Iţi place aceasta stire? Recomand-o prietenilor:
Abonează-te la SpaţiulConstruit sau conectează-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.

Cum alegem parchetul masiv pentru locuinţă

Chiar dacă avem la dispoziție o varietate tot mai mare de tipuri de pardoseli cu stratul final din lemn, parchetul masiv rămâne în continuare o opțiune viabilă, dorită constant de cei care își amenajează locuința. La fel de bine, parchetul poate constitui o soluție excelentă pentru pardoselile din zonele de birouri, camere de hotel, spații comerciale și chiar de producție; parchetul industrial, special conceput în acest scop, oferă o pardoseală rezistentă, stabilă, ușor de întreținut dacă are un sistem de montaj și un finisaj de trafic intens. Dar să ne limităm, deocamdată, la zona rezidențială, și să vorbim despre parchetul masiv autentic, din lemn natur, nefinisat (nu stratificat sau laminat), pentru amenajări interioare. De altfel, este impropriu termenul de ”parchet laminat”; acesta este o pardoseală laminată, obținută din conglomerate care conțin, printre altele, și rumeguș de lemn, având strat final sintetic, imprimat prin tehnologii moderne.
Cum alegem parchetul masiv pentru locuinţă

Esența potrivită

În general, în România se folosește parchet din esențe autohtone, iar cea mai căutată este cea de stejar. Din lista variată de tipuri de lemn folosite la noi în construcții, stejarul este considerat cel mai valoros, fiind o esență tare, cu rezistențe mecanice mari, chiar dacă are o greutate ridicată și contrageri semnificative în urma pierderii de umiditate. Dar întrucât parchetul nu se fabrică decât din lemn uscat (uscat inițial în mod natural, apoi forțat cu echipamente speciale, până ajunge la o umiditate de 8 – 12 %), variațiile dimensionale la umiditate, după montaj, sunt mai puțin evidente. Alte esențe de lemn pentru parchet sunt în general unele foioase (fagul, frasinul, carpenul, paltinul, mesteacănul, salcâmul), pomii fructiferi (cireș, nuc, prun) sau o serie de esențe exotice. Există și parchet din lemn de trandafir, dar intrăm deja în zona finisajelor exclusiviste, extrem de rare.

 

În general, nu se folosesc pentru parchet rășinoasele, din varii motive – sunt esențe moi, care nu rezistă pe zona de cant, la îmbinarea nut-feder, sunt sensibile la poansonare, se pătează destul de ușor, sunt vulnerabile în zonele cu noduri și e posibil să secrete rășini, ceea ce nu este deloc un avantaj. Excepție face totuși laricele, care este cel mai dur din familia sa, dar se apelează la el destul de rar. Rășinoasele sunt folosite relativ frecvent la realizarea de pardoseli din lemn tip dușumea, fără pretenții prea mari de rafinament. Esențele exotice sunt folosite și ele destul de des, cu rezultate bune. Biologii confirmă faptul că umiditatea mediului de creștere determină comportamentul lemnului la apă; de exemplu, copacii tropicali produc anumite substanțe care hidrofobizează lemnul, ceea ce determină un comportament mai bun în medii umede și contracții reduse la uscare.

 

Alegerea ține, în definitiv, și de zona estetică – textura lemnului, desenul conferit de inelele de creștere, noduri, culoare. Depinde și ce tip de finisaj alegem, dacă rămânem la o nuanță natur sau dorim să schimbăm aspectul stratului de uzură. Noile metode de colorare reprezintă oportunități creative deosebite privitoare la aspect, în funcție de ambianța pe care dorim să o creăm – rustic sau vintage (nuanțe închise, afumate), nordic (spre alb sau nuanțe deschise). 

 

Parchetul și umiditatea

În general, parchetul masiv are câteva particularități de care trebuie să se țină cont, pentru a reduce o serie de neplăceri. În primul rând, luăm în calcul instabilitatea dimensională, cauzată de variațiile de umiditate din aer. Există o variație dimensională în funcție de anotimp (iarna, în interiorul locuinței, atmosfera este de regulă mai uscată, ceea ce produce contracții), sau în funcție de variații de umiditate episodice; ori în caz de evenimente nedorite – o inundație, prezența unor surse de căldură etc. Și mai există o contragere în timp, socotită de-a lungul anilor sau chiar deceniilor, vizibilă la pardoselile vechi – acestea au rosturi evidente, inconfundabile, care nu se mai reduc. Aici trebuie remarcat un lucru interesant: în timp, lemnul absoarbe din aer, odată cu vaporii din aer sau umezeala din stratul suport, și diverse minerale (metale) care fac lemnul mai dur și mai puțin absorbant; este un proces similar fosilizării, doar că la o scară redusă în timp. Prin urmare, lemnul se contractă progresiv, lent, dar devine mai dur iar variațiile dimensionale episodice se reduc până la un punct în care acesta rămâne relativ stabil.

