Apropos de lockdown si multe altele...

Sa scrii în titlul articolului "lockdown-ul" in loc de mai simplu, carantina, care e si articulat, e ca si cum te-ai adresa unui englez cu "the parastas". Nu incerca sa fii mai destept prin romgleză, dacă în limba ta nu esti...
S-a actualizat. Multumim pentru ca ne urmariti cu atentie si pentru sugestie !
Mulțumesc !
Xenismele, să știți, își au rolul lor într-o limbă, într-un text. Câteodată, acestea constituie primul pas spre modernizarea limbii, prima conștientizare a absenței unui semn (în sens semiotic, adică perechea semnificat + semnificant), a unei nuanțe. Altădată, ele invocă un bagaj de înțelesuri mult mai bogat decât cel mai apropiat echivalent al limbii respective. Xenismul este părintele neologismului. Pentru cine e interesat, recomand o lectură: http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/V2596/pdf Și încă una: http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A6622/pdf În altă ordine de idei, există un motiv pentru care engleza are atât cuvântul "quarantine" cât și cuvântul "lockdown", ele nu sunt sinonime perfecte. Nu vreau să transform această discuție într-o dezbatere lingvistică, dar orice traducător cât de cât subtil s-ar gândi atent dacă "lockdown" = "carantină" în (con)text.
Limba română este perfect pusă la punct în ce privește bogăția de cuvinte și sensul explicit al acestora. Consider că atunci când te adresezi unui cititor de limbă română, dar despre care nu știi dacă are la îndemână un dictionar englez român, nu faci demonstrații de cât ești tu (ca scriitor) de atoateștiutor si vrei să te pozezi peste... Este ca si eternul întâlnit "am daunloadat", cand poti foarte simplu să spui "am descărcat" Meteahna bonjuriștilor, dacă știți la ce mă refer, care s-a "evaporat de mult, așa cum a apărut...
Limba română (ca, de altfel, orice altă limbă) este perfect adaptată doar dacă se adaptează și, din fericire, o face permanent, deoarece limba este un organism viu, care evoluează odată cu lumea și cu vorbitorii ei. Ea nu are cum să fie adaptată a priori (alt xenism) la realități care ieri nu existau sau abia mâine se nasc. De altfel, limba română, spre deosebire de surorile sale occidentale, care au beneficiat de o continuitate culturală, este o limbă care s-a modernizat târziu. Abia începând cu a doua jumătatea secolului al XVIII-lea, eforturile cărturarilor ardeleni de a promova cultura scrisă au prilejuit reconectarea limbii române cu latinitatea și romanitatea occidentală. Cu timpul, modernizarea societății românești și integrarea în peisajul cultural occidental au făcut ca, în sfârșit, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, să avem într-adevăr o limbă română (pentru acel moment) modernă. Nu e deloc întâmplătoare definiția dată de pictorul Ion Negulici, în 1848, neologismelor: „vorbe străbune reprimite până acum în limba română și (…) care sunt a se mai primi de-acum înainte, mai ales în științe”. Dincolo de această digresiune, există însă realitatea de zi cu zi, care ne arată că sunt și apar mereu obiecte, noțiuni, concepte noi pe care trebuie să le integrăm în fondul nostru cultural și cu care trebuie să operăm. Și totul începe cu a le numi cumva. Celebrul “a daunloada”, pe care l-ați amintit: acum două decenii nu exista. Și multe altele… Maus. Sait. Biznis. Sexapil. Badigard. Bonjurist. Împreună cu toată pledoaria lui George Pruteanu (fie-i numele neuitat) pentru o asumare lingvistică firească a noilor cuvinte (barbarisme, xenisme - ar spune unii) pătrunse în viața noastră odată cu “cuceririle” modernității: http://georgepruteanu.ro/0rapid/00index/sait.htm Discuțiile pe această temă sunt foarte aprinse (și actuale, nu s-au evaporat, poate doar au plecat reflectoarele spre alte subiecte) și între lingviști și, după părerea mea, sunt extrem de util a fi făcute cu orice prilej (de aceea mă bucur foarte tare de ocazia de a atinge acest subiect aici cu dvs). Căci da, e nevoie să conștientizăm cum vorbim, e nevoie să înțelegem ce ni se întâmplă, pentru că orice vorbitor al unei limbi este, într-o măsură, și creatorul ei. Și pentru că, în momentul în care o limbă încetează să se mai îmbogățească cu împrumuturile și invențiile necesare, devine o limbă moartă. E datoria noastră, a vorbitorilor, să ținem limba vie și trebuie s-o facem, oricum am face-o, asumat și fundamentat.
Nu pot să mă abțin, mai dau un exemplu de lectură (unul dintre multele posibile), doar de-ar citi cineva. Despre neologisme și neologie, Ileana Busuioc, Universitatea București: https://litere.uvt.ro/litere-old/vechi/documente_pdf/aticole/uniterm/uniterm4_2006/ileana_busuioc.pdf A la vôtre!
Ăștia puțini rămași, anacronici și de râsul celor care sunt superiorii educați ai zilelor noastre, suntem ca purecii în calea cavaleriei, adică striviți sub copite daca încercăm să emitent păreri. Educații zilei pentru frumos, folosesc - beton, pentru grozav - suuuper, la ce mai faci ? răspunsul e invariabil - bine, sau ok. Deprinderea de a folosi o gama variată de cuvinte intr-o conversație, rezidă și din cât ai citit la viața ta. Draga bagajul lingvistic este suficient si acoperitor pentru treapta pe care te consideri, nu e bine sa încerci sa te autosituezi pe alta treaptă folosind cuvinte care multora dau senzația că ești mare erudit De regulă oamenii cu discernământ te încadrează acolo unde ești si te ignoră. Discuția e lungă, scrisul pe telefon e greoi, poate am mai și "mancat" ceva litere dar cu alta ocazie pe computer, am sa vă mai plictisesc cu câteva divergențe de păreri. Firește dacă agreați continuarea. Multumesc pentru schimbul civilizat de păreri. All the best !