Esplanada East River si Debarcaderul 15
In cursul verii trecute a fost inaugurata Esplanada East River si la vremea respectiva se discuta despre planuri pentru dezvoltarea acestei zone in anii care vor urma. Iata ca la numai sase luni dupa acel eveniment, Debarcaderul 15 (Pier 15) aflat la sud de South Street Seaport a fost deschis publicului. Proiectat de Shop Architects, cu ajutorul lui arhitectului peisagist Ken Smith, noul volum cu doua niveluri se remarca prin unghiuri ascutite, un acoperis de un rosu aprins, fauna locala si un design care se rasfrange si asupra spatiului esplanadei din imediata apropiere. Desi lunile de iarna nu sunt cel mai prielnic moment al anului pentru a sarbatori inaugurarea noii cladiri amplasata pe faleza batuta de vanturi reci, multi s-ar putea sa il considere locul ideal pentru relaxare si meditatie.
Noul Debarcader este inghesuit intre circulatia suspendata FDR Drive, vapoarele care sunt trase la chei in South Street Seaport si apele East River. Urmand aleea pavata a esplanadei, vizitatorii vor remarca imediat linia rosie care individualizeaza Debarcaderul 15 de restul constructiilor. Ceea ce pare la inceput a fi o linie este in fapt o serie de placi din PVC rosu puse una peste cealalta, pentru a realiza intradoslul placii etajului iesit in consola peste parter. Arhitectii au vrut in mod special ca aceste placi sa fie putin curbate pentru a crea impresia unei cale de nava, un omagiu adus istoriei navale a zonei.
Cu fata spre Debarcader, vizitatorii pot alege dintre cele trei accese, o scara care conduce catre etaj, pe partea stanga a parcului, o rampa pentru persoanele cu disabilitati si pentru cei care urmaresc aleea, intrarea de la parter, care trece printre doua spatii inchise in sticla. In acest moment se deruleaza discutii pentru amenajarea unui restaurant si a unui muzeu maritim in aceste doua spatii momentan libere.
Pe lateralele volumetriei au fost montate banci astfel incat cei care se odihnesc pot sa admire Podurile Brooklyn si Manhattan pe nord, malul zonei Brooklyn pe est si Debarcaderul 11, proiectat de Smith Miller + Hawkinson pe sud. Bancile au un design asemanator cu cele intalnite in lungul esplanadei. Muchiile ascutite sunt caracteristice pentru bancile din lemn de ipe, care amintesc de vechile lazi de transport.
Spatiul dintre cele doua galerii vitrate a fost decorat cu plante locale, beneficiind de protectie impotriva vantului de est si de soare prin vitrajele de pe sud. Etajul nu a mai fost acoperit, doua zone inierbate creaza impresia unui val si delimiteaza pardoseala din lemn. Forme organice realizate din beton delimiteaza aceste spatii, fiind presarate pe toata lungimea cladirii ajungand sa ofere zone suplimentare de stat sau de joaca.
In concluzie, Debarcaderul 15 isi gaseste locul in designul intregii esplanade dar in acelasi itmp reuseste sa se faca remarcat in peisaj. Majoritatea materialelor si cateva elemente, precum scarile de acces la apa sunt aceleasi ca cele folosite in restul esplanadei dar ceea ce il particularizeaza este jocul de umbre si linia colorata in rosu.
Mai multe informatii gasiti pe: http://inhabitat.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
Odată activate, cristalele alungite cu granulație grosieră și cristale cu granulație fină, asemănătoare unor ace, pot fi văzute căptușind o fisură. Aceste cristale vor umple complet fisura, ceea ce impermeabilizează betonul și scade permeabilitatea
Aceeași fisură (preluată de BEI) este sigilată prin formarea cristalelor PENETRON®
Un prim-plan care arată clar cristalele alungite și cristalele fine în fisură asemănătoare unor ac
O mărire de 10.000x care arată dezvoltarea cristalelor - reducerea permeabilități
Produsele profesionale Bose, instalate în aula acestei facultăți, contribuie la obținerea unui sunet clar și echilibrat, făcând posibilă susținerea conferințelor și a diverselor evenimente academice.
Au fost utilizate aici produse audio Bose din gama Panaray, astfel încât acoperirea sonoră să fie uniformă, iar designul boxelor să se îmbine perfect cu arhitectura și cu elementele de decor interior ale sălii.
Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București poartă cu mândrie numele marelui medic român de origine franceză, care, alături de Nicolae Kretzulescu, a pus bazele învățământului medical din țara noastră prin înființarea, în anul 1857, a Școlii naționale de medicină și farmacie.
Istoria Universității de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca a început în 1919, când a fost întemeiată Facultatea românească de Medicină, care era o parte componentă a Universităţii „Daciei Superioare". Primul decan şi apoi rector al acesteia a fost Iuliu Haţieganu, un vizionar în domeniul medical, al cărui nume îl poartă în prezent această instituție de învățământ superior.
Pentru amfiteatrele Universităților de Medicină și Farmacie din București și Cluj-Napoca, au fost alese produsele din gama Panaray, dar și amplificatoare din gama PowerMatch, acestea fiind recunoscute pentru ușurința cu care pot fi configurate, dar si pentru opțiunile variate de conectivitate de care dispun.
Universitatea de Științele Vieții "Ion Ionescu de la Brad" din Iași este noua titulatură, dobândită în anul 2021, a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad". Această instituție de învățâmânt superior, care are o istorie de peste un secol, oferă specializări în domeniile agriculturii, horticulturii, zootehniei și medicinei veterinare, fiind recunoscută nu doar la nivel național, ci și european, pentru rezultatele obținute.
