Extindere stralucitoare a unei cladiri istorice in Maidstone, Marea Britanie
Muzeul Maidstone & Galeria de Arta Bentlif s-a redeschis in urma unor lucrari ample de renovare, valorand 3m de lire care au inclus si construirea unei noi aripi, pe partea de est sub indrumarea celor de la Hugh Broughton Architects. Placata cu sindrila "aurie” care face trimitere la colectia de comori pe care o gazduieste muzeul, noua Aripa de Est ofera acestuia o imagine noua, care acapareaza interesul.
Centrul Muzeului Maidstone, o cladire istorica clasificata cu grad II si amplasata in interiorul ariei de protectie, este o casa in stil Tudor, datand din 1561. Cladirea a fost cumparata de Consiliul Maidstone Borough in 1855 si deschisa ca muzeu in 1858. De atunci imobilul a suferit o serie de extinderi, rezultand un aranjament arhitectural eclectic.
Noua organizare ofera spatii suplimentare pentru depozitare, transforma spatii care pana atunci nu erau folosite si permite vizitatorilor sa experimenteze indeaproape frumusetile cladirilor istorice ce compun muzeul. Aripa de Est ofera noi spatii de expunere, care permit unei varietati mai mari de obiecte sa fie admirate. Noile spatii si serviciile incluse, printre care un magazin, grupuri sanitare cu spatiu pentru schimbat copii mici si o garderoba, faciliteaza circulatia vizitatorilor prin cladire si le imbunatateste experienta.
Spatiul Aripii de Est este un raspuns la istoria straveche si arhitectura muzeului. Fatadele combina vitraje fara cadru cu suprafata sindilei din aliaj de cupru, creand un design contemporan ce contrasteaza cu fatadele din caramida. Sindrilele din aliaj de cupru rivalizeaza cu ferestrele cladirii in stil Tudor, realizate din romburi de stilca unite cu fasii de plumb, fiind fiecare taiate manual si aranjate la fata locului, creascand astfel calitatile artizanale ale muzeului.
O noua intrare pe fatada estica primeste vizitatorii din strada Maidstone High in noua aripa. Accesul se deschide intr-un foaier amplu, o zona de orientare ocupata de Centrul de Informare al Vizitatorilor si magazinul muzeului. La primul nivel o sala de intalniri publice este inchisa intr-o cutie de sticla, oferind celor dinauntru perspective dramatice catre Biserica St Faith si realizand o legatura vizuala cu gradinile Brenchley, indeplinind astfel dorinta fondatorilor muzeului. Un sistem de legaturi intre sticla si structura din otel asigura fatade complet vitrate, fara montanti.
Noua Galerie Japoneza este amplasata in spatiul placat cu sindrile aurii, deasupra zonei receptiei. Aceasta este luminata printr-un tavan ondulat avand luminatoare pe partea de nord, a caror lumina invioreaza spatiul si asigura o locatie permanenta pentru una dintre piesele importante ale muzeului, o colectie de arta japoneza stransa in secolul al XIX-lea de catre unul din fondatorii muzeului, Julius Brenchley.
Mai multe informatii gasiti pe: http://www.worldarchitecturenews.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
De ce să alegi varianta de jaluzele exterioare cu telecomandă?
Având în vedere modalitatea mult mai simplă de ridicare sau coborâre, jaluzele exterioare cu telecomandă sunt o alegere mult mai practică decât jaluzele acționate manual sau din buton. Dacă plasezi telecomandă în locul cel mai la îndemână, poți face schimbările dorite, fără să mai fie nevoie să te deplasezi. Poți programa sau acționa deschiderea dimineața când te trezești și vrei să lași lumina naturală să între în cameră și poți programa sau acționa închiderea atunci când lumina soarelui devine prea puternică, este vânt sau ploaie sau s-a făcut întuneric și vrei să aprinzi lumina.
