Adevărata țiglă: avantajele greu de egalat ale învelitorilor ceramice
Există nuclee de producție, în toată lumea, care au dus această știință a ceramicii pentru acoperiș la un înalt nivel de rafinament, în strânsă legătură cu arhitectura specifică zonei. Se construiesc încă acoperișuri cu învelitori ceramice și această tradiție va rezista, pentru că se iau în calcul cîteva criterii greu de obținut cu alte materiale, chiar dacă la costuri ceva mai mari. O scurtă pledoarie este necesară, deoarece pare că la noi a intrat într-un con de umbră, în mod absolut nemeritat. Să vedem care sunt acele criterii.
Materii prime naturale – vorbim de argilă fină, lut (cu un conținut mai mare de cuarț și fier) și apă, amestecate, extrudate, modelate și arse la temperaturi de peste 1000 ºC. În general, pentru eficientizarea producției, sustenabilitate și mai puțină poluare, fabricile de țiglă sunt amplasate în apropierea surselor de materii prime. Variantele premium sunt acoperite cu un strat de glazură sau angobă, ceramic și acesta, dar aditivat cu diverse minerale, care aduce câteva beneficii: culori noi - altele decât cea standard (practic, se poate obține orice nuanță), o mai bună impermeabilizare și o suprafață mai fină, lucioasă, care previne aderența apei și a particulelor de praf; practic, impuritățile care se depun se îndepărtează la prima ploaie. Ceramica este ușor hidrofilă, dacă nu este arsă până la vitrificare, de aceea impermeabilizarea îi prelungește durata de viață prevenind apariția microfisurilor la cicluri repetate îngheț-dezgheț.
Riscuri reduse pentru sănătate – aici putem menționa mai multe aspecte. În primul rând, fiind folosite materii prime naturale, emisiile de substanțe organice volatile sunt inexistente. În al doilea, ceramica are un anumit grad de permeabilitate la vapori care permite transferul natural al umidității între interiorul și exteriorul casei. Acest transfer este suplimentat prin ventilare printre țigle, respectiv la limitele superioare și inferioare (datorită tipului de montaj, învelitoarea este discontinuă și ventilată). Aceasta înseamnă că în structura șarpantei vor exista condiții reduse de proliferare a microorganismelor, mucegaiului, ciupercilor etc.
Protecția termică – ceramica este un material cu o inerție termică relativ mare, comparativ cu metalul și chiar betonul, așadar va oferi o oarecare protecție în zilele toride de vară sau în nopțile geroase de iarnă. Este importantă în special evitarea temperaturilor ridicate, deoarece astfel lemnul șarpantei nu se ”coace” atât de rapid și iremediabil. Este motivul pentru care întâlnim structuri de lemn seculare, perfect conservate sub o învelitoare ceramică. Aici mai poate fi spus că variațiile dimensionale sunt nesemnificative, și oricum nu ar afecta integritatea învelitorii, placa având un oarecare grad de libertate prin tipul de montaj. Ca o consecință, învelitoarea ceramică este o variantă excelentă pentru un acoperiș cu pantă, atunci când se urmărește mansardarea lui într-o fază ulterioară.
Siguranța la foc – iată un alt motiv bun pentru a alege țigla ceramică. Este bine de remarcat faptul că acest material a devenit popular în epoca industrială, până atunci fiind un material relativ scump, rezervat proiectelor cu bugete consistente. În Evul Mediu, orașele europene erau încă acoperite preponderent cu paie, stuf sau lemn; problema a venit odată cu dezvoltarea și aglomerarea lor, iar incendiile făceau ravagii. Ei bine, evenimente tragice precum marele incendiu al Londrei de la 1666 au determinat autorităților să impună materialele incombustibile în aglomerările urbane, ceea ce a dus la dezvoltarea acestui domeniu. Bucureștiul anului 1847 a avut, de asemenea, un incendiu devastator, în urma căruia a ars un sfert din oraș, scăpând doar clădirile izolate, precum cele din mahalale. De atunci, au fost impuse prin cererea expresă a domnitorului materiale precum cărămida și acoperișurile din țiglă sau tablă. Și în prezent, statisticile arată că incendiile pornesc de cele mai multe ori de la acoperiș.
Acustica - este un aspect pe care puțini beneficiari îl iau în calcul când construiesc, dar poate deveni o problemă la prima grindină, la o ploaie torențială sau chiar în condițiile unei locații cu zgomot puternic din stradă sau dinspre vecini, mai ales când subiectul se află în mansardă. Din perspectiva acusticii, specialiștii apreciază că ceramica și betonul reprezintă cele mai bune soluții, deoarece au densitate mare, iar sunetul se propagă greu printr-un asemenea material (funcționează așa-numita ”lege a masei”). Aceasta împiedică propagarea zgomotelor aeriene, dar și zgomotele de impact, structurale, pe care le provoacă ploaia, grindina sau niște păsări care se așează pe acoperiș. Bineînțeles, există și metode suplimentare de a inhiba aceste zgomote, cu vată minerală sau alt material poros, fonoabsorbant, ori plăci din gips-carton cu proprietăți acustice speciale; dar acestea e de preferat să fie folosite pentru mansardare.
Arhitectura – iată un motiv pentru care în țările dezvoltate criteriul costurilor este mai puțin luat în seamă. Ce ar mai fi Lisabona, Florența, burgurile bavareze sau templele chinezești fără țigla ceramică? În România, cum am mai putea privi cu același interes bisericile fortificate din Transilvania, casele tradiționale dobrogene sau chiar frumoasele vile neoromânești din prima parte a secolului trecut? Într-o țară occidentală, este imposibil să renovezi sau să construiești o casă fără să respecți întocmai materialele impuse de autorități, prin legislație sau regulamente locale. La noi, exigențele se limitează doar la clădirile de patromoniu, monumente istorice și în zonele protejate (dar și acolo, sunt situații interpretabile, astfel că aspectul general devine tot mai eterogen, dacă privim acoperișurile). Forma, textura, modul în care acoperișurile ceramice reflectă lumina sunt inconfundabile. Este și motivul pentru care beneficiarul occidental vrea un acoperiș ceramic, iar industria de profil își face datoria, producând la standarde tot mai ridicate. Ani de zile, s-a vorbit inutil despre faptul că țigla ceramică necesită o șarpantă supradimensionată, ceea ce este o falsă problemă; orice acoperiș trebuie să aibă o structură supradimensionată, pentru a face față intemperiilor, în vârfurile lor de intensitate.