Pentru un sunet clar și uniform, al cărui volum să fie ușor de controlat, sala de spectacole multifuncțională a acestei instituții academice a fost echipată cu un amplificator PowerMatch și cu boxe Bose din gama Panaray, la care am adăugat un sistem de tip line array, destinat spectacolelor. Designul și culoarea echipamentelor se integrează perfect în decor, în timp ce cablurile au fost mascate, astfel încât estetica sălii să nu sufere modificări.
Un alt proiect este reprezentat de Sala VIP a Universității Creștine Dimitrie Cantemir (UCDC) din București.
Această universitate este o instituție particulară autonomă de învățământ superior, cu centre deschise în multe dintre marile orașe ale țării, nu doar în Capitală, dintre care amintim: Brașov, Cluj-Napoca, Sibiu, Timișoara și Constanța.
Sala VIP a UCDC București a fost dotată cu boxe Bose FreeSpace DS16, care, pe lângă sunetul clar, ce redă cu acuratețe atât dialogurile, cât și muzica, au un design elegant, ce nu interferează cu estetica interiorului, și sunt ușor de montat.
Portofoliul Bose Professional în România este bogat, cu proiecte variate, scopul final fiind acela de a obține cele mai bune rezultate prin personalizarea sistemelor de sonorizare, în funcție de cerințele spațiului de destinație.
Bose Professional în Romania prin All Audio
Contact:
București, Str. Puțul lui Zamfir 45-47, et. 2, Sector 1
Tel: 0728 82 22 22
Program: Luni – Vineri, 10:00 - 18:00
www.allaudiopro.ro
**Cine sau ce a avut cea mai mare influenţă asupra muncii tale până în prezent?
Efortul în sine s-a datorat dorinței intrinseci de a fi ceva bun. Dacă trebuie să fiu un arhitect, atunci să fiu unul bun, orice o fi însemnând asta. Acesta a fost motorul principal, asumarea responsabilă a unui proces. Apoi, au fost momentele cheie, alea când nu mai poți, când te blochezi și nu mai știi încotro, când cauți ceva, dar nu știi ce, când începi să te îndoiești. Acolo, am avut mereu șansa să am aproape oameni minunați, la momentul potrivit, familie, prieteni, profesori sau persoane complet necunoscute. Nu pot să aleg. Ar fi nedrept. Fiecare reprezintă o treaptă esențială fără de care nu aș fi putut urca mai departe.
Când ai început colaborarea cu De-a Arhitectura? Şi de ce? La ce te aşteptai?
Dacă îmi amintesc bine, a început cu invitația de a pregăti o prezentare despre arhitectură şi patrimoniu în cadrul săptămânii „Școala Altfel” din 2013. De ce am fost invitată, nu știu. Dar m-a intrigat provocarea de a găsi maniera potrivită de a prezenta conceptul de patrimoniu unor copii de 9-10 ani… conștientă fiind că există arhitecți maturi care nu prea au idee care-i treaba cu moștenirea culturală. Cum să ambalez această problemă atât de tehnică și complexă într-o formulă accesibilă unui public atât de sensibil și brut?
Nu știu dacă aveam așteptări. Dar temeri, cu siguranță. Îmi era teamă de o sală plină de copii cu fețe încurcate și plictisite. Mi-a luat trei zile să pregătesc acea prezentare și nu am prea dormit în noaptea de dinainte. Cel mai mult mi-a fost teamă de întrebările lor, acel talent dezarmant de a găsi acea singură întrebare care nu ți-a trecut prin minte că ți-ar putea fi adresată… Fix atunci când crezi că ai scăpat.
Din seria „de ce îți e frică, nu scapi”: „Dar de ce întâi am învățat de la alții și abia apoi am creat ceva al nostru? De ce nu am inventat de la început un stil românesc?”
Serios?!?
Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Provocarea constantă – de a găsi modul potrivit de a-mi împărtăși cunoștințele, de a mă face înțeleasă, de a transmite plăcerea preocupării pentru arhitectură, de a fi un bun model pentru cei 28 de viitori potențiali conceptori de spațiu urban, de a lăsa o amprentă frumoasă asupra formării lor, nu atât ca profesioniști, cât mai ales ca oameni, de a învăța de la fiecare dintre ei.
Încă de la începutul programului mi-am stabilit ca strategie nu să îi învăț pe copii despre arhitectură, ci să folosesc cunoștințele despre arhitectură ca instrumente sau pretexte pentru a dezvolta în ei abilități care să le fie utile mai departe în formarea lor educațională și profesională, lucruri pe care, din păcate, rareori le exersează în școală – lucrul în echipă, comunicarea și susținerea punctului de vedere, managementul timpului de lucru.
La finele anului școlar, cel pe care îl știam cel mai timid din clasă, cel care la prima temă prezentată în fața colegilor tremura cu totul și nu se făcea auzit până în spatele clasei, această mână fragilă de om a prezentat macheta clasei sale în fața echipei De-a Arhitectura, a unor părinți și a altor necunoscuți, la MNAC [n.r. Muzeul Naţional de Artă Contemporană]. Și a făcut asta într-un mod atât de coerent, matur și relaxat… a fost momentul în care am știut că îmi îndeplinisem misiunea. Nu știu cum s-au organizat, dacă s-au pregătit înainte… dar a fost momentul cu care am încheiat experiența De-a Arhitectura.