Automatizarea cu telecomandă va fi de un real folos persoanelor mai în vârstă, ale căror posibilități de deplasare și forță fizică este slăbită. Ele sunt în egală măsură de ajutor și persoanelor în putere sau comode, care doresc mai multă comoditate în a obține ambientul dorit.
În concluzie dacă dorești un sistem de umbrire și protecție a ferestrelor cât mai practic și simplu de acționat, alege varianta de jaluzele exterioare cu telecomandă. Acestea sunt produs pe care noi cei de la Suntech România l-am testat și-l recomandăm cu căldură și clienților noștri.
CARACTERISTICI ȘI BENEFICII
Economisește energia și îmbunătățește eficiența refrigerării
Transferul de aer este redus datorită ciclului scurt de deschidere-închidere. Se îmbunătățește eficiența camerei frigorifice.
Reduce înghețul
Șinele laterale sunt încălzite, iar cortina izolată opțională reduce depunerea de gheață.
Cost redus de exploatare
Soluție tehnică unică, puține părți în mișcare, cortină fără elemente rigide, mentenanță facilă
Perioadă îndelungată de exploatare intensivă
Performanțele ușii sunt testate la peste 1.000.000 cicluri
Sigură pentru personal și echipamente
Perdeaua flexibilă fără elemente rigide evită rănirile și pagubele
Evitați pauzele de producție în cazul lovirii accidentale
Cortina ușii se reinserează automat
Economie suplimentară cu ajutorul tehnologiei laser
Prin echiparea cu senzori inteligenți, ușa se poate deschide parțial pentru oameni sau complet pentru utilaje înalte.
Domenii de utilizare
• depozite frigorifice
• oriunde există interfață între temperaturi negative și pozitive
Mai multe informatii despre solutiile adaptabile fiecarei aplicatii puteti gasi accesand GUTNHER TORE SRL.
Când ai început colaborarea cu De-a Arhitectura? Şi de ce? La ce te aşteptai?
Imediat ce m-am întors din Bruxelles, îmi începusem stagiatura și aveam tot felul de idei despre cum ar putea arhitectura să fie mai accesibilă la noi în țară sau cum ar trebui conștientizată importanța mediului construit. Am auzit la radio despre un grup de arhitecte din București care au înființat o asociație ce dezvolta un proiect în această direcție. Mai mult, de activitățile acestei asociații beneficiau direct copiii. O colegă de facultate se înscrisese deja, așa că am prins și eu curaj și m-am înscris ca voluntar. Se întâmpla în 2013. De atunci, eu și De-a Arhitectura nu ne-am despărțit deloc. A fost ceea ce căutam.
Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Povestea are multe capitole. Am fost îndrumător „De-a arhitectura în orașul meu” câțiva ani. Apoi, am fost coordonator De-a arhitectura pe zona de vest, iar în prezent sunt coordonator De-a arhitectura Club pe județul Timiș.
La început aveam emoții la fiecare oră la care mergeam, deși mă pregăteam cred că la fel de serios ca în facultate. Atunci mi-am dat seama că limbajul comun pentru breaslă nu e deloc ușor pentru ceilalți, cu atât mai mult pentru copii. Dar interesant a fost că am întâlnit niște învățători deosebiți. Prima mea clasă a fost la liceul de muzică, unde am studiat și eu. Învățătorul de la clasă – un om extraordinar. Era cel puțin la fel de curios precum copiii și cel mai important, exact „cum scrie la carte“, mediatorul dintre mine și copii. Am fost o echipă foarte bună și am avut de învățat cu toții.
Insist aici să povestesc o mică întâmplare. Înainte de pandemie, la un festival, m-a salutat o fată. Am fost puțin confuză până mi-am dat seama de unde ne știm. De fapt era o fostă elevă din clasa a III-a. Acum era la liceu și era la fel de încântată să mă vadă ca atunci când ne vedeam la școală. Am fost doi ani la clasa ei, poate de aceea m-a ținut minte. Sau poate așa fain a fost opționalul De-a arhitectura.
