Mini-locuinta in Tokyo cu anvelopanta perforata, ajutor pentru membrii familiei care sufera de probleme cu auzul
Autor: Andrew Michler
Echipa de arhitecti de la Takeshi Hosaka Architects a fost rugata sa aduca imbunatatiri la o locuinta existenta, amplasata pe un mic teren intr-o zona aglomerata a orasului Tokyo. Modificarile aduse trebuiau sa imbunatateasca comunicarea vizuala intre spatii astfel incat sa vina in ajutorul membrilor familiei care sufera de probleme cu auzul. Locuinta denumita „Room Room” a capatat o noua infatisare datorita anvelopantei perforata cu multe ferestre patrate, de mici dimensiuni. La interior spatiile au fost unificate prin goluri care permit atat accesul in acele spatii cat si o mai buna comunicare a membrilor familiei, audio dar si vizuala.
Luminatoarele si golurile din plansee ajuta la iluminarea naturala a spatiilor. Desi este o casa de dimensiuni reduse familia are suficient spatiu pentru diferitele activitati iar multitudinea de ferestre si luminatoare le ofera vederi catre spatiul exterior, atenuand senzatia de inghesuiala.
Locuinta initiala, cea de la care s-au pornit extinderile, incepuse sa devina neincapatoare pentru cele trei generatii ale familiei pe care le gazduia. Lotul de dimensiuni reduse, strazile inguste si lipsa de intimitate au condus la cristalizarea unei solutii cu un design revigorant, care urmarea crearea de spatii interioare aerisite si primitoare. Volumetria prismatica inalta de doua niveluri a fost perforata cu ferestre patrate, avand laturile de 20cm, pentru a crea legaturi cu exteriorul dar si intre diferite spatii de la interior.
Ferestrele asigura casei suficienta lumina naturala si perspective interesante catre spatiul urban exterior, mentinand in acelasi timp un grad ridicat de intimitate si oferindu-le copiilor „gauri de cheie” prin care sa spioneze exteriorul. Multe din ferestre se deschid pentru a permite ventilarea naturala a casei. Si mai multa lumina naturala intra prin luminatoarele patrate din acoperis, iar terasa a fost amenajata pentru a oferi membrilor familiei un spatiu exterior de relaxare.
Ingeniozitatea folosirii golurilor patrate si la interior a condus la o mai buna relationare a spatiilor, aparand ca o extensie logica a ferestrelor. Functional aceste goluri permit copiilor sa se strige si sa comunice din oricare colt al casei in timp ce parintilor care sunt surzi, le ofera posibilitatea sa comunice vizual prin semne. In acest fel designul a ajutat la incurajarea unor conversatii spontane, conducand la dezvoltarea relatiilor in cadrul familiei si ajutandu-i pe membrii acesteia sa se inteleaga mai bine.
Plante aranjate in ghivece care strapung etajele prin aceste goluri lasate in plansee adauga si mai multa substanta spatiilor, facandu-le mai primitoare. Aceasta casa este un exemplu de cum este posibil ca prin folosirea unui simplu element arhitectural sa creezi spatii si functiuni placute.
Mai multe informatii gasiti pe: http://inhabitat.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
Ce a fost mai dificil la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Nu cred că a fost nimic dificil, deocamdată.
Ai fost marcat de întâlnirea cu vreun profesor, pe parcursul educaţiei tale? Povesteşte-ne în câteva rânduri şi spune-ne cum a influenţat experienţa ta prezenţa ta în clasa De-a arhitectura?
Începând cu mama și cu bunicii din partea tatălui am fost înconjurată de dascăli. Mereu m-am uitat cu admirație la profesori, la toți, în primă fază, pentru că ei știau și eu nu. Am avut parte de mulți profesori faini de-a lungul mulților ani de școală, încă mai am.
Marcată însă am fost mai degrabă de cei care erau într-un fel de antiteză cu ceea ce învățasem de acasă, de la doamna învățătoare, de la profu’ de geografie sau de la dirigu’. De cei care te învățau singura rezolvare corectă și singurul mod prin care poți răspunde la o cerință sau rezolva o problemă.
La clasă îmi este esențială experiența doamnelor învățătoare. De la fiecare dintre ele am învățat câte ceva care m-a ajutat. Și de la an la an acumulez.
Ce te interesează în momentul de faţă şi cum îţi alimentează proiectele?
Cum putem re-utiliza fondul construit abandonat, în România anului 2017. Cum și dacă pot clădirile să fie adaptate la noi funcțiuni și dacă nu pot, de ce. Arhitectura industrială, chiar cea din perioada comunistă.
Spune-ne câteva cuvinte despre cele mai frumoase dintre proiectele tale care au atins comunitatea, oraşul.
URBOTECA este cel mai ambițios proiect din care sunt parte, dar cred că abia a pornit la drum. Sper însă ca măcar o parte dintre sutele de cetățeni cu care am interacționat de-a lungul timpului să fie acum mai atenți la ce se întâmplă în oraș, mai familiarizați cu ce înseamnă participarea în procesul de planificare, mai informați în legătură cu drepturile lor și cu responsabilitățile factorilor decizionali etc.
Ultimul proiect la care am lucrat cu mare drag a fost „Școlari în siguranță”, care abia a plecat în școli.
Care este motto-ul tău personal ?
Nu am.
