Iţi place aceasta stire? Recomand-o prietenilor:
Abonează-te la SpaţiulConstruit sau conectează-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.

Veranda, element arhitectural cu un puternic rol social

Veranda, element arhitectural cu un puternic rol social

Cand anume a aparut in istoria arhitecturii veranda, acea terasa acoperita care face legatura intre interiorul si exteriorul casei, nu se poate spune precis. Dar se poate merge pe firul lingvistic pentru a se face aprecieri asupra vechimii acesteia. In ziua de astazi, multi se bucura vara de acest element architectural care permite sederea la adapost si in acelasi timp o buna vedere catre exterior. Poate fi si inchisa, cu geamuri  mari dintr-o parte in alta, dar si deschisa, cu o balustrada pe care se sprijina piloni si de aceea e considerata sinonima cu “balconul” unei case.




Originea etimologica a cuvantului veranda este indiana (verandā in hindi, bārāndā in Bengali, baranda in sanscrita moderna), dar cuvantul care desemneaza cu exactitate acel element architectural de care vorbim este mai degraba varanda portugheza, mai tarziu baranda spaniola, care chiar inseamna literalmente balcon (inchis sau deschis) al unei case pe pamant. Mai tarziu termenul a intrat si in franceza, de unde a ajuns pe linie etimologica si la noi.


Astfel se explica faptul ca, desi traditional aveam un element architectural asemanator chiar si in cazul caselor de lut, pe care il numeam prispa, pe linia influentelor cunoscute de arhitectura romaneasca in perioada brancoveneasca, veranda a intrat in uz pentru a desemna terasele sofisticate, largi, pardosite cu lemn sau piatra si cu stalpi decorati ale conacelor boieresti si palatelor princiare.


Si dictionarul limbii romane face o diferenta intre cele doua, fara a le da ca sinonime, desi ca element architectural se poate spune ca cele doua sunt similare.

• Prispa este o terasa ingusta, ridicata in general de-a lungul peretelui de la intrarea in casa (dar uneori poate merge si de-a lungul celor laterali) si care, desi e vizualizata in constiinta comuna doar ca o ridicatura din lut pe care se statea, in pragul casei, la povesti, a existat si exista si in varianta pardosita cu scanduri, putand avea balustrade si stalpi decorativi. Desigur, totul a depins doar de cat de prosper era omul care isi ridica o casa, iar cum romanii, indiferent de momentul istoric, erau in marea majoritate palmasi saraci si mai putin proprietari de pamanturi, nici nu e de mirare ca elementul a ramas in constiinta noastra colectiva cu aspectul sau saracacios.

• Tot dictionarul limbii romane considera veranda ca un balcon sau o terasa acoperita, adesea inchisa cu pereti si ferestre (ferestrele insa se intind dintr-o latura in alta), care alcatuieste anexa unei locuinte.


Din America pana in Australia (la mijlocul secolului 19), casele cu arhitectura coloniala inspirate de spanioli aveau deja veranda integrata ca un element indispensabil. Unele verande erau fara balustrade, iar stalpii de sustinere dintre marginea terasei si acoperis nu erau decorate. Altele (si va sunt cunoscute probabil din western-uri) aveau si balustrade din lemn. Terasa era inaltata deasupra pamantului, prevazuta cu trepte de acces, nu se sprijinea pe fundatia casei, ci pe stalpi de sustinere si facea trecerea spre intrarea principala in casa.


Loc de repaus, veranda avea, indiferent de spatiul geografic, o functie importanta: sa asigure adapost in fata ploii sau soarelui, dar si aer si vizibilitate maxima catre exterior, fie ca acest exterior era o simpla batatura sau o deschidere catre niste domenii ori gradini bogate. Rolul jucat de acest element architectural in viata sociala a familiilor si comunitatilor este, fara doar si poate, unul semnificativ. Fiind un spatiu de primire mult mai liber si mai prietenos, a incurajat atat dialogul celor ce se odihneau la “o vorba” pe ea, cat si comunicarea acestora cu vecinii care doar traversau prin fata casei. Sau supravegherea strainilor ori a copiilor care se jucau in curte, iar uneori juca un rol comercial… Asigurarea unei conexiuni cu natura inconjuratoare este un alt rol valoros al verandei. Chiar si din cele inchise vizibilitatea spre exterior e maxima. In cele deschise, aerul, sunetele si mirosurile sporesc senzatia de libertate si relaxare a celor ce isi petrec timpul  liber aici, fara a-i lispi insa de siguranta ca se afla in propriul camin.


Astazi la noi se mai intalnesc case batranesti cu verande inchise, cu geamuri dintr-o parte in alta. Considerate anexe, ele nu sunt incalzite decat rar si mai degraba folosesc la depozitarea alimentelor decat sa fie amenajate ca locuri de relaxare.

Casele cu pretentii si vechile conace boieresti aveau la verande balustrade si borduri de piatra sau zidite, iar intre acestea si acoperis se desfasoara coloane grele, ornamentate, unite in arcade. Pe timpul verii spatiul verandei este, gratie pietrei, mai racoros.

Dar in cazul locuintelor unifamiliale moderne, cei mai multi prefera sa lase veranda deschisa, denumind-o insa cu mai modernul termen “terasa”.

Ai o întrebare despre acest subiect? Scrie-o aici!

user
Ataseaza fisiere
(Foto, video sau PDF. Maxim 1600x1600 pixeli @ 50 MB)
Anunță-mă când răspunde cineva
Lucru în România