Extinderea muzeului Isabella Stewart Gardner se inaugureaza in Boston
Autor:Bridgette Meinhold
Muzeul Isabella Stewart Gardner sarbatoreste inaugurarea noii aripi si restaurarea palatului, amandoua realizate de arhitectul Renzo Piano. Cei 6 300mp ai extinderii ajuta la descongestionarea cladirii istorice datand din 1902 si asigura spatiu suplimentar pentru noi galerii, evenimente diverse si expozitii. Caracterizat printr-un design simplu si o atmosfera luminoasa aripa noua a muzeului a fost o metoda prin care s-a permis reabilitarea acestuia. Proiectul a inclus o serie de strategii durabile datorita carora cladirea urmeaza sa primeasca certificarea LEED Gold.
Anne Hawley, Norma Jean Calderwood Director al Muzeului declara urmatoarele: „aceasta noua aripa este un atelier extraordinar, un spatiu plin de activitate si energie care contrasteaza placut cu linistea vechii cladiri. Aici are loc planificarea si punerea in practica a Muzeului astfel incat Palatul, care a fost folosit pentru activitati pentru care nu era pe deplin adaptat, poate intr-un final sa ofere vizitatorilor experienta deosebita pe care Isabella Stewart Gardner a dorit-o: o confruntare personala cu arta.”
In loc sa adauge sau sa modifice muzeul existent, arhitectul Renzon Piano impreuna cu echipa lui de specialisti a proiectat o serie de dotari care pun in valoare si completeaza spatiile din palatul istoric. Noua aripa are o serie de volume placate in cupru patinat deja si caramida rosie, care par ca plutesc deasupra primului nivel complet inchis in sticla. La interior au fost amenajate o sala de reprezentatii sub forma unui cub, o galerie pentru expozitii speciale, un nou restaurant, un magazin de suveniruri, o sala de curs de peisagistica, spatii verzi, doua apartamente pentru artisti, laboratoare de conservare si un atelier de arta.
Fatadele vittrate impreuna cu luminatoarele sunt elemente des intalnite in noua extindere, ajutand la iluminarea naturala a spatiilor si la crearea unei atmosfere aerisite si placute. Pentru a aplica in vederea obtinerii certificatului s-au implementat o serie de tehnologii eco, cum este cazul sistemului geotermal, sistemului de eficientizare a apei pentru irigat, precum si folosirea in cadrul constructiei a materialelor de provenienta locala si regionala. Au fost realizate lucrari importante de reabilitare a vechii structuri a palatului in vederea consolidarii si imbunatatirii conditiilor de prezentare. A fost realizat un luminator deasupra curtii interioare si un nou sistem de ilumnat artificial performant.
Ceremonia de inaugurare a avut loc pe 19 ianuarie si tot atunci muzeul a fost deschis pentru publicul larg.
Mai multe informatii gasiti pe: http://inhabitat.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
Din datele companiei, fabrica Knauf Insulation de la Târnăveni are în prezent o capacitate de producție anuală de peste 6000 tone. În luna septembrie are loc o a doua etapă de retehnologizare a liniei actuale, fapt ce va permite creșterea capacității de producție la peste 8000 tone.
Odată implementat întregul plan investițional, fabrica Knauf Insulation din Târnăveni va asigura o capacitate de producție anuală de circa 60.000 de tone de vată minerală, cu scopul de a deservi atât necesarul intern, cât și piețele din Europa Centrală și de Est.
În momentul de față, la fabrica din Târnăveni își desfășoară activitatea peste 50 de angajați, care beneficiază de condiții de muncă, de instruire și de pachete de beneficii la standardele Knauf Insulation. Din totalul numărului de angajați, 45 provin de la fosta fabrică Gecsat, iar restul au fost angajați după preluarea fabricii de către Knauf Insulation. De asemenea, compania se află într-un proces continuu de recrutare, în funcție de nevoile specifice ale fiecărui departament. Knauf Insulation România numără în prezent un total de 67 de angajați.
“Pentru anul în curs avem în derulare procese de recrutare pentru cel puțin 10 posturi în cadrul echipei de la Târnăveni, iar pe măsură ce vom da startul noii construcții, vom comunica prin intermediul presei, precum și prin anunțuri la stațiile de radio locale posturile disponibile”, declară Adrian Garofeanu, Director General Knauf Insulation România și Bulgaria.
Iată un alt exemplu de arhitectură sferică, un proiect finalizat recent şi una dintre cele mai aşteptate clădiri din ultimii ani. Centrul pentru Artele Spectacolului din Taipei, Taiwan, se distinge prin forma sa neobişnuită: un volum central cubic cu trei protuberanţe masive, acestea din urmă găzduind fiecare câte un teatru distinct. Designul este semnat de laureatul premiului Pritzker Rem Koolhaas împreună cu partenerul său David Gianotten de la biroul danez OMA.
Când ai început colaborarea cu De-a Arhitectura? Şi de ce? La ce te aşteptai?
În 2013 am început să lucrez cu o clasă a III-a de la Colegiul Naţional „George Coşbuc” din Cluj-Napoca în cadrul proiectului „De-a arhitectura în oraşul meu”. În acel moment aveam foarte puţină experienţă de lucru cu copiii, însă scopul proiectului, acela de a promova educaţia urbană şi de arhitectură în şcoli, mi se părea un pas esenţial în schimbarea mentalităţilor din societatea noastră. Ştim cu toţii că educaţia este motorul principal al oricărei schimbări în bine, iar educaţia urbană şi de arhitectură poate duce la creşterea calităţii oraşelor şi spaţiilor în care trăim.
Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Cel mai mult mi-a plăcut să lucrez la proiectul „UrbanUp! Mediu construit pentru liceeni”, care s-a desfăşurat anul trecut în toamnă [n.r. 2017]. Fiind atât coordonator local, cât şi facilitator, am avut ocazia să învăţ şi să fac o mulţime de lucruri: de la logistica locaţiilor şi materialelor şi asigurarea unui context prietenos de lucru, la menţinerea interesului constant al copiilor în cadrul atelierelor practice.
Ce a fost mai dificil la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Nu pot să spun că am întâmpinat dificultăţi în această colaborare. Mi se pare că toată lumea are cele mai bune intenţii şi că fiecare încearcă să îşi facă treaba cât mai bine. Fiind un proiect în continuă dezvoltare, cred că cel mai bine este să învăţăm unii de la alţii, chiar şi atunci când greşim sau când nu reuşim să comunicăm în cele mai bune condiţii.
