Sala de gimnastica in Utrecht
Autor: Bridgette Meinhold
Cerintele specifice ale Turnaccommodatie Nieuw Welgelegen (TNW) din Utrecht au determinat realizarea unui proiect deosebit. Tema de proiectare pentru sala de gimnastica sustine ca nu vor fi acceptate ferestre pe fatadele cladirii din motive de intimitate, siguranta si asigurarea conditiilor optime pentru performanta atletilor. Cu toate acestea o astfel de sala ar fi fost intunecoasa si rece, chiar daca ar fi fost folosite foarte multe corpuri de iluminat. Astfel, echipa de arhitecti NL Architects a venit cu ideea de a aduce lumina naturala in spatiu prin decuparea perimetrala a acoperisului, exact in zona de prindere cu peretii.
Sala de sport TNW Tulip gazduieste patru cluburi sportive diferite si este folosita exclusiv pentru antrenamente si competitii. Amplasata in centrul orasului Utrecht, sala apartine unui complex sportiv mai mare de langa o scoala si un club de fotbal. Sala include un mare spatiu liber in care se afla aparatele si unde se organizeaza concursurile, spatii de birouri, vestiare, grupuri sanitare si un etaj destinat spectatorilor.
Finantatorii cluburilor au hotarat ca ar fi mult mai bine daca nu ar exista deloc ferestre in peretii laterali ai cladirii din mai multe motive care aveau legatura in primul rand cu siguranta atletilor si cresterea capacitatii de concentrare a acestora. Solutia gasita de arhitecti este ideala, pentru ca prin curbarea usoara a peretilor exteriori, in partea superioara, se departeaza de acoperis permitand realizarea unui luminator care lasa lumina sa scalde interiorul salii. Pentru o iluminare naturala corespunzatoare au mai fost realizate si alte luminatoare in suprafata acoperisului iar rezultatul a fost obtinerea unei sali de antrenamente care indeplineste toate cerintele tehnice dar are si o atmosfera placuta ce ii ajuta pe atleti in pregatirea sportiva.
Mai multe informatii gasiti pe: http://inhabitat.com/
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
Am crescut într-o familie cu 5 copii şi părinţi profesori de fizică. Iar cum fizica studiază principiile de bază ale Universului, cei care o transmit mai departe nutresc cel mai mare respect faţă de acesta. Astfel, am foarte multe amintiri cu observaţii astromonice făcute fie din curte, atunci când am stat la casă, fie de pe un deal sau de pe câte un câmp, atunci când am stat la bloc. Important era să nu ai alte surse de lumină prin apropiere, astfel încât să poţi observa liniştit bolta cu astrele sale. Îmi mai aduc aminte şi că am refuzat câteva observaţii care presupuneau să mă trezesc la ora 3 sau 4 dimineaţa. Nu am excelat la această ştiinţă, nici nu-mi doream să pătrund în adâncurile sale, eram prea preocupată de desen, dar asta nu i-a împiedicat pe fraţii mei să ia lucrurile în serios. Pe de altă parte, sunt foarte mândră că fiecare dintre noi şi-a găsit propriul drum plecând de la această bază ştiinţifică la care am fost toţi expuşi. Subiectele de fizică sunt încă foarte actuale în întâlnirile noastre şi cred că ne-au responsabilizat cu principiile pe care le-am amintit mai sus. Bineînţeles că le-am dat fiecare o notă personală, dar simt că sunt comune pentru toţi.
Cine sau ce a avut cea mai mare influenţă asupra muncii tale până în prezent?
De la 18 ani şi până acum am întâlnit oameni sau am avut câteva experienţe care mi-au rămas ca repere, precum: semestrul Erasmus şi excursiile de studiu pe care le-am făcut atunci, „Zilele Culturii Urbane la Uzina de apă” din Suceava şi toţi oamenii implicaţi în organizarea lor, expoziţia lui Peter Zumthor de la Bienala de arhitectură din Veneţia, multe momente împreună cu echipa din care fac parte – Arhimetr, excursiile cu tematică de arhitectură făcute cu prietenele mele, implicarea în programele De-a arhitectura şi lista poate continua.
Când ai început colaborarea cu De-a Arhitectura? Şi de ce? La ce te aşteptai?
Am aflat despre conceptul/programul De-a arhitectura încă de la începuturile sale şi am tot aşteptat să se răspândească şi dincolo de Bucureşti sau oraşele mari. Astfel, când am auzit că sunt şcoli din judeţ interesate de programele De-a arhitectura, nu am putut să nu mă implic. Îmi doream să interacţionez cu elevii şi probabil mă gândeam că sigur mai sunt elevi asemeni mie care şi-ar fi dorit o activitate creativă în programul lor.
Nu am avut nişte aşteptări anume, dar pot să spun că energia elevilor nu se găseşte în birourile de arhitectură şi că mi-a facut un mare bine. Am plecat mereu cu inima plină de la ei.
Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Programele De-a arhitectura mi s-au părut foarte bine structurate, pline de informaţii şi uşor de urmărit. Acest cadru bine structurat favorizează axarea, din parte îndrumătorului sau a profesorului, pe activitatea cu elevul, având posibilitatea să te adaptezi la nevoile lor.
Un alt plus au fost elevii împreună cu energia, altruismul, deschiderea, curiozitatea, sinceritatea şi bucuria lor.
