Casa circulara Magic Mushroom

Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?

În primul rând, echipa De-a arhitectura. Devotamentul membrilor pentru misiunea asociației, seriozitatea, implicarea și profesionalismul, dublate de atmosfera plăcută creată, receptivitatea, căldura emanată… rar întâlnești o echipă cu un astfel de mix!

Colaborarea cu De-a Arhitectura mi-a adus mari satisfacții, atât pe plan profesional, cât și pe plan personal. Am învățat foarte mult din toate experiențele avute, începând cu training-urile foarte bine structurate, continuând cu calitatea materialelor folosite la clasă pentru predare și încheind cu amintirile și impresiile extraordinare din activitățile desfășurate.

Interacțiunea cu elevii te schimbă mult, înveți să ai răbdare, să găsești nenumărate moduri de a explica pentru a te face înțeles, pentru a le stârni interesul și a-l menține viu. Ești nevoit să îți reorganizezi cunoștințele profesionale astfel încât să faci o selecție a lor pentru a le simplifica și a vorbi pe înțelesul elevilor, cât să transmiți nu doar informații, ci și valori și atitudini față de mediul construit.

Astfel, ai șansa de a contribui la formarea spiritului lor civic și să îți amintești cum e să te joci. Pentru că pe asta se bazează activitățile asociației cu cei mici, pe învățarea prin joacă. Ce poate fi mai frumos de atât?

Energia elevilor, curiozitatea și imaginația lor inepuizabilă sunt provocări constructive care îți oferă satisfacții incredibile.

Ce a fost mai dificil la colaborarea cu De-a Arhitectura?

Singurul lucru anevoios a fost să reușesc să mă încadrez în timpul alocat orei cu tot ce îmi propusesem să parcurg, ca informații și activități.

Copiii sunt curioși, întreabă, afirmă, povestesc, cer lămuriri, aspecte care confirmă rolul educativ al activităților desfășurate, doar că… timpul zboară!

Pa parcurs, însă, toate aceste aspecte s-au reglat.

Ai fost marcată de întâlnirea cu vreun profesor, pe parcursul educaţiei tale? Povesteşte-ne în câteva rânduri şi spune-ne cum a influenţat experienţa ta prezenţa ta în clasa De-a arhitectura?

Mai mulți profesori au contribuit la formarea mea, dar dintre toți, cu cel mai mare drag îmi amintesc de doamna mea învățătoare. Avea un fel aparte de a echilibra blândețea și strictețea, bunătatea și rigurozitatea. A reușit să ne deschidă apetitul pentru lectură, pentru cunoaștere, pentru experimentare. A fost o libertate administrată chibzuit și gestionată prudent.

Depășind granițele familiei, învățătorul mi se pare persoana imediat următoare, ca importanță și impact, asupra formării copilului. Consider că primii ani de școală sunt deosebit de importanți în ceea ce privește maniera în care copilul percepe școala, cu tot ceea ce implică ea, atât la momentul respectiv, cât și pe viitor. Plăcerea pentru carte se nutrește în primii ani de școală, de aceea este atât de important rolul învățătorului.

Am făcut toate aceste precizări tocmai pentru a putea transmite, în câteva cuvinte, modul în care a avut impact asupra mea prima etapă a vieții de școlar, atmosferă pe care încerc să o cultiv și la clasele unde sunt voluntar, chiar și în puținul timp pe care îl petrecem împreună.

În toate activitățile desfășurate am încercat să îi încurajez să se exprime, să întrebe, să experimenteze, să fie creativi, să aibă inițiativă și să fie toleranți unii cu alții. Copiii au nevoie de o voce caldă, de încurajare și de un mod cât mai atractiv de a îmbrăca informațiile transmise. Ei vor să fie ascultați, dar pentru asta trebuie clădită o relație echilibrată, de încredere reciprocă.

Ce te interesează în momentul de faţă şi cum îţi alimentează proiectele?

Vreau să evoluez din punct de vedere profesional și totodată să mă implic mai mult în viața comunității, astfel încât urmează să mă înscriu într-un ONG care derulează diferite proiecte ce au impact favorabil asupra comunității locale.

În ultimii 3 ani m-am axat cu precădere pe învățământul de arhitectură, aspect care mi-a adus mari satisfacții sufletești, dar în prezent încerc să găsesc un echilibru între profesia de dascăl și cea de arhitect.

Majoritatea proiectelor realizate sunt de arhitectură rezidențială, cu precădere datorită faptului că întotdeauna mi-a plăcut interacțiunea directă cu beneficiarul. Consider că ai o mare satisfacție la final, când închei cu brio proiectul și ai reușit, prin întregul demers realizat, să-i oferi familiei respective căminul dorit. Este o provocare la scară mică, dar cu implicații mari. Fiecare proiect este unic, lucru care îmi place.

Cu alte cuvinte, să fii arhitect înseamnă să ai o libertate mare, dar acest lucru vine la pachet cu o responsabilitate la fel de mare. Să ai beneficiul de a avea o profesie liberală este un lucru grozav, atâta timp cât exerciți cu responsabilitate această profesie.

Spune-ne câteva cuvinte despre cele mai frumoase dintre proiectele tale care au atins comunitatea, oraşul.

Era o reclamă, nu mai știu exact cum suna, dar mi-a plăcut ideea ei, de a transforma „o casă” în „acasă”. Pentru mine asta înseamnă foarte mult, este o satisfacție sufletească aparte să știi că ești „magicianul” care a creat „casa visurilor” pentru beneficiarul său.

Dar nu asta vreau să detaliez, așa că voi vorbi despre alte tipuri de proiecte, cele care au implicat copiii. Cele două la care fac referire implică elevii mei de la Colegiul Național de Arte „Regina Maria” din Constanța.