Parcul Superkilen din Copenhaga
De curand a fost deschis publicului parcul urban Superkilen din Copenhaga care se remarca in primul rand prin lungime dar si prin suprizele adunate de prin toata lumea care il anima. Amenajat in cartierul Norrebro, parcul ce se extinde pe un kilometru este inconjurat de locuinte ale unor localnici apartinand unei varietati de 60 de nationalitati. Impanzit cu locuri de joaca, de recreere, piste de bicilete, zone de stat si spatii dedicate artelor, parcul isi pune in evidenta diversitatea prin intermediul a 100 de elemente de mobilier urban achizitionate de pe tot mapamondul astfel incat sa le aminteasca celor din zona de locurile de „acasa”.
Proiectul a fost conceput de echipa BIG impreuna cu arhitectii peisagisti de la Topotek 1 si comunitatea de artisti Superflex, avand scopul de a revitaliza cartierul si de a crea o comunitate mai bine inchegata.
Parcul Superkilen a fost amenajat in trei mari zone: „Piata Rosie”, „Piata Neagra” si „Parcul verde”, fiecare remarcandu-se prin coloristica, functiuni si atmosfera diferite. „Piata Rosie a fost impodobita cu ajutorul culorilor Starburst, avand pete portocalii sau magenta reprezentate in poligoane care incadreaza spatiile de recreere si de activitati sportive. „Piata Neagra” este zona centrala a parcului si contine un peisaj dinamic marcat printr-o textura de linii albe, care se muleaza pe elementele decorative precum fantana marocana sau palmierii chinezesti. Piatetele se golesc intr-o suprafata liniara, inierbata care este caracterizata printr-o atmosfera mai relaxanta.” Piste de biclete serpuiesc prin parc, trecand pe langa terenuri de bascket si fotball, zone destinate activitatilor culturale, locuri de joaca si pentru picnic, spatii de relaxare si de intalnire.
Obiectivul realizarii acestui parc a fost acela de a oferi un spatiu comun pe care membrii diverselor comunitati sa il poata folosi dupa cum doresc. Pentru aceasta proiectantii au creat elemente care sa faca trimitere la fiecare grup in parte, ajutati fiind de sugestiile primite de la chiar locuitorii zonei, in cadrul sesiunilor de dialog premergatoare. Dupa cum declara arhitectul Bjarke Ingels (BIG) libertatea de expresie a condus la transformarea „procedurii publice intr-o propunere proactva, noi creand un parc pentru oameni cu ajutorul oamenilor”.
Obiectele care reflecta sau reprezinta anumite tari sunt puse in valoare in cadrul parcului urban, cum este cazul fantanii realizata cu mozaic marocan, a palmierilor chinezesti, leaganelor din Bagdad, firmelor luminoase din Quatar si Rusia, capacelor de canal din Paris si multe altele. Organizatia Superflex a avut grija sa stranga 5 grupuri de persoane pe care i-a trimis in tarile de origine pentru a cumpara obiecte „urbane” ce ulterior au fost incluse in amenajarea parcului.
In 2011 echipa formata de BIG, Superflex si Topotek 1 a fost desemnata castigatoarea concursului pentru proiectarea parcului si acum, la un an distanta acesta a fost finalizat ajungand la un cost de 13,4 milioane de euro platiti de administratia orasului Copenhaga si Fundatia Realdania. Se doreste ca acest parc urban sa creeze o identitate globala, care sa uneasca si sa ajute la regenerarea comunitatii.
Mai multe informatii gasiti pe: http://inhabitat.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
În strânsă legătură cu spațiul de la mansardă (cel care a făcut obiectul proiectului prezentat la sesiunea de finanțare) elevii au identificat și au prezentat nevoia amenajării holurilor adiacente pentru o imagine mai unitară și o mai bună funcționalitate și a spațiului. În acord cu dorința sponsorului, De-a Arhitectura a decis ca premiul special oferit cu ajutorul AFI Europe Romania să fie acordat tot Școlii Nr. 311 din București, sector 6 pentru extinderea intervenției din școală cu includerea amenajării coridoarelor adiacente.
Premiul oferit de De-a Arhitectura cu ajutorul sponsorului Digital Spirit, sponsor care și-a exprimat dorința de a finanța o școală din mediul rural, se acordă echipei de la Școala Gimnazială Bucșoaia - Structura Școlară Gimnazială Frasin, Suceava, coordonată de prof. Simona Covrig și îndrumată de arh. Iulia Condrea (Cosovanu), pentru proiectul „My Smiling School” („Școala mea zâmbitoare”) care propune amenajarea spațiului interior al școlii (coridoare) ce va include spațiu de relaxare cu mobilier (băncuță), spațiu expozițional pentru trofee, amenajarea unui spațiu dedicat profesorului de serviciu și personalizarea intrării pentru fiecare clasă. Copiii și-au dorit să personalizeze spațiul astfel încât să aibă „o școală la care să se vină cu bucurie.” Asociația De-a Arhitectura se bucură că își vor putea pune în practică ideea și le dorește să obțină, prin proiectul pe care îl vor implementa, starea de bine pe care și-o doresc pentru ei și pentru copiii care le vor urma.
