Iţi place aceasta stire? Recomand-o prietenilor:
Abonează-te la SpaţiulConstruit sau conectează-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.

Ce e bine să știm înainte de a ne construi o piscină

Datorită climei, în România ne putem bucura câteva luni pe an de o piscină exterioară fără a consuma resurse importante pentru încălzirea apei. Nu același lucru se poate spune despre zonele extrem nordice sau sudice, unde o asemenea facilitate este prevăzută cu instalații de încălzire sau... se ajunge la tradiția băilor cu apă rece, precum în Rusia sau Scandinavia. Dar temperatura apei nu este nici pe departe singura preocupare a unui proprietar de piscină, fie că este una complet privată sau deschisă publicului într-un hotel, club, ștrand etc.; mai importante sunt dotările, recircularea apei, tratarea acesteia, conservarea în sezonul rece. De acestea depinde rezistența piscinei în timp, funcționarea ei optimă și sănătatea utilizatorilor, aspect care în contextul pandemiei a devenit o miză extrem de importantă.
Ce e bine să știm înainte de a ne construi o piscină

Se întâmplă uneori ca proprietarii de piscine să pornească lucrările fără a se gândi prea mult la aspectele pragmatice, așa că o bună parte din timp stau cu ele nefuncționale, poate incomplete, trecându-le în conservare nu doar în sezonul rece, ci și când ar trebui să le utilizeze. Iată de ce sunt necesare câteva informații despre ceea ce înseamnă investiția și exploatarea, cel puțin elementele obligatorii, fără de care piscina devine mai mult o problemă decât o bucurie:

 

Etanșeitate perfectă

Indiferent de sistemul constructiv (de beton, metal, fibră de sticlă), nu trebuie să existe pierderi de lichid sau infiltrații. Pentru aceasta, se apelează la soluții specifice: impermeabilizări în mai multe straturi, cu liner sau finisaje (rășini) rezistente la apă, acoperiri ceramice (mozaic, gresie etc.). Acestea trebuie să fie produse specializate, cu atât mai mult cu cât piscina este expusă iarna la temperaturi negative, care le pot degrada. Teoretic, durata de viață a unui liner PVC este de 15 – 20 de ani, iar a unui finisaj cu mozaic de 40 – 50 de ani. În realitate, însă, lucrurile nu stau chiar așa, la un grad de uzură ridicat, străpungeri accidentale, desprinderi de material, fenomene îngheț/dezgheț cu apă în bazin, chiar dacă piscina este protejată iarna.

 

Recircularea apei

Are rolul de a separa, în cadrul unor procese fizice și chimice, toate impuritățile, începând cu bacteriile și algele și încheind cu diverse particule sau obiecte, de la suprafața apei sau scufundate. Componenta principală este pompa care trage apa din piscină, o filtrează și o introduce din nou în bazin. În pompă, prin țevi, trebuie să intre apa de suprafață, pentru a fi antrenate și impuritățile care plutesc, extrase prin orificii numite skimmere și rigole perimetrale. Skimmerele sunt montate în plan vertical, sub marginea superioară a piscinei, iar rigolele (varianta mai scumpă, dar și mai atractivă, întrucât apa ajunge până la nivelul solului) în plan orizontal de jur împrejurul acesteia. Ambele trebuie să fie permanent inundate de apă, altfel apa rămâne nefiltrată, pompa lucrează în gol, ba chiar se poate defecta. Pompa conduce apa prin filtre și o redistribuie în piscină prin duze de retur. Proiectarea unei piscine este foarte importantă și din punct de vedere funcțional - duzele trebuie amplasate astfel încât să creeze un circuit prin care impuritățile să fie direcționate către skimmere și rigole.