 

În alegerea parchetului, depinde așadar mediul în care trebuie montat. De regulă, se montează în spații cu umiditate medie, fără excese. Există un trend să se monteze și în spații umede, gen băi sau bucătării, caz în care se apelează la esențe exotice tropicale sau, pentru esențe locale, la sigilarea suprafeței cu straturi de finisaj hidrofobizant, astfel încât umiditatea să nu treacă în straturile inferioare ale sistemului de pardoseală. Altfel, lemnul se umflă și pardoseala este compromisă iremediabil. În general, pentru spații cu umiditate relativă a aerului crescută sau scăzută în mod excesiv, dacă se dorește un parcet cât mai stabil, se montează aparate de dezumidificare sau de umidificare a aerului, în funcție de situație.

 

Un lucru pe care este bine să îl știm, ca beneficiari și nu numai: înainte de montajul propriu-zis, parchetul se aclimatizează timp de câteva zile, chiar săptămâni, pentru ca la montaj lemnul să aibă temperatura și umiditatea corespunzătoare mediului ambiant.

 

Dimensiuni, formate

În ultimii ani, lamelele de parchet sunt debitate la dimensiuni din ce în ce mai mari (lungimi de 40 – 50 cm sau chiar mai mult) – acestea sunt tendințele în design, dar este și o consecință a calității adezivilor folosiți pentru montaj. Apariția adezivilor rigid- elastici, cu tensiuni interne controlate, adaptabili la variațiile dimensionale ale lemnului și fără probleme de stabilitate, a permis folosirea unor lamele mai mari, unele chiar comparabile cu dușumeaua clasică. Montajul de tip ”englezesc”, în linie, destul de întâlnit în ultima vreme, permite chiar folosirea parchetului cu lungimi diferite (lățimea și grosimea rămân aceleași, desigur). În cazul montajului tip ”brăduț”, ”point d’Hongire”, în șah sau cu diverse elemente de simetrie, dimensiunile lamelelor trebuie să fie identice. Un aspect de care trebuie să ținem cont este tipul de montaj, care are în vedere poziționarea zonelor de nut – feder; unele sunt cu federul pe dreapta, altele cu federul pe stânga (contează la montajul în stil ”brăduț”).

 

Parchet din lemn masiv

 

De asemenea, în ultimul timp se cere uneori parchet cu șanfren: marginea parchetului are marginea ușor teșită, astfel încât delimitările dintre lamelele de parchet sunt mai vizibile. Acest tip de parchet nu se chituiește și este livrat de obicei în formă gata finisată, colorat și protejat. După montaj, suprafața este gata de utilizare, fără a mai fi nevoie de șlefuire, chituire și aplicarea unui strat de lac, ulei sau ceară.

 

O abordare specială este necesară la încălzirea în pardoseală. De regulă, se folosește parchet dublu stratificat sau triplu stratificat, variante mai stabile dimensional, dar cu o grosime adaptată astfel încât parchetul să nu devină o barieră termică. Pentru a ajunge la un echilibru între necesitatea de a avea o pardoseală rezistentă la trafic și cea de a beneficia de căldură, parchetul masiv nu trebuie să depășească 8 mm. Se evită esențe precum fagul sau arțarul, care se deformează la temperatură ridicată. Bineînțeles, pentru montaj se folosesc șape și adezivi speciali, potriviți acestui tip de sistem. 

 

Nivel de calitate

Prețul reflectă în general esența și nivelul de calitate. Calitatea superioară se stabilește în funcție de următoarele aspecte:

- culoare relativ uniformă, fără diferențe mari între duramen și alburn (”inima” lemnului este evitată, deoarece are o cromatică accentuată); alburnul este acceptat doar pe spatele lamelei, pentru calitatea premium;

- lipsa desenelor evidente (fladere) – pentru esențele autohtone; există esențe de lemn în care fladerul reprezintă chiar farmecul parchetului (măslinul de pildă), caz în care calitatea este evaluată altfel;

- lipsa nodurilor sau a găurilor de insecte; pentru calități inferioare, se acceptă și acestea, ba chiar sunt căutate în ultimul timp, pentru o senzație de autentic sau rustic;

- fibra înclinată – se acceptă, dar nu se acceptă fibra poziționată transversal.

 

Ai o întrebare despre acest subiect? Scrie-o aici!

user
Ataseaza fisiere
(Foto, video sau PDF. Maxim 1600x1600 pixeli @ 50 MB)
Anunță-mă când răspunde cineva
Lucru în România