Veche cladire industriala transformata intr-o locuinta moderna si eficienta
The Shed sau Sopronul realizat de Richard Peters Associates intra in categoria proiectelor de reconversie care sustin arhitectura durabila si un stil de trai eficient. Amplasata la periferia orasului Sydney, Australia la cativa pasi de plaja Coogee, cladirea industriala a fost supusa unor lucrari de transformare care nu au eradicat complet elemente ale vechii functiuni. Locuinta astfel rezultata este un spatiu aerisit, care include o serie de tehnologii eco intr-un design modern, fara a depasi bugetul alocat.
Sopronul a fost construit in 1890 si adapostea un garaj pentru reparat trasuri, aflat in proprietatea a doi fierari. De-a lungul anilor spatiul a fost folosit de o serie de intreprinderi si ateliere de mestesugari asta pana sa se produca transformarea in locuinta. In vederea obtinerii unei locuinte eficiente energetic, echipa de arhitecti a prevazut montarea pe fatada nordica a acoperisului a unei serii de panouri fotovoltaice care sa asigure necesarul de energie electrica.
Datorita functiunii initiale volumetria pastreaza goluri de mari dimensiuni, ferestre si usi care permit o ventilare naturala a spatiilor fara a fi nevoie de sisteme de climatizare. Pardoseala noua din beton izoleaza si pastreaza caldura pe timpul iernii in timp ce vara, aduce un plus de racoare.
Sopronul a ramas un singur spatiu deschis care in schimb a fost impartit pe verticala, fapt care a creat suficient loc pentru a amenaja un spatiu de zi si un loc de luat masa, o bucatarie, doua bai, dormitoare si o zona de studiu, iar la exterior doua gradini. Invelitoarea originala din tabla ondulata a fost pastrata iar in zona livingului aceasta este expusa, imaginea fiind intregita cu ajutorul unor grinzi proaspat baituite. In zona dormitoarelor metalul a fost suplimentat cu o retea de grinzi care tin izolatia si amintesc de atmosfera dintr-un loft.
Prin refolosirea structurii existente, istoria se pastreaza, amprenta de carbon este redusa si noi spatii de locuit sunt organizate pentru a da o noua viata constructiei.
Mai multe informatii gasiti pe: http://inhabitat.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
În fond, nu totdeauna era klinker în adevăratul sens al cuvântului, uneori fiind doar cărămidă arsă la temperaturi mai mari decât cărămida obișnuită, avându-se grijă ca acestea să aibă contururi mai bine definite, fără neregularități. S-a încercat ceva similar și la construcțiile din perioada comunistă, când s-a lucrat destul de mult cu așa-numita ”cărămidă aparentă”, dar calitatea acesteia era destul de slabă.
A doua tinerețe
În prezent, se poate vorbi despre o revenire în trend a acestui material, beneficiindu-se de noi tehnologii de ardere controlată, respectiv o varietate mai mare de nuanțe prin controlul riguros al compoziției argilei. Varietatea cromatică este cu adevărat spectaculoasă, de neconceput acum un secol. O casă placată cu klinker sau care are amenajări exterioare realizate cu acest material denotă o anumită calitate a arhitecturii și sunt mai valoroase pe piața imobiliară.
Fațadele sunt mai bine protejate, inclusiv (sau mai ales) atunci când sub placare se află un termosistem destinat reducerii perderilor de energie. Durata de viață este practic nelimitată, fiind vorba de un material care nu se degradează la cicluri îngheț-dezgheț (absorbția de apă este extrem de mică, de 3-6 %) și cu un comportament foarte bun la substanțe chimice agresive (uleiuri, baze, acizi – inclusiv ploi acide sau mediu poluant).
Este un material natural, fără pigmenți sintetici, colorat în masă, stabil cromatic, iar întreținerea nu este necesară; dacă este nevoie, totuși, se poate curăța cu produse dedicate, ba chiar se poate șlefui, dacă se poate asigura o textură uniformă.
Când este folosit pentru placare, klinkerul se aplică folosind adezivi speciali, cu rezistență și elasticitate bună (pentru a evita tensiunile la variațiile de temperatură și umiditate), respectiv cu o aderență superioară, fiind vorba de suprafețe neabsorbante.
