Viata de hobbit, intr-o casa sub pamant

Dupa succesul inregistrat de filmul Stapanul Inelelor, o serie de fani au inceput sa viseze cum ar fi sa traiasca intr-o casa de hobbit. Le stiti, locuintele acelea sapate in dealuri, cu intrari si ferestre rotunde si avand in loc de acoperis chiar coama inverzita a unei costise, care se desfasurau pe sub pamant ca niste tuneluri, aratand nu doar rustic, ci si foarte confortabil. Unii chiar si-au pus in practica acest vis, combinand materialele ecologice cu indrazneala de a se apuca de treaba si cu ideea de a trai in perfecta armonie cu natura. Cat de valabil este insa modelul? Cum ar rezista o constructie sub pamant, nu cumva e prea multa umiditate, greutate a solului? Ar exista posibilitatea unei atare constructii cu costuri mici? Si ar fi avantajos asa un stil de viata pentru oameni? Pentru ca, totusi, nu suntem cartite…

Simon Dale Wales sustine ca a investit doar trei mii de lire in casa lui eco (foto www.simondale.net)

Un cetatean britanic, Simon Dale, se lauda ca, inarmat cu doar cu cateva unelte, a pornit in padure si si-a ridicat (pardon! a “sapat”) casuta din imaginea de mai sus, iar in final costurile l-au dus undeva la 3000 de lire sterline. Si-a facut un blog in care isi povesteste experienta (http://www.simondale.net), asa ca date fiind dovezile ar trebui sa il credem.  Imaginile sunt un pic cam prea sofisticate, totusi, ca sa acceptam ca doar de atatia bani a avut nevoie, totusi ce nu poate face un om care isi pune ceva in cap!

Peste ocean, un american se lauda ca a dat o suma de patruzeci de mii de euro pentru a i se construi, la comanda, o casuta asemanatoare si ca e foarte multumit de investitie. Suma pare ceva mai aproape de realitate si mai demna de incredere, in sensul ca probabil oricine ar avea mai multa siguranta sa locuiasca intr-un spatiu realizat de o echipa de specialisti.

Altfel, sunt unii care isi construiesc deja case de lux “in subsol” cu sute de mii de euro, dar cum stim cu totii ca aceasta este o suma suficienta ca sa faci chiar cateva statii de metrou, cu tot cu scari rulante, asta deja nu mai pare uluitor.

Banii suficienti ne asigura mereu ca orice am avea in cap este realizabil, chiar si un palat plutitor pe mare, dar desigur ca in cazul caselor de hobbit provocarea chiar este alta. Cum ar arata niste sate cu locuinte construite toate pe acelasi principiu? Cu siguranta impactul lor asupra mediului ar fi minim, animalele ar continua sa pasca linistite pe acoperisul casei, plantele sa creasca, iar poluarea sa fie redusa la minim. In plus, in subsol vara poate fi mai racoare, in timp ce iarna mai cald, o demonstreaza chiar experienta, deci consumul de energie ar fi redus. Pare un vis si e drept ca ar mai fi ceva probleme de rezolvat. In primul rand, consumul de resurse, de curent sau deseurile produse de gospodarii, dar in al doilea rand si unele probleme structurale, de care oamenii, obisnuiti sa construiasca mai degraba locuinte la inaltime decat in susbol, nu prea s-au lovit.

Casa lui Simon Dale, de la proiect la realizare finala: doi ani de munca personala

Cum rezolvi, de pilda, cu surparea posibila din pricina greutatii solului? Cu radacinile plantelor care, in timp, pot pune presiune si ele sau pot chiar strapunge zidurile casei de hobbit? Cu umiditatea prezenta in sol si care, daca patrunde in pereti atrage dupa sine mucegai, ciuperci si bacterii nocive pentru sanatate? Ce te faci in cazul unei cantitati de precipitatii prea mari?... Ca doar si aceasta poate spori greutatea acoperisului, nu doar ca se inflitreaza in pereti… dar daca exista alunecari de teren? Si cum faci cu lumina, nu cumva daca stai sub pamant trebuie sa consumi chiar mai mult curent electric?

Inginerii si constructori confruntati deja cu astfel de proiecte au solutii diverse, dar, dupa cum va asteptati, problemele sunt rezolvabile tot cu ajutorul materialelor moderne de constructii, cu tratamente ale lemnului, cu materiale si izolatii care, desi naturale, pot fi scumpe din pricina ca reprezinta resurselor naturale limitate sau greu regenerabile. Apoi, cu calcule stricte si cu o alegere foarte atenta a spatiului in care se va construi, se poate trece la lucru.

Secretul mai mare e altul. Nu exista dealuri peste tot in natura, dar aceasta este o problema putin importanta: le facem noi. Si de fapt casa poate semana in stare initiala foarte mult o casa obisnuita, cu fundatie, ridicata de la sol, si doar cu un design mai organic decat altele. Spatele casei poate fi protejat de un deal, acoperisul poate fi prevazut cu luminatoare, care sa asigure lumina naturala din belsug inauntru… iar in final acoperisul poate fi ascuns privirii prin construirea unui deal artificial, izolat de elementele structurale ale locuintei si cu sistem ingropat de scurgere a apelor pluviale. Integrand “dealul” in pesiajul exterior se poate masca aproape orice legatura ce aduce aminte de o constructie clasica. Restul cade in sarcina finisajelor, atat la exterior, cat si la interior… Dupa cum se vede, rezolvarile eficiente duc la o investitie initiala destul de mare, pe care o poate justifica doar dorinta de a avea o casa altfel si un stil de viata altfel, in armonie cu mediul inconjurator.