Arhitectura si muzica. Postludiu modern
Cand vorbim de meserii “serioase”, ne vine greu sa asociem munca laborioasa, precisa, savanta, cu muzica. Dar aceasta nu este doar un apanaj al oragnizatorilor de concerte, vedetelor, compozitorilor si a tinerilor pusi pe distractie. Evident, muzica ne insoteste in multe dintre situatiile si momentele vietii, indiferent de ce meserie am avea. Ba, parca, pe masura ce meseriile noastre sunt mai responsabile sau mai serioase, simtim si mai mult nevoia de a ne detasa sau energiza cu ajutorul compozitiilor cele mai variate: de la muzica clasica, la rock. Exista, de altminteri un cliseu care spune ca medicii sunt toti pasionati de muzica clasica. Sau matematicienii. Arhitectii nu lipsesc insa nici ei de la intalnirea cu muzica. Nu aveau cum.
Marile curente artistice ale istoriei au influentat, desigur, nu doar arhitectura, sculptura, pictura si artele vizuale, ci si muzica. Pe cat de cunoscut va este stilul baroc in arhitectura, pe atat de cunoscuta va este probabil si muzica baroca, la fel de somptuoasa si impresionananta (Bach, Vivaldi, Handel) precum cladirile acelei perioade, cu arcade si bolti masive, cu coloane inalte si domuri stralucitoare.
De altfel, intotdeauna in istorie, muzica a fost strans legata de arhitectura, mai ales incepand din lumea Evului Mediu, o lume a catedralelor si bisericilor in care cantecele religioase trebuiau sa se inalte limpede si puternic, a castelelor unde menestrelii si poetii erau bineveniti pentru a-si aduce omagiile, si in care tot acustica reprezenta, desigur, o latura importanta a arhitecturii.
Numerosi teoreticieni au redescoperit de-a lungul vremii aceasta legatura stransa intre arhitectura si muzica, abordand aceasta tema in studiile lor. Iar perioada moderna nu lipseste din comparatiile si asocierile lor elaborate. (Pana si creatiile lui Antonio Gaudi sunt studiate in paralel cu muzica flamenco).
Cu atat amai mult, in zilele noastre, pe masura ce posibilitatile de expresie s-au diversificat, iar muzica este prezenta zilnic in cele mai diverse camine si spatii publice, cele doua domenii gasesc noi posibilitati de a se impleti unul cu altul. Cateva dintre cele mai inedite sunt cele doua exemple de mai jos.
Iannis Xenakis, compozitorul-arhitect care a creat muzica dupa forma cladirilor
Cati dintre voi au auzit de numerele compozitorului Iannis Xenakis, grec nascut la Braila, care a fost atat matematician, cat si architect, dar a ajuns cunoscut in Europa datorita talentelor sale de compozitor? Ciudat, dar tocmai interesul fata de matematica si acustica l-au inspirat sa isi creeze muzica, care a fost bazata inca de la bun inceput pe conceptele arhitecturale. Pe cand era emigrant (ilegal) in Paris, Iannis a lucrat in atelierul de arhitectura al lui Le Corbusier, studiind insa in paralel muzica si incercand sa le imbine pe cele doua. Desigur, primii sai profesori de armonie, contrapunct si compozitie au apreciat ca ceea ce facea el era atat de neobisnuit incat nici nu putea fi numit muzica. Dupa ce a schimbat o serie de profesori, dupa studii indelungate, Xenakis a devenit insa recunoscut pe plan international drept un compozitor de exceptie, unul dintre cei care avea sa introduca in Europa muzica electronica, sintetizata si formule matematice pentru a crea linii melodice ritmate si extrem de atragatoare pentru publicul larg. Dupa ce a parasit biroul lui Le Corbusier, Xenakis a fost capabil sa se intretina doar ce compunea. Imbinarea celor trei domenii care l-au fascinat dintotdeauna (arhitectura, matematica si muzica) l-au ajutata sa devina atat de cunoscut, dar celebritatea i s-a datorat si unei descoperiri tehnice importante: Xenakis a dezvoltat un program pe calculator care era capabil sa transforme imaginile grafice (proiectele de arhitectura) in sunete sintetizate. O intreaga cladire putea fi luata astfel drept reper pentru orice noua melodie.
Cladirea care canta atunci cand ploua
In Dresden, Germania, exista o casa a carei legatura cu muzica este evidenta inca de la prima vedere. Sistemul de burlane de pe fatada acestuia are o acustica deosebita... care este declansata la fiecare ploaie. Apa curge provocand sunete variate in functie de materialul si dimensiunea tuburilor, iar rezultatul este o... melodie. Desigur, nu va ganditi ca daca vedeti in imagine trompete, cornuri si tube pe fatada, asta inseamna ca apa de ploaie curgand de-a lungul lor suna chiar ca la un concert. E doar zgomotul obisnuit al ploii, picurat sau rapait, dupa caz, urmat de cel de scurgere, atat ca o face pe diverse tonuri. Aranjamentul burlanelor si palniile sunt create insa astfel in scop decorativ, ca sa sugereze si mai mult ca aceast casa este de fapt un instrument muzical- arhitectural. Cei trei artisti care au creat aranjamentul de pe fatada si care locuiesc inca in aceasta casa nu au studiat prea mult acustica burlanelor, lasand muzica la inspiratia naturii, ci doar au urmarit creeze aspectul vizual "muzical" al cladirii.
Alina Miron
