Un hambar vechi transformat într-un sanctuar al liniștii
Structura imbina trei tipologii vernaculare: hambarul, hulubaria si patulul. Constructia a fost realizata din lemn de stejar, in acelasi stil ca si hambarele care ocupau terenul cu secole in urma. Din nefericire, lemnul folosit la constructia hambarului a putrezit, asa ca arhitectii au cercetat structura existenta si au reconstruit-o din lemn proaspat. Cercetand vechea cladire in intregime, precum si tehnicile de constructie folosite la ridicarea ei, arhitectii au reusit sa recreeze cu succes hambarul, mai solid decat cel precedent. In acelasi timp, ambianta de odinioara a cladirii a fost pastrata.
Deoarece practicile agriculturale specifice zonei au fost in scadere, scopul de baza al hambarului a devenit cu timpul invechit. Acest lucru a generat scopul actual pe care arhitectii i l-au atribuit, adica cel de templu, de sanctuar printre boltile copacilor si de cladire cu forma iconica pentru regiunea Minho din Portugalia. Arhitectii au reconstruit cele doua granare mai mici aflate pe structura initiala din granit astfel incat sa devina peretii noii cladiri; spatiul de deasupra a devenit un hulubar, iar interiorul cladirii are aspectul unui patul.
