Locuință îngrămadită între alte două construcții
Arhitectul Josep Ferrando a trebuit sa creeze un volum care sa tina cont de conditionarile complexe impuse de mostenirea istorica a zonei, existenta in apropiere a unei manastiri, ca sa nu mai vorbim de latimea mica a lotului de doar 5m si necesitatea preluarii diferentei de nivel dintre capetele terenului.
In spatiul pe care l-a avut la dispozitie a inserat un volum monolit, cu pereti masivi, in a caror grosime s-au mascat diverse spatii de depozitare. Pozitionarea peretilor accentueaza forma alungita a casei, iar golurile interioare sunt menite sa confere un ritm si o diversitate la nivel vizual. La interior planseele din lemn asigura tranzitia de la nivelul strazii de sus pana la cel al gradinii, preluand topografia terenului.
Secventa de „case” in interiorul unei alte case este pusa in valoare cu ajutorul trecerii de la o gama de materiale urbane la una mai domestica, construind un spatiu liber catre care se orienteaza incaperile. Aceasta zona este asemeni pietei publice, zona comuna a casei in care familia isi primeste musafirii. Spatiile adiacente au fost astfel organizate incat prin intermediul decupajelor sau al mobilierului sa existe o comunicare vizuala dintr-o parte in alta.
Decalajele la nivelul ferestrelor si al decupajelor interioare sunt menite sa asigure lumina naturala din plin si posibilitatea de a ventila casa in mod natural, mentinand un climat placut pe tot parcursul anului.
In incaperi predomina suprafetele nefinisate, peretii din zidarie si cei din placaj de lemn au fost lasati aparenti. Textura suprafetelor din lemn aduce un plus de caldura si confort unor interioare decorate minimal. Lumina joaca un rol important pentru ca ajuta la o mai buna intelegere a diferitelor planuri si niveluri.