Așa cum a fost consemnat în procesul jurizării, în baza notiţelor şi a observaţiilor membrilor juriului, dar şi a discuției ce a avut loc online în cadrul jurizării, dintre cele 6 clase/școli care s-au înscris și au participat în programul educațional în acest an școlar, două clase au trimis materiale pentru sesiunea de finanțare, trei clase nu s-au înscris la sesiunea de finanțare, iar o clasă este dintr-o școală privată, are un statut special și derulează programul pe o perioadă de doi ani.
Membrii juriului:
• Diana Dona, DD Architects, arhitect îndrumător al echipei de la Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”, Hunedoara (jud. Hunedoara), echipă care a câștigat premiul I la sesiunea de finanțare „My School Can Be Cool” 2022
• Iarina Tavă, arhitect îndrumător al echipei de la Școala Gimnazială „Mircea cel Bătrân”, Curtea de Argeș (jud. Argeș), echipă care a câștigat premiul II la sesiunea de finanțare „My School Can Be Cool” 2022
• Brîndușa Havași, arhitect, membru asociat De-a Arhitectura, coordonator local De-a Arhitectura Vest, autor program educațional „My School Can Be Cool” (fostul „De-a arhitectura în școala mea”)
• Mina Sava, arhitect, președinte Asociația De-a Arhitectura, autor program educațional „My School Can Be Cool” (fostul „De-a arhitectura în școala mea”)
Secretar al sesiunii de finanțare:
• Viorica Popescu, arhitect, membru asociat De-a Arhitectura, coordonator al programului educațional „My School Can Be Cool” (fostul „De-a arhitectura în școala mea”)
Proiectele primite, care au respectat calendarul și au transmis toate materialele cerute prin regulament, au fost evaluate de către juriu după următoarele criterii, grupate în trei categorii:
Criterii de eligibilitate:
• costul proiectului se încadrează în sponsorizarea primită;
• capacitatea de a implica elevii în activităţile de implementare.
• prezentarea elevilor.
Criterii de evaluare cantitativă:
• numărul beneficiarilor proiectului.
Criterii de evaluare calitativă:
• impact mare în viaţa socială a şcolii;
• varietatea beneficiarilor proiectului (grupuri ţintă cât mai variate de utilizatori ai respectivei amenajări);
• efort redus de implementare (complexitate redusă la nivel de etape şi de activităţi);
• capacitatea de a deveni un exemplu de urmat și pentru alte şcoli (capacitatea de a fi replicat în alte şcoli);
• calitatea designului propus;
Toate proiectele înscrise la această sesiune de finanțare vor fi publicate, după finalizarea implementării, pe site-ul Școala Mea.
Asociația mulțumește încă o dată finanțatorului din acest an școlar, Raiffeisen Bank, și sponsorilor Digital Spirit și AFI Europe Romania pentru susținerea acestui program educațional.
De-a Arhitectura mulțumește, de asemenea, în mod special, Ordinului Arhitecților din România (OAR), partener strategic al asociației, care finanțează o parte a programelor Asociației prin „Timbrul Arhitecturii”.
Parfumurile de acasă
Fiecare locuință are un miros propriu, impregnat de persoanele care îl folosesc, de modul lor de viață (alimentație, activități zilnice). Felul în care este perceput acel miros specific de către un terț diferă; unii îl pot considera dezagreabil, alții – din cotră. Transpirația, de exemplu, este inodoră, ceea ce determină mirosul neplăcut fiind bacteriile care se dezvoltă în ea. De asemenea, transpirația în contact cu diverse materiale generează anumite mirosuri. Unii dintre noi avem senzația că fierul ”miroase”, deși practic metalele nu eliberează vapori în condiții climatice curente. Aceasta se întâmplă datorită contactului dintre transpirație și ionii de fier de la suprafața unui obiect, care determină apariția de aldehide și cetone; mirosul este foarte asemănător sângelui, care conține fier.
Uneori ținem să reamenajăm un spațiu nu doar pentru că dorim să îi schimbăm aspectul, ci și pentru a ”schimba aerul”. Este justificat, deoarece un finisaj absoarbe din aer particule care se fixează și degajă un miros neplăcut, sub acțiunea bacteriilor care le transformă. Ne încântă, de asemenea, mirosul de lemn natur, în special cel de rășinoase, care are o aromă specifică. Trebuie știut că lemnul nefinisat, datorită caracterului său hidrofob, absoarbe o mulțime de substanțe din aer, mineralizându-se și devenind mai dur.
Așa cum spuneam, una dintre preocupări este ca mirosurile neplăcute să dispară. Există odorizante, săculeți cu plante, lumânări și bețișoare parfumate. Mai există și metode de a absorbi mirosurile neplăcute – zeamă de lămâie, cărbuni activi, bicarbonat, oțet pulverizat etc. Acestea nu rezolvă însă problema; în fond, ele nu fac decât să ”mascheze” sursele reale de vapori nedoriți.
