Scoala pentru fete Ravenswood, un cadru educational stimulant si sustenabil
Impunatoarea cladire Mabel Fidler serveste drept zona de acces oficiala in Scoala pentru fete Ravenswood din Sydney, dar in acelasi timp indeplineste si rolul de spatiu de intalnire pentru campus. Structura de un alb stralucitor pluteste deasupra unei baze solide, oferind la interior spatii interesante menite sa stimuleze elevii si sa le creeze conditiile optime pentru educatie. Proiectata de echipa de la BVN Architecture, cladirea Mabel Fidler se remarca printr-o anevelopanta cu performante izolatoare ridicate astfel incat sa asigure din plin lumina naturala spatiilor interioare fara a produce variatii de temperatura in decursul anului, cu un consum minim de energie.
Inainte de finalizarea lucrarilor la noua cladire, Scoala pentru fete Ravenswood nu beneficia de un flux bine directionat si nici de un element simbol care sa o individualizeze - ca sa nu mai mentionam faptul ca erau atat de multe accese incat existau probleme de siguranta, pentru ca nu puteau sa inregistreze toti vizitatorii. Noua constructie ofera campusului un punct de focalizare atat vizual cat si functional, ajutand la crearea unor legaturi cu restul imobilelor. Forma si estetica propusa au elemente apartinand limbajului arhitectural modern, in special partea superioara care este inchisa in policarbonat translucid. Pana la acest proiect in Australia acest material era folosit exclusv in cadrul cladirilor industriale, deschizand astfel noi oportunitati pentru punerea in valoare a acestuia.
La interior, la ultimul etaj a fost amenajata o biblioteca iar accesul se face printr-o scara generoasa din lem. Pentru a raspunde functiunii predominante a cladirii, aceea de centru de activitati arhitectii au conceput o serie de spatii care sa poate fi folosite pentru intalniri informale dar si pentru evenimente organizate, o cafenea, spatii flexibile si adaptabile nevoilor scolii.
In procesul de proiectare echipa de arhitecti s-a gandit sa incoporeze in noua cladire o varietate de strategii durabile, active si pasive. Volumul translucid pluteste deasupra unor spatii exterioare, piatete care sunt protejate astfel de soare astfel incat studentii sa le poata folosi pentru studiu sau pentru socializare. Fatada dubla a fost astfel construita incat spatiul de aer dintre cele doua straturi sa poata fi deschis vara permitand ventilarea si racirea anvelopantei iar pe timpul iernii mentinut inchis, ajuta la o mai buna izolare. Pentru ca policabonatul este translucid lumina care patrunde in interioare este difuza, dar suficient de puternica pentru a nu mai fi nevoie de lumina artificiala, cel putin pe timpul zilei. Ventialtia naturala asigurata prin ferestre mobile este folosita preponderent, doar in conditii speciale se apeleaza la sistemul de ventilare/climatizare centralizat aceasta tot in vederea micsorarii consumului de energie.
Pentru cladirea Mabel Fidler echipa de la BVN Architecture a primit anul acesta Premiul RAIA NSW Sulman pentru Cladiri publice.
Mai multe informatii gasiti pe: http://inhabitat.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
Când ai început colaborarea cu De-a Arhitectura? Şi de ce? La ce te aşteptai? Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Acum câțiva ani, a fost mai mult o provocare pentru mine. Simțeam că mi-am cam pierdut răbdarea cu oamenii în general și doream să îmi regăsesc din nou timpul și calmul de altădată. Copiii au un efect incredibil asupra noastră! Mi-am adus aminte de copilărie și de școala primară, de dimineți în care acele 5 minute în plus de somn, cerute mamei invariabil în fiecare dimineață, făceau diferența dintre o zi bună sau o zi proastă la şcoală…
Mi-am retrăit cumva copilaria prin prisma copiilor pe care am căutat să-i îndrum. A fost o perioadă plină de culori, plastilină, machete și zâmbete. Copiii sunt foarte curioși și sinceri. Am vorbit cu ei despre multe lucruri, i-am plimbat prin lumea arhitecturii și a filmului. Eu însumi am început să descopăr sau să fac alte asocieri de elemente și culori datorită lor. Mi-a plăcut să mă transpun în vibrația și cadența lor. Mi-am dat seama, în toată povestea asta, cât este de important să fii parte activă la procesul de educație, să vezi cum evoluează lucrurile cu adevărat și să înțelegi cât de important este un mentor și un model de inspirație în viața unui copil. Cred că sistemul nostru de învățământ, deși știu că este un clișeu, mai are multe de învățat și de implementat. Nu mă refer la materii și la curiculă, ci la modul cum aceste lucruri sunt transferate mai departe către copii. Copiii învață și prind foarte multe elemente singuri, atâta timp cât au o siguranță și o liniște interioară, fără zbateri sau complexe de orice natură. Cred că mai mult partea de emoție și spirit ar trebui cultivată în școală, „pneuma versus logos”, pentru că orice individ poate să învețe oricât, atâta timp cât are un spirit solid și vibrant, prin care se poate conecta la energia ce-l înconjoară. Cred foarte mult în faptul că învățătura și cunoștințele se pot acumula și absorbi atâta timp cât ești un individ conectat și empatic. De asta mi-a plăcut De-a arhitectura, e un fel de școală a spiritului, o desoperire a ta prin frumos.
