Ca exercitiu estetic, cladirea este superba. Pare desprinsa dintr-un film SF , dintr-o civilizatie care la prima vedere este prietena cu mediul inconjurator. "Organica" cum spunea si autorul articolului arh. Raluca Popa. Din nefericire, asemenea cladiri sunt devoratoare de energie, rup bariera dintre sine si societate prin intruziunea violenta a grupului in spatiul individual prin intermediul spatiilor excesiv de vitrate si corup moral prin suprafetele decadent de mari in care-si duc viata, de obicei, extrem de putine persoane. Daca arhitectii romani sunt revoltati de casele de prost gust - construite, sa fim cinstiti, tot ei, momiti de banii imbogatitilor mitocani - realizate in cartierele marginase ale Bucurestiului - si nu numai - nu vad de ce-ar privi cu admiratie apartamentele de 510 mp. Poate doar dintr-un soi de slugarnicie fata de altii, dintr-o neputinta de a-si aprecia propriile valori sau poate si mai rau, din imposibilitatea de a face ceva cu mintea lor. Cu exceptia uraciunilor din Pipera !