Cartier in care casa si gradina se impletesc pentru a forma o simbioza
Cartierul Gradina cu Meri (Apple orchard) construit intr-una din suburbiile orasului Gothenburg, Suedia este un exemplu de succes pentru cartierele cu densitate mare a caror tipologie este deseori supusa dezbaterilor. Vechea zona suburbana a fost dotata cu un cartier „eco”. Provocarea a constat in definirea si proportionarea noilor locuinte, crearea unei identitati locale care sa faca fata atractivitatii centrului orasului, dar in acelasi timp sa se integreze in tesutul urban existent si sa aduca un plus de valoare intregii zone.
Gradina cu Meri este rezultatul unei colaborari fructuoase intre White, arhitect si constructor si F.O. Peterson. „Perspectiva de ansamblu ne-a permis sa transpunem finatele generate de arhitectura si locuirea pe termen lung in economia de scurt timp a proiectului. Prin asumarea responsabilitatii, am invatat mai mult despre acest proces, despre finante si marketing, cu beneficii semnificative pentru clientii nostri din alte proiecte de arhitectura”.
Casa si gradina din curtea interioara se combina la scara mai mare cu o straduta flancata de case de o calitate foarte buna, avand curti private si spatii comune. Una dintre calitatile fundamentale ale apartamentelor este contactul spatiilor cu gradina. A fost creata o casa „vorbitoare” in care planul de parter este complet deschis lasand sa se vada cadrul natural protejat, ce inconjura volumul si care contribuie la cresterea sigurantei intregului cartier.
O variatie de culoare in cadrul volumelor le ofera un pic de individualitate. Fatadele si acoperisurile sunt acoperite de placi din fibro-ciment protejand impotriva vremii fara a fi neglijata nici latura estetica asa ca au fost montate la anumite unghiuri, pentru a da putin ritm volumelor.
Mai multe informatii gasiti pe: http://www.worldarchitecturenews.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
Care sunt avantajele oferite de gardurile mobile pentru evenimente?
Acest tip de împrejmuiri sunt foarte practice și utile tuturor organizatorilor sau firmelor care vor să delimiteze și să securizeze o zonă, rapid, cu puțini lucrători, cu costuri cât mai mici. Avantajele oferite de această variantă de garduri sunt incontestabile, deoarece:
● sunt simplu de manevrat și instalat, fiind ușoare și de dimensiuni variabile;
● cadrele sunt stabile, fixarea fiind realizată prin suporților mobili din material rezistent și cleme de prindere;
● reduc numărul de agenți de pază necesari pentru organizarea unui eveniment;
● în funcție de variantă, asigură un nivel de securitate ridicat, acolo unde este necesar;
● timpul necesar pentru montare și demontare este foarte redus;
● pot fi ușor deplasate sau reconfigurate,
● sunt ușor de transportat și relocat;
● pot fi închiriate.
Care sunt principalele tipuri de garduri mobile pentru evenimente?
În oferta celor mai importanți furnizori de garduri, există mai multe tipuri de garduri mobile. Cele mai utilizate sunt:
1. Garduri mobile din sarma tip Heras
Acest tip de panouri mobile, cu dimensiuni ale panoului de 3500 mm x 2000 mm și dimensiunea ochiului de plasă de aproximativ 100 x 250mm, sunt cea mai bună și sigură alegere pentru delimitări și organizări de șantiere și evenimente.
Garantează o împrejmuire sigură și condiții de securitate ridicate. Sunt foarte solide și rezistente, fiind ideale atât pentru a achiziție pentru uz propriu, cât și pentru închiriere.
2. Garduri mobile tip jandarmerie cu bare
Un alt tip de panouri mobile, util și practic pentru organizare de evenimente, este reprezentat de gardurile mobile cu bare verticale. Panourile au standard o înălțime de 1100 mm și o lungime de 2300 - 2500 mm, cu diametru țeavă cadru de 38mm și 12 mm pentru țevile verticale. Sunt solide și rezistente, permițând o delimitare fermă a zonei unde se dorește restricționarea accesului.
3. Garduri mobile opace City Fence de la Heras
Acestea tip de panouri mobile opace din tabla sunt soluția de împrejmuire pentru locurile unde se vizează delimitarea unei zone, fără vizibilitate. Sunt simplu de manevrat, montat și transportat. Oferă securitate sporită. Sunt rezistente la utilizări multiple și uzură. Dimensiunile standard ale panourilor sunt de 2160 x 2000 mm.
Dacă aveți nevoie de garduri de siguranță pentru evenimente și competiții sportive, care să ofere stabilitate și securitate, optați cu încredere pentru cele mai noi modele de panouri mobile, cu grilaj sau cu bare. Tehnologia actuală, folosită pentru construcție și asamblare le conferă robustețe, flexibile și manevrabilitate ușoară.
În cazul în care aveți nevoie de informații suplimentare despre cele mai potrivite tipuri de garduri mobile pentru evenimente, alegeți din oferta Americasa. Oferim soluții personalizate, la costuri avantajoase.
