Casa pe care nu o vezi: Un exemplu remarcabil de arhitectură organică
Plimbandu-te prin gradina, nici nu realizezi ca ai ajuns pe acoperisul casei.
Adaposturile animalelor, cele ale primilor oameni, care foloseau pesterile pe post de casa fara a modifica mediul, igluurile - asemenea structuri au servit drept inspiratie pentru casa lui Senosiain, "concava precum bratele unei mame care iti tine copilul, continua, ampla si cuprinzatoare", asa cum o descrie arhitectul pe site-ul sau, Arquitectura Orgánica.
Forma propriu-zisa a casei o imita pe cea a coajei de arahida, locuinta fiind formata din doua spatii ovale conectate intre ele printr-un coridor curbat. O zona cuprinde spatiile private, folosite indeosebi noaptea, iar cealalta, mai luminoasa, este destinata socializarii.
"Proiectarea casei, care include un living, un dining, o bucatarie si un alt loc pentru dormit, a avut la baza functiile elementare necesare omului: un loc in care sa traiasca si tovarasia", spune Senosiain.
Vegetatia luxurianta din jur nu are numai rolul de a incanta ochiul, ci filtreaza in acelasi timp lumina puternica a soarelui, contribuie la mentinerea unei temperaturi placute la interior, reduce poluare fonica si protejeaza locuinta de praf.
Sentimentul de pestera insuflat de incaperile semi-ingropate este contrabalansat de numeroasele deschideri spre exterior. Forma aerodinamica a locuintei, care permite circulatia aerului, asigura o ventilatie eficienta.
Peretii, tavanul si mobilierul built-in sunt realizate din ferociment, material gratie caruia au putut fi obtinute formele sinuoase ale structurii, imbracat intr-o pasta de pudra de marmura si ciment alb. Scaunul auriu in forma de mana din living este o creatie a artistului mexican Pedro Friedeberg.
Arhitectul mexican este faimos pentru creatiile sale organice, sub bagheta sa luand nastere case inspirate de vietati precum sarpele si rechinul, dar si de muze din sfera botanica.
Foto: Javier Senosiain