 

Duze de retur - piscina

 

Pentru o recirculare corectă, specialiștii recomandă și sifoane pentru fundul piscinei, amplasate la cel mai jos nivel, care antrenează și depunerile;  15 – 20 % din recirculare ar trebui realizată prin această metodă. Principiul de bază, impus de normativele în vigoare, este ca apa să nu stagneze în niciun loc. Există, de asemenea, și sisteme constructive mai elaborate, cu perdele de apă, cascade etc., care, dincolo de efectele spectaculoase, au același rol de recirculare. Pompa, elementul central, trebuie să fie una performantă, calibrată la destinația piscinei: pentru o piscină publică, recircularea (deci filtrarea) este mai intensă, comparativ cu una privată, utilizată ocazional. Durata de viață a acestor echipamente, împreună cu instalațiile aferente, este prelungită evitând depunerile de calcar, iar aceasta se realizează prin adăugarea în apă a unor soluții dedicate, apoi prin recirculare. Îndepărtarea depunerilor pe pereții piscinei se poate face și prin spălare cu detartranți puternici și clătire.

 

Filtrarea și tratarea

Se fac gradual, cu diverse alte echipamente și soluții. În afară de eliminarea impurităților vizibile, trebuie distruse microorganisme precum bacterii coliforme, Escherichia coli, enterococi, Pseudomonas aeruginosa, care au dimensiuni de ordinul micronilor. Cel mai folosit filtru este cel cu nisip, care presupune un pat de diverse grosimi din particule fine de plastic, rășină, fibră de sticlă sau sticlă. Astfel, sunt reținute microorganisme și impurități de diferite dimensiuni, iar materialul trebuie schimbat la fiecare 5 – 7 ani. Mai există filtre compuse din cartușe care includ material filtrant din polistiren – este mai eficient decât filtrul cu nisip, dar trebuie înlocuit mai des (la la 2 – 3 ani). Filtrul cu diatomee este cel mai performant, cu mențiunea că trebuie curățat cam la un an de zile și trebuie adăugată pudră activă. Mai există tratarea apei cu sterilizatoare UV, care reduc consumul de substanțe chimice (clor, oxigen activ sau brom). 

 

Tratarea apei se face în urma analizelor, care se efectuează cu testere obișnuite, cumpărate de la orice magazin specializat, sau prin analize de laborator. Se urmăresc în general câțiva parametri: pH-ul (să fie neutru), clorul liber și clorul combinat, duritatea apei, acidul cianuric (în cazul tratării cu produse organice pe bază de clor), alcalinitatea. Se recomandă analize elementare zilnic, chiar de 2 ori pe zi la cele publice. Clorul combinat se măsoară săptămânal, iar dacă se înregistrează valori foarte mari, este necesară împrospătarea apei (chiar înlocuirea ei). Trebuie menționat faptul că mirosul acela neplăcut, specific, este de fapt un semnal de alarmă, deoarece aceea este cloramină, efectul reacției dintre clor și bacterii (clor combinat). Măsurătorile clorului combinat arată cât de murdară este apa, iar cele pentru clorul liber - care este capacitatea de a curăța în continuare. În funcție de măsurători, se adaugă produse pentru tratare, dar în cantități bine determinate, fără a face economie sau risipă. Se mai folosesc antialge, iar dacă algele s-au format deja, este mult mai eficient tratamentul șoc cu clor granulat. Analiza microbiologică pentru agenții patogeni menționați mai sus, în laboratoare specializate, se face bilunar pentru piscinele publice. 

 

Elementele de siguranță

Sunt recomandate în general, iar pentru bazinele publice sunt obligatorii. Piscinele trebuie să aibă scări de acces în apă, cu profiluri rotunjite, în număr adaptat la mărimea bazinului, iar de jur împrejur o bară sau un element de susținere. Accesoriile trebuie să fie în general nepericuloase, uşor de întreţinut şi menţinute în mod constant într-o stare corespunzătoare. La intrare în piscină, este bine să existe un pediluviu cu apă clorinată, pentru dezinfecția picioarelor. Adâncimea bazinului se marchează vizibil pe marginile acestuia. 

 

Iată așadar că a avea și a întreține o piscină nu este tocmai simplu, mai ales dacă nu dispuneți de o consultanță competentă. Întreținerea în regie proprie poate fi o soluție, dar este recomandat ca, din când în când, să vă asigurați de sfaturile unui specialist.

 

Trepte de acces piscina

Ai o întrebare despre acest subiect? Scrie-o aici!

user
Ataseaza fisiere
(Foto, video sau PDF. Maxim 1600x1600 pixeli @ 50 MB)
Anunță-mă când răspunde cineva