Originea pardoselilor compozite este relativ modestă; în lumea greco-romană antică, se amesteca var sau un alt tip de liant (ciment) cu deșeuri din construcții sau resturi provenite din demolări, respectiv piatră sau cărămidă, iar acest mix era umezit, turnat pe jos și tasat, uneori fără a fi șlefuit. O alternativă era ceea ce astăzi italienii numesc ”cocciopesto”, compus doar din ceramică pisată și liant. Procentul de var era mai mic sau mai mare, în funcție de posibilitățile proprietarului, întrucât varul a fost până în epoca modernă un material scump.
Acest gen de compozit a fost întâlnit și în situri arheologice neolitice, din Orientul Apropiat. Ulterior, prin amestecarea suplimentară cu așchii de marmură, rezultatul era superior din punct de vedere estetic, lăsând să se vadă compoziția multicoloră, iar pardoseala era mai dură și ușor de întreținut. Cei cu dare de mână recurgeau totuși la soluții mai elaborate de pardoseli, precum placarea cu marmură sau piatră șlefuită, respectiv cu mozaic din diverse materiale.
Perioada de glorie a acoperirilor din această gamă a venit însă în Veneția secolului al XVIII-lea, când varietatea de pardoseli decorative minerale era impresionantă, fiind numite generic ”terrazzo (sau pavimento) veneziano”. Acestea includeau placări, mozaicuri cu detalii minuțioase, precum și așa-numita ”seminato veneziano”, care presupuneau bucăți de rocă distribuite uniform în masa de mortar. Cea din urmă variantă, exportată în toată lumea prin arhitectura europeană, a devenit cunoscută ca ”terrazzo”, căpătând în timp și o stratificare capabilă să optimizeze rezistența sistemului de pardoseală: un strat de bază din beton, unul compozit care să confere culoarea de fond și unul care includea modelele obținute cu ajutorul pigmenților, de asemenea colorate în masă. Suprafața aparentă se lustruia, decorând clădiri de orice tip, inclusiv pe cele industriale, pentru care și-au dovedit deseori eficiența.
Terrazzo a fost folosit pentru majoritatea stilurilor de arhitectură apărute în ultimele secole, mai ales Art Nouveau și stilurile moderniste, oferind numeroase oportunități decorative, funcționalitate și, în același timp, un preț mai mic decât piatra naturală sau marmura. După ce a fost utilizată și compactarea betonului cu ajutorul presei hidraulice, rezultatele s-au îmbunătățit simțitor.
Lucrurile s-au mai schimbat în ultimele decenii (din anii 1970) prin apariția compozitelor cu rășini, în general rășini epoxidice, folosite ca lianți împreună cu particule de rocă. Aderența superioară a rășinilor permite integrarea de materiale mai variate (sticlă, metal, plastic etc.), iar grosimea acoperirii este mai mică, fiind vorba de un compozit mult mai dur. În același timp, se evită fisurarea, deoarece vorbim de un material cu elasticitate superioară.
Avantaje și dezavantaje
Turnate continuu sau montate la fața locului sub formă de plăci lipite, pardoselile tip terrazzo au multiple avantaje: rezistență la umiditate, întreținere ușoară (datorită lipsei rosturilor), posibilitatea de a acoperi orice tip de suprafață, indiferent de formă, pantă sau strat suport. Pentru intensificarea culorilor și protejarea suplimentară a suprafeței, se folosesc sigilanți și soluții de impermeabilizare. Totuși, una dintre problemele majore ale pardoselilor terrazzo este fisurarea, cauzată de variații dimensionale la temperaturi mari sau mici, prin eliminarea apei din beton sau când au loc mișcări structurale ale clădirii. Putem observa acest fenomen la pardoselile unor locații renumite, peste care au trecut decenii sau chiar secole.
O soluție pentru a evita fisurarea este amplasarea din loc în loc, în funcție de recomadarea specialiștilor, a unor rosturi de dilatare; aceste rosturi trebuie să aibă în vedere întregul sistem de pardoseală, nu doar stratul final. În privința umidității, trebuie spus că, prin presare hidraulică (sau alt tip de compactare), betonul din compoziție capătă un caracter impermeabil, deci nu acumulează umiditate, nu permite dezvoltarea microorganismelor și nu se pătează. Mai degrabă pot fi afectate rocile din compoziție, care pot fi absorbante sau pot fi atacate de substanțe acide ori bazice. De aceea, este bine ca soluțiile de curățare să aibă pH neutru și să nu conțină înălbitori. Mai trebuie spus că întreținerea pardoselilor compozite tip terrazzo este similară cu cea a pietrei sau marmurei.
Există producători de PVC, cauciuc, linoleun, pardoseli turnate sau laminate care încearcă să obțină efectul vizual al unui terrazzo, ceea ce înseamnă că nu este nici pe departe un material demodat estetic. Iar în contextul actual, când se vorbește tot mai mult despre igienă, vine cu acele avantaje ale simplității întreținerii și dezinfectării, menționate mai sus.
