Cum a schimbat pandemia piaţa românească a locurilor de muncă?
Fenomenul este prezent in toate tarile din UE, insa apar diferente cand vine vorba despre sursa de forta de munca suplimentara. Daca tarile vest-europene au recrutat personal din fostul bloc estic, multe companii romanesti au fost nevoite sa caute resurse extracomunitare.
Pandemia de COVID-19 a complicat si mai mult lucrurile pe piata locala, regionala si globala a locurilor de munca. Iata care sunt principalele schimbari pe piata fortei de munca din Romania, schimbari aparute din cauza pandemiei.
S-a schimbat raportul de autoritate angajat-angajator
Asistam la un proces paradoxal, in care angajati din afara UE, in general, personal asiatic, cauta de lucru in Romania, in timp ce romanii lucreaza in vestul Europei sau, daca s-au intors din cauza contextului actual, pe termen lung, n-au reusit sa se reintegreze pe piata muncii.
Chiar daca s-au reincadrat la fostele locuri de munca sau si-au gasit noi angajatori, multi dintre muncitorii romani reveniti in tara au plecat inapoi in strainatate, pe fondul incertitudinii legate de stabilitatea joburilor, de nivelul de salarizare si de noile restrictii de mobilitate a fortei de munca in context pandemic.
Piaţa muncii din Romania s-a transformat major in ultimul an, sub presiunea enorma a pandemiei de COVID-19. Pana acum era vorba despre o criza a fortei de munca, dar, in prezent, cererea de joburi a depasit oferta, iar angajatorii au capatat o pozitie dominanta. Peste 30% dintre angajaţii romani admit că si-au pierdut temporar locul de munca, iar aproape 40% dintre ei spun ca le-a scazut numarul de ore lucrate.
Din pacate, acest surplus de forta de munca nu rezolva deficitul structural existent pe piata muncii din Romania, in sensul in care unele sectoare de activitate produc someri pe banda rulanta, iar altele nu gasesc angajati calificati sau muncitori necalificati. Aceasta contorsionare a pietei muncii s-a agravat in ultimul an, mai ales ca, in intreaga Uniune Europeana, au loc fenomene similare.
Au crescut angajarile de personal asiatic
Companiile romanesti apeleaza tot mai mult la recrutarea de personal asiatic, pentru ca prezinta avantaje importante in aceste vremuri pline de incertitudine. Autoritatile romane au decis sa majoreze contingentul de lucratori migranti din afara spatiului european care pot fi admisi pe piata muncii din Romania, de la 20.000, aprobat pentru 2019, la 30.000 de persoane.
Domeniile in care sunt cei mai multi angajati asiatici sunt constructiile, agricultura, productia industriala, HORECA si FMCG. Cei mai multi lucratori provin din Filipine, Nepal, Vietnam, India, Indonezia si Thailanda.
Pentru firmele romanesti a devenit aproape un lucru normal sa caute angajati vietnamezi pentru constructii sau personal pentru restaurante din Nepal. Bonele filipineze si IT-istii indieni sunt prezente obisnuite in viata noastra de zi cu zi.
Companiile romanesti care recruteaza muncitori din Asia semneaza contracte multianuale, asa ca angajatorii pot calibra, in cunostinta de cauza, capacitatile de productie si termenele de finalizare a lucrarilor. Lucratorii asiatici solicita salarii mai mici si sunt mai disciplinati, pentru ca provin dintr-o cultura diferita de cea europeana si pun mare pret pe seriozitate.
Exista si dezavantaje in recrutarea de personal asiatic, care s-au accentuat in perioada pandemiei. Au sporit dificultatile in realizarea documentatiei si demararea procedurilor pentru obtinerea avizelor necesare din partea institutiilor statului, s-au complicat calatoriile transcontinentale si a crescut volatilitatea fortei de munca straine.
Ne confruntam cu o situatie complicata pe piata locala a locurilor de munca, din cauza pandemiei, dar si pe fondul unei crize de durata, care a inceput acum mai bine de un deceniu.
Autoritatile si companiile romanesti trebuie sa rezolve deficitul de forta de munca atat la nivel cantitativ, cat si calitativ, pentru ca, pe de-o parte, pierd angajati tineri, care emigreaza sau sunt marginalizati in lipsa unor calificari utile, iar, pe de alta parte, se confrunta cu schimbari structurale majore, determinate de impactul urias al tehnologiei sau de globalizarea pietei muncii.
