Iţi place aceasta stire? Recomand-o prietenilor:
Abonează-te la SpaţiulConstruit sau conectează-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.

Cand petrolul se va termina... Lectii din trecut pentru arhitectura viitorului

Cand petrolul se va termina... Lectii din trecut pentru arhitectura viitorului

Probabil viata din locuintele trecutului nu atrage prea multa lume: cu siguranta era destul de urat mirositoare, rece, murdara si incomoda. Nici macar celor mai nostalgici nu le-ar placea sa traiasca din nou cu unele limitari din acel trecut. Si totusi,  este clar ca avem chiar si asa multe de invatat de la modul de a se construi din vechime, daca ne oprim doua clipe pe o idee: petrolul se va termina in curand. Iar acesta este un adevar. Ce solutii ne aduce, insa, istoria arhitecturii?

 

 

Zilele pe care le poti petrece chiar si tu in cladiri istorice (macar in vacante, cand vizitiezi marile palate regale ale trecutului, dar si muzee de istorie in care sunt gazduite elemente ale vietii de zi cu zi din istoria mai veche sau mai apropiata) iti pot aduce o serie de informatii relevante despre arhitectura si modul de viata al oamenilor care au invatat mai multe decat credem despre constructii.

 

Iti poti imagina cu destula autenitcitate acel trecut friguros, in care amenintarea mucegaiului sau a daunatorilor era ridicata, iar conceptul de confortabil era departe de cel de astazi, in care arhitectura cu ziduri groase si lipsa ferestrelor faceau ca semineele sa nu fie doar un moft, ci o necesitate... Si totusi intre aceste ziduri vechi, ridicate in perioade in care oamenii inca traiau sub imperiul durabilitatii, nu al consumerismului, se afla cateva lectii ce ne-ar putea fi folositoare in viitor.

 

Nu este vorba de un viitor chiar atat de apropiat, dar este unul pe care cei mai multi dintre noi avem sanse mari sa il prindem: este vorba de viitorul acela in care petrolul se va termina in curand  (un studiu considera ca in 2030). Daca aceste vechi ziduri ar putea vorbi, ne-ar da o lectie importanta despre ce putem face.

 

 

Viitorul, in cateva lectii punctuale

Soarele redevine important atunci cand este gandit proiectul unei case. Desi mediul urban sau chiar si cel rural a inceput impune construirea unor case orientate in functie de strazile localitatii, in conformitate cu planurile primariei, cu siguranta adevarul sta in necesitatile naturale: case cu fata spre sud si cu acoperisurile cu anumite tipuri de panta, gandite astfel incat vara pe ferestrele lor sa intre cat mai putin soare, iar iarna cat mai mult. Va fi cu siguranta o provocare pentru aranjamentele conventionale si planurile din ce in ce mai indepartate e ciclurile naturii ale oficialilor responsabili cu urbanismul.

 

Ferestrele vor deveni probabil mai mici, inapoi, si vor contine mult mai putina sticla, nu doar din cauza costului ridicat al sticlei in sine, care nu mai justifica pretul d evanzare pe piata, ci si pentru ca sticla este un material destul de ineficient din punct de vedere termic. Cum tendinta de a se conserva energia termica este din ce in ce mai evidenta, nici ferestrele nu vor scapa de cursul lucrurilor. Daca vor fi orientate asa cum trebuie, acest lucru va compensa micsorarea.

Diferite caracteristici arhitecturale din trecut vor incepe sa reapara in proiectele de case. Cosul de fum a apărut în secolul al 13-lea, dar a inceput sa dispara inainte de secolul 20. Deja acesta se întoarce, pentru seminee si sobe cu carbuni si lemne, care asigura o alternativa la incalzirea pe baza de alte resurse. Cosul de fum serveste, de asemenea, unui alt scop, si veți găsi cosuri de fum chiar și în clădiri moderne, fără seminee. Acestea permit ventilația naturală, dand aerul statut afară din casă, mai ales pentru ca aerul condiționat foloseste energie de valoare și va deveni în curând pur și simplu inaccesibil.

 

La casele medievale zidurile erau mai groase. Se faceau astfel pentru ca erau mai usor de construit, insa au oferit si o termoizolare mai puternica, lucru care ar putea reveni din nou in atentia constructorilor.