Ce a fost mai dificil la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Cel mai dificil a fost gestionarea timpului petrecut cu copiii. Ora zbura prea repede şi parcă nu reuşeam niciodată să spun tot ceea ce aveam de povestit.
Ai fost marcat de întâlnirea cu vreun profesor, pe parcursul educaţiei tale? Povesteşte-ne în câteva rânduri şi spune-ne cum a influenţat experienţa ta prezenţa ta în clasa De-a arhitectura?
Am avut mai mulți profesori care m-au marcat de-a lungul carierei, dar poate cel care a avut un rol important a fost un asistent pe care l-am cunoscut la Şcoala de Arhitectură din Karlsruhe. Pe vremea aceea îmi doream să mă întorc în România și să-mi construiesc o carieră universitară. Mi se părea cea mai bună și fezabilă variantă pe care o aveam. Îmi aduc aminte că eram cu acest asistent la o predare de proiect pe care o susțineam pe holurile ZKM (Zentrum für Kunst und Medientechnologie Karlsruhe) și povesteam de planuri de viitor, ce voi face după ce voi termina școala etc.. După ce m-a ascultat, mi-a spus că dacă mă voi îndrepta spre o carieră universitară, voi face cea mai mare greșeală din viață mea. M-a bulversat complet. Mi-a spus că trebuie să-mi canalizez talentul și creativitatea în a face lucruri și nu în a preda lucruri, trebuie să fiu cunoscut prin ceea ce fac, nu prin ceea ce predau. A fost un moment care m-a dat complet peste cap. Întreaga mea proiecție asupra viitorului meu era năruită, așa că am început să mă gândesc mai mult asupra a ceea ce aveam să fac și cum să mă dezvolt mai departe în această nouă perspectivă care mi se deschidea. Se pare că într-adevăr a fost un sfat bun, pe care mă bucur că l-am urmat. Am reușit să mă dezvolt prin proiectele diverse pe care le-am abordat, am ales să îmbrățișez o carieră de arhitect practicant și nu de arhitect teoretician.
Această experiență m-a ajutat și în povestea cu cei mici, i-am încurajat să experimenteze și să facă cu mâna lor tot felul de obiecte, să le stimulez creativitatea și dorința de a experimenta lucruri noi. Prin interacțiune hands-on copiii reușesc să asimileze mult mai ușor decât prin teoretizarea materiilor. Copiii trebuie lăsați să se murdărească cu acuarele, culori, să demonteze și să strice jucării și să le refacă, să le reinvenzeze după imaginația şi dorinţa lor. Asta îi încurajează în creativitate și îşi clădesc încrederea în ei înșiși.
**Ce te interesează în momentul de faţă şi cum îţi alimentează proiectele? Spune-ne câteva cuvinte despre cele mai frumoase dintre proiectele tale care au atins comunitatea, oraşul.
Proiectele noastre sunt foarte diverse, variază de la design de interior, design de obiect, scenografie de film și arhitectură. Recunosc că stăpânim foarte bine ceea ce facem și navigăm cu ușurință între aceste domenii, care, deși diferite între ele, au ca numitor comun designul.
În ultima perioadă ne-am dedicat timpul concursurilor internaționale de arhitectură. Momentan suntem finaliști în două concursuri în Franța. Ambele au avut ca temă dezvoltarea unor porturi de agrement pe riviera franceză. Unul din porturi se va finaliza la sfârșitul anului 2019. Pe lângă aceste proiecte facem și multe amenajări interioare și spații publice.
Atât în zona arhitecturii, cât și a designului interior, am început să ne sprijinim din ce în ce mai mult pe designul parametric. Avem sentimentul că ni se potrivește și se racordează foarte bine pe filozofia și caracterul studioului nostru. De jur-împrejurul nostru, în natură, este matematică. Natura însăşi este un cod matematic. Ideea este să spargi acest cod, să-l înțelegi și să-l recodezi din nou în arhitectură. Practic, cu aceleași formule matematice, regândeşti mediul construit. Ceea ce e frumos este că, odată ce cunoști aceste formule, poți să reinterpretezi cum vrei mediul construit în mediul natural.
Personal simt că parametricismul poate fi curentul care va defini arhitectura următoarelor decenii.
Care este motto-ul tău personal ?
Arhitectura pentru mine înseamnă curaj, forţă şi spirit.
Firmele care au soluții pentru amenajarea spațiului exterior, sisteme de automatizare și monitorizare a locuinței, accesorii pentru optimizarea costurilor aferente încălzirii, răcirii și iluminatului, piese de mobilier și accesorii, materiale de construcții, sisteme smart de încălzire și răcire sau oferă consultanță de design, sunt invitate să participe la #TotulPentruCasaTa2023.
Expozanții înscriși până la această dată anunță prețuri imbatabile la produsele și serviciile pe care le prezintă la târg. Mai mult decât atât, pe durata celor 4 zile, aceștia oferă vizitatorilor consultanță gratuită pentru planurile de construcție și amenajare a oricărui tip de spațiu.
Conceptul #TotulPentruCasaTa reunește târgurile cu tematică home & deco din programul expozițional al ROMEXPO: Construct Ambient Expo, Romtherm, Expo Flowers & Garden și Mobila Expo.
PROGRAM DE VIZITARE
23-25 martie (joi - sâmbată): în intervalul orar 10:00-18:00
26 martie (duminică): în intervalul orar 10:00-16:00
