De cât spațiu avem nevoie pentru a locui confortabil?

Pentru a avea eficiență economică maximă, dezvoltatorii privați, care în acest moment reprezintă principalul motor în construcția de locuințe noi, sunt tentați să mizeze pe apartamente de dimensiuni mici, cu suprafețe la standarde minime. Uneori, nici aceste standarde nu sunt respectate, de pildă prin includerea locului de luat masa în suprafața bucătăriei sau camerei de zi, sau a balcoanelor ori logiilor în suprafața utilă. Oricum, pentru ei este mai avantajos să vândă mai multe unități locative, cu suprafețe mai mici, în contextul în care prețul de vânzare mediu este în jur de 1.500 euro/mp (mult mai mic comparativ cu țările din vestul Europei, unde se ajunge la 4.000 euro/mp și chiar mai mult). Este adevărat, la noi sunt construite și locuințe de dimensiuni generoase, uneori chiar supradimensionate, dar acestea sunt puține, fiind destinate unui număr mic de potențiali cumpărători sau sunt rezultatul unor investiții individuale – așa-numitele ”case pe pământ”, unde fiecare își alege facilitățile dorite, sau de care crede că are nevoie.

Standardele de confort, care de regulă sunt superioare celor impuse de legislație, diferă de la o țară la alta, în funcție de resursele acelei societăți și de obiceiurile ei. Acest lucru se reflectă în statistici, care ne arată cum se construiește efectiv, eventual cu mai puține restricții de buget. Noi ne raportăm în general la Europa de Vest și la America de Nord. De exemplu, în SUA o casă considerată confortabilă are, cu aproximație, următoarele suprafețe:

• 28 mp pentru dormitorul principal
• 18 mp pentru un dormitor secundar
• 14 mp pentru baia principală
• 7 mp pentru o baie secundară
• 27 mp pentru bucătărie
• 17 mp locul de luat masa
• 45 mp zona de living (luând în calcul și ceea ce ei numesc ”family room”)

• Astfel, un american ajunge, așa cum arată și recensămintele, la o suprafață utilă medie de peste 180 mp. Europenii stau ceva mai ”înghesuit”: francezii – 144 mp, germanii – 137 mp, britanicii – 148 mp.

Iată deci cam care sunt standardele la care ne raportăm, și care ne-ar aduce un grad mai mare de satisfacție. În deciziile pe care le luăm în legătură cu viitoarea noastră locuință, sunt extrem de utile discuțiile cu arhitectul, atunci când construim, respectiv cu dezvoltatorul sau agentul imobiliar, atunci când cumpărăm. Este o bună ocazie să ne evaluăm trecutul, stilul de viață, respectiv să ne cristalizăm anumite planuri de viitor, iar pentru a ne angaja pregătiți în aceste discuții, trebuie să răspundem la următoarele întrebări:

• De câte dormitoare avem nevoie?
Aici se ia în calcul numărul de copii, din prezent sau care se vor naște, respectiv de rude care vor sta sau, în perspectivă, este posibil să locuiască cu dumneavoastră. De asemenea, trebuie să ne gândim dacă ne dorim una sau mai multe camere pentru oaspeți. Nu în ultimul rând, este bine să ne gândim dacă ne dorim un dormitor matrimonial minimal sau unul generos, cu zonă de relaxare și spații de depozitare a garderobei, caz în care acesta va greva asupra spațiului util, dar va aduce economii de spațiu în alte zone ale casei.

• De câte băi avem nevoie?
O regulă neimpusă este ca numărul de băi să fie egal cu cel al dormitoarelor, în ideea că băile pot fi mai solicitate în anumite momente ale zilei (dimineața sau seara înainte de culcare). Cu cât numărul de dormitoare crește, cu atât este mai dificil să respectăm această regulă, din diverse motive - de regulă poziționarea instalațiilor și costurile crescute. Aici putem fi mai flexibili și să cerem sfatul unui arhitect care să rezolve problema prin folosirea cât mai eficientă a spațiului și prin segmentare sau prin gruparea mai multor băi pe aceeași coloană de instalații. De asemenea, dacă ne dorim în baia principală o cadă cu hidromasaj sau (de ce nu?) o saună, trebuie să spunem acest lucru arhitectului, inclusiv dacă vrem să facem această investiție mai târziu.

• Care să fie suprafața spațiilor comune?
Vom fi atenți ca bucătăria, zona de luat masa și livingul să corespundă numărului de persoane existente în locuință, dar și prevăzute (inclusiv oaspeți). Este extrem de neplăcut ca într-o casă cu mulți membri ai familiei să nu avem un spațiu suficient de mare în care să ne întâlnim, să cinăm sau să desfășurăm anumite activități comune. De asemenea, dacă suntem persoane sociabile, vom avea grijă să avem spațiu suficient pentru primirea musafirilor pe termen scurt.

• Avem nevoie de spații suplimentare și anexe?
Un birou, o cameră tehnică, un atelier, o cămară, o spălătorie, un mic spațiu în care să te poți retrage – este bine să fie prevăzute în proiect sau vizate atunci când ne căutăm o locuință. Dacă unii membri ai familiei lucrează de acasă, iarăși, trebuie să facem anumite ajustări. Spațiile anexe pot fi obținute și ulterior, prin recompartimentare, dar cel mai bine este când există de la început, perfect integrate și proporționate. De asemenea, trebuie văzut în ce măsură avem nevoie de un garaj. În cazul unei case unifamiliale, este bine ca garajul să fie integrat în arhitectura casei – costurile sunt mai mici, iar o construcție compactă înseamnă un consum mai mic de energie pentru încălzire.

• Este aceasta casa mea pentru tot restul vieții?
Iată o întrebare la care cei mai mulți dintre noi putem răspunde cu greu, dar trebuie să încercăm să fim lucizi. Ne vom evalua locul de muncă sau activitatea, ne vom gândi și la o potențială relocare, la plecarea unor membri ai familiei; vom lua în calcul și veniturile viitoare, deoarece o casă supradimensionată poate fi mai mult decât ne putem permite din perspectiva cheltuielilor. Tot mai mulți, atunci când își construiesc o casă, o privesc nu doar ca pe viitorul cămin, ci și ca pe o investiție, cu valoare pe piața imobiliară. Ceea ce nu este greșit să avem în vedere nici noi.