Ruinele unei case spaniole din sec. al 16-lea transformate intr-o Academie moderna
Autor: Andrew Michler
Una dintre putinele case traditionale pastrate in zona industriala a orasului Paretes de Valles, Spania a suferit o transformare de proportii in urma unor lucrari intense de restaurare si modernizare. Aceasta locuinta datand din sec. al 16-lea era o ruina atunci cand echipa de la two.bo Architects a propus un proiect de reconversie intr-un centru de invatare in domeniul farmaceutic. Rezultatul este o fuziune reusita a arhitecturii traditionale cu cea contemporana, cu spatii interioare si exterioare placute ca ambianta si versatile ca utilizare.
Casa din piatra a fost construita in jurul anilor 1500 si a suferit o serie de adaugiri si transformari in decursul anilor, pana ce a fost uitata si parasita. Acum casa se afla intr-un parc industrial fiind un centru de invatare pentru o companie farmaceutica. Avand in vedere ca mare parte din casa se afla in pragul prabusirii, interventia a trebuit sa refaca intreg planul parterului avand grija la volumele extinderii si eventualele demolari astfel incat sa se pastreze cat mai mult din caracterul original al cladirii.
Un garaj si un sopron au fost complet demolate pentru a crea o curte flancata de peretii din piatra veche. Spatiile interioare au fost deschise pentru a se obtine o mai buna circulatie, o imagine mai clara a spatiilor cu perspective cursive, tuneluri de lumina si un mare perete din sticla au fost montate pentru a aduce cat mai multa lumina la interior. Un volum din stricla, generos, care flancheaza intrarea vestica actioneaza ca un tampon pentru zgomotele strazii si in acelasi timp, aduce un aer modern cladirii, unificand fatada originiala, bogata in ornamente si texturi.
Volumul turnului de aparare specific unei case traditionale spaniole a fost regandit la interior, indepartandu-i planseele intermediare si tencuiala de pe pereti pentru a lasa sa se vada piatra originala. O scara pe structura metalica conduce catre o platforma din sticla securizata care este punctul de pornire pentru o scara in spirala, din lemn, care urca pana pe acoperis. Exteriorul a fost tencuit din nou pastrandu-se totusi zone in care sa se vada pietrele zidurilor originale, amintind de vechea cladire si procesul miraculos al transformarii.
Mai multe informatii gasiti pe: http://inhabitat.com/
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
Ecologic şi sustenabil
Pluta provine de la stejarul de plută, un copac originar din sud-vestul Europei și nord-vestul Africii. Deși în zilele noastre stejarul de plută este cultivat și în vestul Statelor Unite.
Cu pluta recoltată corespunzător, copacii nu sunt tăiați. Mai degrabă, straturile exterioare ale scoarței sale sunt rase și lăsate să recrească. Un singur copac poate fi ras de aproximativ 12 ori pe parcursul vieții, iar copacii pot trăi 200 de ani sau mai mult. Și, deoarece pluta este ușoară și compactă, livrarea acestui produs către producătorii din întreaga lume se poate face eficient, reducând amprenta de carbon în comparație cu alte materiale precum lemnul și piatra.
Pardoseala din plută este excelentă și pentru alergii. Pluta nu absoarbe praful și nu găzduiește acarieni, așa cum fac alte materiale.
Izolator natural, pluta nu este doar confortabilă sub picioare – în special iarna sau în climatele mai reci (surclasează cu brio mersulpe beton sau piatră în decembrie sau ianuarie) – pluta își menține temperatura în mod remarcabil, ceea ce dă roade în alte moduri.
În cele din urmă, din moment ce pluta pare atât de rezistentă la intemperii, pluta trebuie pur și simplu presată și coaptă pentru a o pregăti pentru a fi utilizată ca pardoseală, ceea ce înseamnă că nu este tratată cu o mulțime de substanțe chimice și conservanți, așa cum uneori alte materiale precum lemnul sau covorul prezintă nevoia.
Uşor de întreţinut
Există un motiv pentru care pluta este folosită pentru sticlele de vin. Este rezistent la apă și nu mucegăește. Prin urmare, pluta poate fi o opțiune excelentă pentru băi și bucătării. Sau, dacă locuiți într-un climat tropical unde umiditatea poate fi o problemă. Pluta este, de asemenea, rezistentă la zgârieturi și lovituri, cu reetanșare regulată la fiecare 5-6 ani, astfel încât podeaua dumneavoastră poate dura foarte mult timp (din nou, consultați: Biblioteca Congresului SUA). Curățarea de zi cu zi constă pur și simplu în aspirarea sau măturarea și ștergerea ocazională.
Lux la atingere
Unele dintre cele mai bune beneficii ale plutei sunt mai calitative. Datorită structurii celulare hexagonale, pluta este în mod natural plutitoare, flexibilă și absorbantă de șocuri. Aceasta înseamnă că se simte moale sub picioare și, prin urmare, mult mai liniștit decât piatra, lemnul sau ceramica. Și pentru că are capacitatea de auto-control a temperaturii în mod natural, podeaua din plută se simte caldă iarna și răcoroasă vara.
Parchetul din plută: contra
Deși pluta este destul de durabilă și de lungă durată, deoarece este un material natural tratat minim, majoritatea producătorilor vor oferi garanții pentru aceasta doar până la 15 ani.