Iată câteva surse posibile:
• Mucegaiul apărut în zone cu umiditate constantă – aceasta poate apărea din infiltrații cauzate de țevi sparte, neetanșeități ale acoperișului sau condens pe suprafețele reci;
• Probleme ale instalației de evacuare a apelor uzate (canalizarea) – neetanșeitate, montaj defectuos, sifonul de la chiuvetă care se poate colmata; sursa poate fi și sifonul de pardoseală, care uneori este locul de intersecție pentru toate țevile de evacuare dintr-o baie;
• Mașina de spălat (rufe sau vase) poate deveni o cultură de bacterii și mucegai, deci este bine ca atunci când nu este folosită, ușa să fie lăsată deschisă pentru evaporarea apei rămase în interior;
• Vasele murdare din chiuvetă, rămase nespălate mai multe zile;
• Coșul de gunoi care conține resturi menajere, neacoperit;
• Frigiderul, care trebuie curățat periodic, chiar dacă pare curat; de la un aliment alterat, frigiderul poate deveni o colonie de bacterii sau mucegai;
• Fumul de țigară se îmbibă peste tot, mai ales în materialele textile;
• Mirosul provenit de la animalele de companie sau de la uscarea rufelor.
Rezolvarea acestor probleme ține de buna gestionare a treburilor gospodărești (aruncarea regulată a gunoiului, curățarea periodică a sifoanelor, aerisirea camerelor, inclusiv a băii după duș, spălarea textilelor etc.), dar și de dotări specifice: hote sau sisteme de ventilare și climatizare, dezumidificatoare.
Cum se aplică uleiul Kreidezeit pentru a obține o bună rezistență în timp
Uleiul este eficient dacă pătrunde foarte bine în lemn. De aceea, lemnul trebuie să fie curat, șlefuit corespunzător și cu umiditate sub 15%. Granulația hârtiei de șlefuit trebuie să fie 80 sau 100 pentru ca lemnul să absoarbă cât mai mult. Uleiul este gata de utilizare și nu este recomandată diluarea lui.
Se aplică 2 straturi de ulei, cu min.24 de ore timp de uscare între ele. Aplicarea se face cu pensula, cârpa sau buretele, se lasă 20-30 minute ca lemnul să absoarbă, după care suprafața se șterge cu o cârpă curată. Lemnul trebuie să capete un ușor luciu satinat. Dacă nu este bine șters pot apărea pete foarte lucioase sau lipicioase. După uscare, se aplică stratul al doilea, la fel ca primul. Dacă suprafața este foarte rugoasă și aspră, înainte de aplicarea celui de-al doilea strat se șlefuiește cu hârtie abrazivă 100 sau 120 și se desprăfuiește foarte bine ștergând cu o cârpă.
Timpul de uscare depinde de temperatura exterioară, de umiditatea aerului și de tipul lemnului. Conținutul de tanin din unele specii poate prelungi timpul de uscare. Pentru stejar, de exemplu, se recomandă un timp de așteptare între straturi de 48 de ore. Condițiile de mediu optime pentru aplicare sunt 20 °C temperatura și 60% umiditate. Temperatura scăzută și umiditatea mare prelungesc timpul de uscare. Nu se recomandă aplicarea uleiului la o temperatură mai mică de 10 °C.
Când este necesară reîmprospătarea protecției mobilierului
Reîmprospătarea se face când lemnul capătă un aspect uscat. Uleiul dă lemnului un aspect ud și pe măsură ce este spălat de ploaie începe să piardă luciul specific. Este momentul când trebuie aplicat încă un strat de ulei. Dacă nu se intervine, lemnul va pierde protecția la apa și se va degrada în timp.
Înainte de a aplica un nou strat de ulei, mobilierul se curăță. Praful se șterge cu o cârpă uscată, iar murdăria se spală cu apă și săpun. Dacă lemnul are deja aspectul uscat nu se folosește apă în abundență. Este suficient ca suprafețele să fie șterse cu cârpa umedă. Mobilierul este lăsat apoi să se zvânte foarte bine. Uleiul se aplică cu pensula, rola, buretele sau cârpa, este lăsat 1-2 ore, după care suprafața se șterge cu o cârpă moale de bumbac. Dacă nu se șterge, mobilierul poate deveni lipicios în zonele în care s-a aplicat o cantitate prea mare. Se lasă apoi să se usuce bine, min.24 ore, înainte de folosire. Întărirea completă are loc după min. o săptămână, perioadă în care este recomandat ca mobilierul să nu fie lăsat în ploaie.
Dacă vă doriți ca mobilierul de grădină să aibă un aspect cât mai natural folosiți uleiul Kreidezeit. Vă veți bucura astfel de frumusețea lemnului, întreținerea va fi ușoară, nu vor apărea crăpături sau exfolieri, iar un nou strat de lac, aplicat după 2-4 ani, va împrospăta finisajul.
