Forumul, din antichitate pana azi
Internetul are o idee “foarte personala” despre forum si forumuri. Am cautat termenul recent, sperand sa dau peste mai multe informatii despre istorie, etimologie, functiunile pe care le avea pe vremea romanilor antici…. Oricat m-am straduit sa schimb termenii de search, sa cer o dezambiguizare, sa combin diverse cuvinte, ba in engleza, ba in romana, am dat minute in sir doar de liste cu mult mai modernele forum-uri virtuale. Partea interesanta este ca modernitatea a schimbat doar spatiul si tehnologia cu care lucreaza, trecand intr-un mediu cu totul nou aceeasi nevoie extrem de veche si utila omenirii: aceea de spatiu public in care orice individ, indiferent de statut, poate sa se exprime, sa faca schimb de pareri si informatii…
Forumurile romanilor din antichitate erau de fapt un fel de piete publice centrale, insa cu structura arhitectonica distincta, destinate in primul rand vanzarii de bunuri. Atat magazinele aflate pe marginea pietei, la parterul cladirilor, cat si tarabele puse sub cerul liber atrageau cetatenii, dar nu numai comertul era motivul popularitatii Forumurilor. Mai existau mese si bancute, localuri pe margini, la parterul cladirilor (insulae), fantani arteziene, apoi fiecare Forum avea in partea de nord a pietei si un templu al lui Jupiter, uneori in piata se intalneau si alte statui de zei sau o basilica, baia publica se afla si ea in apropiere.... Intr-un capat al forumului existau cantare publice, ce puteau fi folosite de cumparatori pentru a se asigura ca nu fusesera trasi pe sfoara de vanzatorii din piata. O mare parte dintre activitatile zilnice ale orasului se desfasurau aici, la vedere: spatiul respectiv reprezenta un loc de intalnire, putea fi si un loc de dezbatere politica (italienii de astazi inca au pastrat obiceiul de a discuta in grupuri mari, pe strada, pe astfel de teme), gazduiau intalniri sau evenimente publice. Erau si spatii multiculturale, eterogene, in care se adunau nu doar negustorii de diferite etnii si origini, ci si nobilii, cetatenii, femeile, sclavii…
Nu este de mirare ca Forumul avea un rol important in viata sociala a orasului. Era practic un centru care deservea cetatenii obisnuiti si nevoile lor: de la cele materiale, practice, pana la cele spirituale, culturale si psihologice. Nevoia de apartenenta la un grup, de comunicare, fie ea armonioasa sau critica, erau deopotriva satisfacuta de existenta acestui spatiu public. Existau, desigur, si niste legi, lideri de opinie, mecanisme sau forte de ordine care pazeau ca spiritele sa nu se incinga pana la rebeliune sau tulburarea linistii celorlalti…
Nu cred ca e potrivit sa scriu despre un “paralelism” cu Forumurile de astazi, de pe internet, publicate in toate limbile pamantului. Pentru ca, dupa cum vedeti, nu e niciun paralelism la mijloc… ele sunt fix acelasi lucru!
Nu s-a schimbat nimic fundamental in nevoile noastre ca indivizi, ci doar ni s-au imbogatit metodele de exprimare – putem acum scrie, dar si ilustra cu fotografii si filme ce vrem sa spunem. Putem demonta mituri si prejudecati sau putem sprijini idei si actiuni. S-au mai imbogatit si studiile pe aceasta tema, atat ca stiinta care studiaza exprimarea si medierea in spatiul public se chema social media. Prin urmare, se fac o serie de cercetari si teorii, deja, despre asta. Cel mai adesea se fac pentru ca cineva, de obicei cei care vor se manipuleze Forumurile in scop comercial sau politic, cauta formule noi de castig pentru un singur individ sau un mic grup de putere.
Dar adevarul este ca orice forum are si “cantarele” de la marginea pietei, cu ajutorul carora se socoteste adevarata greutate a produselor luate din piata. E drept, nu exista Forum fara piata, dar vanzarea si cumpararea de bunuri si servicii sunt functii conexe ale acestuia. Mai exista si alte lucruri aici, de care “cetatenii” au nevoie in egala masura ca si de bunurile fizice, si anume de comunicare, informatii si apartenenta. Oamenii de toate felurile vin aici nu doar ca sa cumpere, ci si ca se afle noutati, opinii, sa faca schimb de informatii, sa se ajute reciproc, sa faca parte dintr-un scop comun mult mai mare, complex, mai armonios si mai valoros decat s-ar crede. Asta e partea buna. Si acum sa vedem “de ce?”, in cuvinte mai simple…
Ce faci in realitate cand un prieten iti impartaseste o experienta personala si iti spune ce probleme are? Instinctiv, ii dai sfaturi. E in natura ta sa cauti solutii pentru problemele celuilalt. Poate uneori te abtii, dar tot te gandesti la ce ai face tu in cazul dat. Daca te gandesti ca iti bati gura de pomana si ca el nu te asculta, de fapt tot intelegi de ce acel prieten iti spune tocmai tie despre problema lui. (Asta il face sa isi clarifice singur gandurile si sa gaseasca propriile solutii. Sau poate doar are nevoie sa le spuna cuiva si atunci tu esti doar ascultatorul). Oricum ar fi, tot ii dai de fapt o mana de ajutor, prin simpla ta prezenta. Alteori, el chiar are nevoie de indrumarile tale si te asculta atent. Poate solutiile pe care i le oferi nu-s cele mai potrivite pentru el, dar ii largesc orizontul ori sunt sursa unor idei noi, mai ingenioase.
