Iţi place aceasta stire? Recomand-o prietenilor:
Abonează-te la SpaţiulConstruit sau conectează-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.

Oglinzile din baie. Nu, oglinzi vrăjite.

„Oglindă oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară?” e replica Fraților Grimm prin care poate a rămas memorabilă povestea Albă ca Zăpada, de care, amintindu-ne, mai că ne întoarcem în copilăria căreia îi ducem dorul, dar ne ținem tari și nu prea o spunem.
Oglinzile din baie. Nu, oglinzi vrăjite.
Pixabay

„Nu vedem lucrurile așa cum sunt ele, ci așa cum suntem noi”, spunea dezinhibata, poate mult prea dezinhibata Anais Nin. „Oglinda este cea mai bună prietenă a mea, niciodată când am plâns nu a râs de mine”, ne dezvăluie Charlie Chaplin ceea ce ținem bine ferecat în camerele cele mai ascunse ale sufletului nostru.

Goethe ne spune foarte sobru, „comportamentul este o oglindă în care fiecare își expune propria imagine”, lucru de care ținem cont atunci când chiar suntem ceea ce vrem să părem a fi. Iar Ion Pillat, poetul plecat prematur dintre ai lui, dar cine știe, poate că așa a scăpat din malaxorul sufletelor adus de ocupația sovietică de după 1945, spunea că „orice limbă e oglinda sufletului națiunii care o creează”.

Și citatele pot curge, iar eu mă opresc și mă întreb, bine, dar de ce scriu aici toate astea? Sunt mii, zeci de mii de pagini cu citate celebre, care text, care dintre ele meme vizuale, toate zburând bezmetice ca niște fluturi bătând haotic din aripi în noaptea digitală de 1 și 0 de dincolo de ecranele dispozitivelor noastre, fluturi atrași parcă de lumina albastră pe care o văd privind, captivi fiind, din spatele acestora.

Toți acești fluturi, de fapt gânduri care vin către noi din dimensiunea aceea în care ne putem conecta cu cei plecați, precum o pot face doar tralfamadorienii veritabili de pe planeta visată de Konnegut, reușesc uneori să treacă de granița rece a ecranului tactil, și punând în mișcare angrenajele nebănuite din mintea noastră, se apucă să construiască între neuroni cărări noi ale axonilor și ajung să coboare către inima noastră, încălzind-o și rămânând acolo, făcându-ne să vedem lucrurile așa cum îi spunea vulpea Micului Prinț, limpede adică.

Cam asta e povestea oglinzilor, oglinzi vrăjite prin care se poate trece sau putem lăsa să treacă frumosul și ceea ce e cel mai important pentru fiecare, cuvântul.

Dacă psihanalistul amator și fără talent nu e prea deplasat, atunci vă roagă să zăboviți și prin lumea fizică a oglinzilor de baie de la neakaisa.ro, și dacă nu cere prea mult te așteaptă cu drag și pe paginile noastre de Facebook și Instagram.

Lucru în România