Iţi place aceasta stire? Recomand-o prietenilor:
Abonează-te la SpaţiulConstruit sau conectează-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.

Am fost la restaurant

arh. Marius Smigelschi
Autor contributor: arh. Marius Smigelschi
Sunt arhitect și profesor, dar poate că cel mai important lucru este că mă consider prieten cu toată lumea, în... Vezi profilul complet
Împreună cu un grup de foști colegi, după întâlnirea de aniversare a unui număr de zeci de ani de la absolvire, am sosit la o oră nu prea aglomerată, la un restaurant cunoscut, proaspăt terminat după reamenajare.
Am fost la restaurant

Sală nu prea înaltă cu finisaje cuminți și luminoase: tencuieli și zugrăveli albe, pardoseală elegantă din ceramică, panouri de pereți din cărămidă aparentă, largi suprafețe vitrate spre apă. Mobilier modern din lemn.

Ne așezăm, schimbăm impresii, atmosfera începe să vibreze și crescendo ajungem să țipăm la ureche vecinilor de alături, să răcnim către vecinii de vizavi, iar cu cei mai depărtați să ne putem înțelege numai prin semne.

Iar puținii vecini de la alte mese zâmbesc îngăduitor sau se mută (inutil) mai departe. Inutil - pentru că toată sala răsună.

Nimic neobișnuit. Nu numai grupurile de oameni veseli (sau nervoși!) pot fi gălăgioși. Într-o sală de restaurant (sau, similar, într-un atelier de proiectare), cu persoane chiar dispersate, care nu fac decât să discute între ele, zgomotul poate deveni foarte deranjant.

De ce poate ?

Pentru că, știm, sau ar trebui să știm, că în orice spațiu închis, reverberația adică sunetul reflectat repetat de suprafețele înconjurătoare, se suprapune întărind sunetul original. Iar dacă aceste suprafețe sunt predominant reflectante, nivelul sonor poate creste mult.

Și crește și mai mult pe măsură ce se vorbește mai tare pentru a acoperi zgomotul înconjurător.

Suprafețe reflectante de sunet, așa cum am constatat în restaurantul de mai sus, sunt practic toate finisajele obișnuite, nu neapărat ieftine. Iar astfel de spații reverberante, deci în care este favorizat zgomotul, sunt din păcate mult prea multe.

Știm, sau ar trebui să știm și să nu uităm, că în astfel de cazuri, pentru un climat acustic liniștit, este necesară puțină fonoabsorbție adică pezența unor suprafețe fonoabsorbante.

Pe vremuri, adică înainte de a fi frumos modernizate, cafenele pline de tapiserii și perdele erau celebre ca locuri plăcute și intime de întâlnire.

Astăzi există însă din fericire nenumărate oferte de finisaje și sisteme complexe cu caracteristici fonoabsorbante. Atenție: acestea sunt adesea greșit botezate în prea multe prospecte de firmă ca "izolante". Ba mai mult cuvântul magic izolant duce deseori la confuzia între izolare termică și izolare acustică. Multe materiale și sisteme sunt prezente și pe portalul SpatiulConstruit.ro și vom avea prilejul să mai discutăm despre ele, ca și despre confuzia între fonoabsorbție și izolare acustică.

Deocamdată, mă limitez la a nota aceste impresii de utilizator avizat. O privire critică asupra spațiilor în care ne trăim viața ne-ar ajuta, poate, să reușim să le îmbunătățim, fie că ne gândim la spațiile publice sau la cele personale. Iar o astfel de privire critică este la îndemâna oricui, arhitect, designer, constructor sau simplu locuitor.

Ai o întrebare despre acest subiect? Scrie-o aici!

user
Ataseaza fisiere
(Foto, video sau PDF. Maxim 1600x1600 pixeli @ 50 MB)
Anunță-mă când răspunde cineva