Discutiile intre voi doi pe aceasta tema pot fi si dinamice. Puteti sa faceti schimb de opinii, sa va modificati amandoi parerile ori doar sa invatati ceva nou, pur si simplu. Daca vezi ca sfaturile tale au fost de folos sau discutia cu tine a ajutat, fie pe el, fie pe tine, fie pe amandoi, te simti extrem de bine. Cu totii avem aceasta nevoie de putere inscrisa in gene (unii o obtin acumuland lucruri materiale, altii o obtin vazand ca sunt apreciati sau utili.) Iar genul acesta de experinta nu e un lucru care sa poata fi cuantificat, pentru ca de fapt e vorba de dezvoltare personala - ceva ce facem permanent de-a lungul vietii. Cand stagnam ca indivizi, viata insasi ni se pare deodata inutila...
Cam asta este si un Forum, de fapt. Una dintre cele mai importante parti a existentei noastre…
Probabil stii asta deja si fara sa teoretizezi lucrurile. Le simti pentru ca traiesti. A gandi singur, a filozofa, a acumula cunostinte fara a le comunica devine un nonsens in orice realitate doresti. Individul singur se inchide in el. Se crede un ciudat, poate special, dar un unicat neinteles. Se alieneaza.
Se bate mult moneda in ultimii ani pe “iubeste-te pe tine insuti”, dar aceasta nu inseamna ca se uita de mai vechiul “iubeste-ti aproapele” si se incurajeaza ego-ul. Din perspectiva spirituala, a-ti intoarce atentia spre tine insuti inseamna doar sa te autodescoperi, folosind pentru asta relatiile pe care le ai cu ceilalti, cumva ca pe un motor care iti va accelera autodezvoltarea. Fiecare interactiune pe care o ai cu altcineva iti spune ceva despre tine insuti. A-i ajuta pe altii, iti certifica faptul ca esti valoros. A-i critica si a-i respinge nu face decat sa iti accentueze propriile probleme, razboiul interior, izolarea
Evident, aceasta nu are nici o legatura cu “spiritul de turma”, cu pasivitatea care nu ajuta la nici o dezvoltare, nici individuala, nici comuna. Cu totii suntem speciali ca fiinte, unicate, cu talente proprii, dar mult mai eficienti atunci cand actionam impreuna. Viata se traieste individual, dar indivizii fac parte dintr-o echipa. Asa cum creierul, inima, plamanii, ficatul sunt total diferite, dar numai impreuna fac ca un singur organism sa functioneze. Ce rost ar avea ca ficatul sa considere ca poate decide pentru celelalte organe sau le poate prelua rolul sau ca poate face singur tot ce trebuie? Nonsens. A intelege ca esti unicat in acelasi timp in care faci parte dintr-o comunitate te elibereaza. Te face sa-ti aduci aportul exact in domeniul in care te pricepi. Chiar si daca pur si simplu treci si tu vesel pe acolo, ca o gura de aer prin celule, tot ai un rost.
In fine, daca scrii pe un Forum, nu prea stai sa te gandesti de ce o faci. Pur si simplu te mananca degetele sa comentezi. Sa arati ce stii. Sa sfatuiesti sau sa ajuti. Sau, tot firesc, sa te certi cu cineva: e bine si asa, fara dezbateri nu s-ar gasi solutii. Altfel, esti sub paza sigura, moderatorii nu vor lasa ca mediul sa se strice cu injurii si atitudini negative. Ei sunt globulelele albe care mentin sistemul imunitar in forma.
Dar sa te simti util, sa te simti facand parte dintr-o lucrare mai ampla, sa adopti filozofia “life is for sharing”, iti schimba total perspectiva asupra vietii.
De aceea Forumurile nu si-au pierdut niciodata rostul si de aceea astazi, mai mult decat in antichitate au devenit un fenomen social, nu doar un spatiu fizic. Acum exista atatea informatii, atatea lucruri noi de stiut, atata dinamism, incat nu ne mai permitem sa ne izolam de cunoastere si comunicare. Nici ca “invatatori”, nici ca “elevi”.
Stii parabola aceea cu cei doi zidari care munceau la aceeasi constructie, ridicand fiecare cate un zid de caramizi?
Un trecator l-a intrebat pe primul: “Ce faci acolo?”
“Construiesc un zid, nu vezi?!”, i-a raspuns muncitorul, posac.
“Dar tu ce faci acolo?”, si-a repetat omul intrebarea, cand a dat peste cel de-al doilea muncitor. “Ridic o catedrala”, i-a raspuns, vesel, cel din urma.
Alina Miron
