștilor preferați.
Cine sau ce a avut cea mai mare influenţă asupra muncii tale până în prezent?
Mai mulți factori mi-au influențat cariera pe parcurs. Sincer, mi-am început cariera de arhitect renunțând complet la a mai face arhitectură. A fost o perioadă în viața mea, imediat după ce am terminat școala de arhitectură, în care am crezut că nu voi mai practica această profesie niciodată. Proiectele pe care le visam în școală întârziau să apară, viitorul era mult prea trist și încețoșat și nu aveam timp de așteptat. Am hotărât să-mi îndrept energia și creativitatea într-o altă direcție și anume filmul. Așadar, am plecat într-o nouă aventură, aceea a cinematografiei.
Întors în Germania, unde deja mă simțeam foarte confortabil și integrat după ce urmasem aici o bună perioadă de timp cursurile de arhitectură ale Universității Tehnice din Karlsruhe, am început la München Academia de Film și Televiziune HFF. A urmat o perioadă interesantă și foarte plină. Am lucrat câțiva ani în televiziune, după care am semnat scenografia mai multor filme și reclame. Dar, cu trecerea timpului, m-am întors din nou la prima dragoste, la arhitectură.
Într-un fel mă bucur că s-a întâmplat așa, acum am început să descopăr arhitectura narativ, prin cadre și poveste. Nu mai privesc arhitectura static, spațiul compus de pereți și planșee, ci cursiv. Acum spațiul este fluid și descompus în timp, emoție și materie. Am învățat să nu mai gândesc în compunere, ci în descompunere.
Când ai început colaborarea cu De-a Arhitectura? Şi de ce? La ce te aşteptai? Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Acum câțiva ani, a fost mai mult o provocare pentru mine. Simțeam că mi-am cam pierdut răbdarea cu oamenii în general și doream să îmi regăsesc din nou timpul și calmul de altădată. Copiii au un efect incredibil asupra noastră! Mi-am adus aminte de copilărie și de școala primară, de dimineți în care acele 5 minute în plus de somn, cerute mamei invariabil în fiecare dimineață, făceau diferența dintre o zi bună sau o zi proastă la şcoală…
Mi-am retrăit cumva copilaria prin prisma copiilor pe care am căutat să-i îndrum. A fost o perioadă plină de culori, plastilină, machete și zâmbete. Copiii sunt foarte curioși și sinceri. Am vorbit cu ei despre multe lucruri, i-am plimbat prin lumea arhitecturii și a filmului. Eu însumi am început să descopăr sau să fac alte asocieri de elemente și culori datorită lor. Mi-a plăcut să mă transpun în vibrația și cadența lor. Mi-am dat seama, în toată povestea asta, cât este de important să fii parte activă la procesul de educație, să vezi cum evoluează lucrurile cu adevărat și să înțelegi cât de important este un mentor și un model de inspirație în viața unui copil. Cred că sistemul nostru de învățământ, deși știu că este un clișeu, mai are multe de învățat și de implementat. Nu mă refer la materii și la curiculă, ci la modul cum aceste lucruri sunt transferate mai departe către copii. Copiii învață și prind foarte multe elemente singuri, atâta timp cât au o siguranță și o liniște interioară, fără zbateri sau complexe de orice natură. Cred că mai mult partea de emoție și spirit ar trebui cultivată în școală, „pneuma versus logos”, pentru că orice individ poate să învețe oricât, atâta timp cât are un spirit solid și vibrant, prin care se poate conecta la energia ce-l înconjoară. Cred foarte mult în faptul că învățătura și cunoștințele se pot acumula și absorbi atâta timp cât ești un individ conectat și empatic. De asta mi-a plăcut De-a arhitectura, e un fel de școală a spiritului, o desoperire a ta prin frumos.
Ce a fost mai dificil la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Cel mai dificil a fost gestionarea timpului petrecut cu copiii. Ora zbura prea repede şi parcă nu reuşeam niciodată să spun tot ceea ce aveam de povestit.
