Subpanta intr-un apartament din Moscova aduce 18mp de suprafata utila in plus
Autor: Lori Zimmer
Spatiile de locuit cu inaltime mare sunt placute, dar interioarele care ajung sa semene ca volum cu navele unei catedrale nu sunt decat spatii irosite. Arhitectul rus Peter Kostelov a abordat aceasta problema intr-una din recentele renovari ale unui apartament din Moscova. Inaltimea mare a camerelor a permis realizarea unei subpante care a adaugat inca 18mp de suprafata utila locuintei cat si spatii suplimentare pentru depozitare.
Spatiul nou construit a fost realizat cu placi de cherestea pe o structura din lemn. Arhitectul a ales acest material pentru durabilitatea lui dar si pentru ca se potrivea bine cu textura deosebita a marmurei din apartament. Completarile realizate din cherestea creaza in apartament un labirint de zone si niveluri diferite. Golurile din placile de cherestea ofera vederi catre spatiile de dedesubt si in acelasi timp, permit luminii naturale sa patrunda in spatiile nou create. Arhitectul a gandit ca noile spati sa ofere zone suplimentare pentru depozitari si mobilier pentru spatiul de lucru.
Cel de-al treilea si al patrulea nivel astfel obtinute gazduiesc spatiile private ale parintilor si celor trei copiii care locuiesc in respectivul apartament. O scara din lemn masiv conduce catre noile niveluri iar spatiul de dedesubtul acesteia a fost folosit pentru realizarea unor dulapuri incastrate.
Noua bucatarie este placata cu lemn si placi din marmura care sa se potriveasca cu restul ambientului in timp ce o noua zona de servit masa a fost amenajata cu mobila pe comanda, la primul nivel al apartamentului.
Designul propus de arhitect s-a inspirat din designul cubist, astfel ca a fost nevoie ca noi elemente de mobilier sa fie realizate pe comanda pentru a se incadra in ambientul general.
Mai multe informatii gasiti pe: http://inhabitat.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
Care este motto-ul tău personal ?
Sunt tare împrăştiată şi destul de inconsecventă în cum lucrez (şi nu numai), aşa că e greu să găsesc un motto al meu. Dar am stat aşa, şi m-am gândit, şi ştiu să spun că funcţionez cel mai bine când mă implic emoţional sau afectiv. Iar pentru asta trebuie fie să cred în rostul în sine a ceea ce fac, fie să relaţionez bine cu oamenii din echipă. Acolo îmi găsesc motivaţia cea mai puternică.
Vă mai povestesc ceva… Un băieţel de clasa întâi, la atelierul cu planete [n.r. Atelier „Planet City”], a tras la sorţi meseria de stomatolog. Offf, tare nu i-a plăcut şi voia să o schimbe, pentru că nici nu ştia cum şi nici nu voia să o ilustreze. Dar l-am rugat să mai încerce, reamintindu-i că în afară de obiectele legate de meserie, ne ocupăm de amenajarea întregii planete, incluzând orice alte lucruri, plante sau animale care credem noi că i-ar plăcea personajului nostru. Aşa că s-a gândit puţin şi a găsit soluţia: planeta-pui, în ciocul căreia/căruia locuia stomatologul cel mai blând.
La asta sper să ajutăm, la un mediu construit mai bun şi mai prietenos.