Instalarea poate fi și ea dificilă. Suportul trebuie să fie nivelat cu atenție și chiar foarte neted. În mod tradițional, pardoseala din plută este lipită, ceea ce înseamnă că aplicarea corectă și meticuloasă este esențială. Pardoseala din plută este disponibilă și în plăci cu clic și blocare. Deși prețul va crește puțin, înseamnă că, dacă aveți nevoie să reparați o zonă deteriorată, puteți pur și simplu să înlocuiți placa. Pentru a repara pluta lipită, ai tăia și ai răzui zona deteriorată și ai petici-o cu mai multă plută sau, pentru spărturi mici, poți umple cu umplutură de lemn și picta zona pentru a ascunde reparația.
Pentru mai multe detalii vizitați-ne la: www.corkline.ro
Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Cel mai mult şi mai mult copiii cu ideile și răspunsurile lor incredibile, modul în care reacționează la ceea ce îi învățăm, la lucrurile noi pe care le descoperă, evoluția lor pe parcursul unui an. Sunt sigură că vor crește frumos, că vor fi cetățeni mai buni și mai responsabili și la asta avem și noi o contribuție, micuță, dar prezentă. În plus, nimic nu se compară cu dragostea a 30 de micuți care sar să te îmbrățișeze. Toți. În același timp.
Apoi, doar cu „cel mai mult” – echipa De-a Arhitectura. ^_^
Ce a fost mai dificil la colaborarea cu De-a Arhitectura?
A zis deja Florin [n.r. Florin Enache], pontajele (sunt mereu în urmă cu ele și documentele de orice fel).
Și, răspunsul serios, e uneori greu să îi „dezveți” pe cei mici de modul în care lucrează de obicei la ore, de sistemul „clasic”, să îi faci să înțeleagă că nu există răspuns greșit, desen urât, idee care să nu aibă nicio șansă. Din fericire, acum, la MINI [n.r. cursul „De-a arhitectura mini”], e mai simplu, au interacţionat mai puţină vreme cu şcoala. Acum e greu să îi opresc să vorbească în acelaşi timp cu mine.
Ai fost marcată de întâlnirea cu vreun profesor, pe parcursul educaţiei tale? Povesteşte-ne în câteva rânduri şi spune-ne cum a influenţat experienţa ta prezenţa ta în clasa De-a arhitectura?
Am întâlnit mulți profesori minunați, însă cel mai drag, profesorul model, este dl. Carol Căpiţă, de la facultatea de istorie. Preistoria nu pare atât de interesantă, la început, însă, modul în care predă dumnealui cursul – apelând permanent la noi ca la nişte parteneri egali de discuție, nu studenți neștiutori, făcând legătura cu aspecte din prezent, povestind cu haz experiențe de pe șantiere arheologice și expediții în triburile preistoricilor contemporani – a făcut și face zeci de studenți, an de an, să iubească acest curs. De la dumnealui am învățat că nu trebuie să îţi fie teamă să îţi exprimi părerea, orice idee are ceva „bun” în ea, important e să o laşi să zboare către ceilalți.
Asemeni dumnealui, încerc acum să fiu și eu prietena copiluţilor cu care lucrez, să îi ascult mereu și să îi încurajez să își spună părerea, oricât de năstrușnic ar suna ceea ce spun, trimit către ei informațiile noi „lipite” de ceva ce știu deja, de ceva din lumea care îi înconjoară.
Ce te interesează în momentul de faţă şi cum îţi alimentează proiectele?
Am rămas, din facultate, cu un fel de plan neîndeplinit. Dl. Augustin Ioan ne spunea la curs că arhitecții mai uită uneori de datoria lor socială – să construiască, benevol, adăposturi, case, pentru cei săraci, să imagineze și să proiecteze locuințe ușor și ieftin de realizat în caz de calamități naturale – asta îmi doresc tare mult să fac în viitor, sper eu, cât mai curând.
Spune-ne câteva cuvinte despre cele mai frumoase dintre proiectele tale care au atins comunitatea, oraşul.
Pe lângă job, am două „familii” alături de care mă implic în comunitatea/viitorul orașului: cea de la De-a Arhitectura și cea de la Voluntar în spital.
Pentru prima, site-ul și blog-ul au nenumărate povești despre experiențele cu cei mici și cum reuşim să schimbăm lucruri, pas cu pas.
La spital, efectele se văd mai rapid și se măsoară în zâmbete și griji alungate – săptămână de săptămână mă înarmez cu bucurie, jocuri, vorbe bune și calde, optimism cât pentru o țară întreagă și, împreună cu colegii voluntari, înveselim ziua micuților pacienţi de la Spitalul „Marie Curie”.
Care este motto-ul tău personal ?
Nu știu dacă se pot numi motto-uri sau sunt simple citate pe care nu le uit nicicând. Vulpea din Micul Prinţ îmi e tare dragă și o „replică-clişeu” de-a ei mi-a rămas (și mie :)) în minte: „On ne voit bien qu’avec le coeur… L’essentiel est invisible pour les yeux.” [n.r. „Cu adevărat nu poţi vedea decât cu inima… Esențialul este invizibil pentru ochi.”] Şi, am primit acum ceva vreme, un fel de răvaş pe care stătea scris așa: „Pe toți să îi asculți, dar din mintea ta să nu ieşi.” Mă gândesc că ar trebui să îl port cu mine mereu – cum uit de el şi iau decizii „cu mintea altora”, pardon, cu sufletul altora, lucrurile nu se aşază chiar bine.