 

Destul de probabil este ca vom experimenta, de asemenea, revenirea a obloanelor, acestea reprezentand unul dintre cele mai bune moduri de a păstra caldura din casa.

 

 

Odata cu instalarea unui climat mai cald, va veni insa si necesitatea econosmisirii apei. Este foarte probabil un deeficit de apa, asa ca toaletele si cazile, cei mai mari consumatori de apa din casa vor fi reinventate. Deja unele proiecte de toatele inspirate de cele in aer liber ale trecutului sugereaza sisteme care sa asigure si compost ecologic pentru gradini.  Apa, oricum, va deveni o resursa mult mai valoroasa, la fel cum a fost si pe vremea in care fiecare picatura de apa din casa era adusa in galeti, de la fantana sua izvor. Va trebui să creasca economia de apa si prin alte metode. In perioada victoriana, nobilii utilizau in medie de 20 de litri de apa pe zi. Bucatariile victoriene functionau, de asemenea, astfel incat nimic din apa sa nu se pierda, dar si in materie de produse alimentare reciclarea era totala: nimic nu se pierdea din bucatarie. De aceea, plitele care pastrau caldura mai mult timp erau preferate focului deschis.

 

In final si semnificativ mai important decat revenirea la sobe, plite, obloane si ferestre mici este faptul ca ne vom schimba insa atitudinea fata de cladiri si case. Vom invata sa le pretuim din nou ca pe o resursa importanta si vom constata de asemenea o renastere a interesului pentru materiale naturale si protectoare cu sanatatea. Ca urmare a unei constientizari tot mai mari a nevoii economisirii resurselor, vom devebi probabil mai “medievali” in reconstructia desi adaptarea caselor in mod permanent. Ritmul “cotidian” al vietii nu va mai fi o scuza pentru reconsturiri permanente. Vom prefera incaperi care pot fi reamenajate si adapatate, de regula case doar cu parter deschis, dat fiind faptul ca odata cu avansarea in vasrta a proprietarilor dormitoarele, toaletele si bucatariile la etaj nu isi mai gasesc sensul.

 

Poate cea mai controverstata idee va fi aceasta: avem nevoie , de asemenea, de noi cocpete comunitare, rurale sau urbanistice.  Unii constructorii si urbanistii de astazi isi dau seama deja ca oamenii nu traiesc doar în case, ci in "locuri”. Orasele medievale erau exemple perfecte de planificare: comunitățile dens populate, cu multe zone pietonale, in care oamenii desfaceau si consumau alimente locale, de sezon , in care cei boigati si cei saraci locuiau in imediata vecinatate unii cu altii si se controlau reciproc.  Un oras cosmopolit amesteca deja diferite grupuri sociale, crand astfel o eterogenitate necesara in care cei din paturile “de sus” devin responsabili pentru ceea ce se intampla jos, iar cei saraci inteleg si empatizeaza cu modelel de viata ale celor ce au succes.

 

Poate suna utopic, dar e adevarat ca astazi avem niveluri de vieti difetie iar indepartarea unii de altii devine majora, ceea ce strtaifica mult pre amult comunitatile si le izoleaza. Ne petrecem prea mult timp izolati in case si prea putin in spatii publice. Diminuarea resurselor naturale ne va forta insa sa ne schimbam si sa revenim la comunitate. De-a lungul istoriei, oamenii au ajusn la ocncluzia ca viat ain spatiul public duc ela depravare si impreul roman sau agora greceasca sunt dovezile decadenteie. Dar placerile umane sunt perene si indiferent ca sunt traite acasa sau in spatiul public ele nu vor muri niciodata. Este o idee reconfortanta, care mult mai probabil ne va apropia unii de altii decat sa ne desparta. Si, nu in ultimul rand, ar trebui retinut ca fericirea de acasa nu este, in fond, posibila, fara o viata de cuplu si sociala multumitoare.

 

Editorial si fotografii Alina Miron

Ai o întrebare despre acest subiect? Scrie-o aici!

user
Ataseaza fisiere
(Foto, video sau PDF. Maxim 1600x1600 pixeli @ 50 MB)
Anunță-mă când răspunde cineva