Proprietar sau chirias?
Ce ne dorim noi, romanii, cel mai mult de la viata? Se pare ca locuinte care sa ne apartina pana la moarte. Indiferent de pretul moral sau material pe care il platim pentru ele. Chiar si atunci cand e vorba de apartamente cat niste cutii de chibrituri, in blocuri vechi, suntem dispusi sa platim zeci de ani rate la banci si sa sacrificam pentru "proprietatea personala" orice alt aspect al vietii noastre: vacante, implinire profesionala, ba chiar familie sau confort.
Mentalitati vechi, vremuri noi
La noi, chiriasul e vazut mai degraba ca un "traista-n bat", mereu pe drumuri, fara apartenenta si fara viitor. Mai bine in casa "mea" (cu vecini nesuferiti, cu pereti scorojiti si dator), decat vesnic infricosat ca imi pierd slujba si nu-mi mai pot plati chiria (chiar daca stau in ce zona vreau si pot alege ceva frumos si confortabil), spun multi romani. Și la batranete unde ma duc? Și de ce sa bag banii in alt buzunar cand pot plati rate doar pentru mine si stiu ca macar imi ramane ceva? Mie, copiilor mei...
Desi adevarul e undeva pe la mijloc, statisticile arata ca in Romania peste 80% din populatie o reprezinta proprietarii de locuinte, in timp ce doar cca 20% e formata din chiriasi. In Occident, proportia e fix invers. Atipica pentru o tara democrata, piata imobiliara de la noi exprima insa o mentalitate greu de schimbat. Sub imperiul nevoii primare de siguranta si apartenenta la un loc fix, cei mai multi romani nu mai vad limpede avantajele si dezavantajele fiecarui statut in parte.
Chiriasul si proprietarul reprezinta, simplu, doua categorii sociale. Fiecare individ ar trebui sa fie suficient de deschis pentru a-si alege statutul cel mai potrivit nevoilor sale, varstei, ambitiilor profesionale si nevoilor sociale sau de confort. Suntem diferiti, de aceea nu exista o reteta ideala si valabila pentru toti, insa legislatia sau piata imobiliara din Romania sunt atat de dinamice si flexibile, incat impun o analiza atenta a avantajelor si dezavantajelor fiecarei situatii in parte. Și o trecere usoara de la o categorie la alta in caz ca nevoile ti se schimba.
Exista, deci, avantaje pentru un chirias?
Destule si importante:
• Poate economisi, pe termen lung, mai multi bani decat daca ar fi platitor de rate la banci. La sfarsitul a 30-40 de ani un proprietar constata ca a platit bancilor cu peste 25% mai mult decat valoarea locuintei pe care o detine. Chiriasul dispune de aceasta suma in tot acest interval pentru a o folosi pentru alte nevoi sau pentru a o economisi. In plus, chiriasul nu plateste impozite pe bunurile detinute, nu e responsabil pentru reparatiile neasteptate, de structura, instalatii ori in caz de cutremur sau alte evenimente neplacute. Conexe sunt economiile realizate pentru ca nu mai are nevoie sa cumpere diverse accesorii (mobilier, electrocasnice etc.). Nu cheltuieste nici pe reamenajarea locuintei dupa gusturile personale, pentru ca isi poate alege din start o locuinta care ii place cum arata.
• Nu are nevoie de capital. O suma mica, care sa acopere pretul primelor 2-3 luni, este de obicei suficienta pentru a se muta imediat intr-o locuinta pe gustul sau.
• Flexibilitate. Faptul ca nu este dependent de un loc anume ii da chiriasului posibilitatea sa se mute in zonele de oras sau in localitatile ce se potrivesc nevoilor lui in continua schimbare. Se poate muta atunci cand gaseste un serviciu mai potrivit asteptarilor sale, o casa mai confortabila, mai aproape de scoala copiilor sai etc.
• Confort crescut. Chiriasul isi poate alege locuinta cea mai potrivita nevoilor sale de confort, fara cheltuieli suplimentare. Experienta recenta mi-a aratat ca in Bucuresti, la acelasi pret (200 euro) se poate inchiria atat un apartament batranesc intr-un cartier fara metrou, cat si o garsoniera modern mobilata, intr-o zona centrala a orasului. Aceasta cere insa un pic de timp de prospectare si un mic efort din partea chiriasului, care trebuie sa mearga la mai multe vizionari inainte de a decide. In calcule intra, desigur, si procentul dat agentiei imobiliare.
Aceasta nu inseamna ca proprietarul nu are la randul sau avantaje. Pentru a beneficia insa din plin de acest statut, ar fi bine ca, inainte de a lua decizia sa cumpere ceva, persoana respectiva sa se gandeasca la doua aspecte majore:
1. Ce anume cumpara
• Financiar, exista foarte multe aspecte de luat in calcul. Una este sa fii proprietarul unei garsoniere intr-un bloc vechi si alta sa iti cumperi un apartament intr-un bloc nou. O casa pe pamant poate fi si ea noua sau veche. Daca tot esti dispus sa dai banii pe locuinta, impozite, sa-ti asumi cheltuielile nenumarate care survin in urma achizitionarii ei, atunci e mai bine sa faci un efort suplimentar pentru a-ti cumpara ceva nou. Vei plati pe termen lung, deci gandeste pe termen lung: costurile initiale mai mari pot economisi cheltuieli importante facute in timp pe reparatii.
• La bloc sau la casa? Te-ai gandit vreodata ca, desi esti proprietar, locuinta la bloc nu iti ofera toate avantajele acestui statut? Apartamentul "tau" este strans dependent de ale altora: nu poti schimba conformatia locuintei dupa bunul plac, nu poti darama pereti, nu il poti imbunatati pentru a rezista la cutremure/incendii, nu poti inlocui instalatiile vechi etc. O casa, fie ea si lipita la calcan de altele, are toate aceste avantaje. Sau o casa de sine statatoare poate fi chiar extinsa in timp, daca nevoile familiei tale cresc.
• Zona. Analizeaza: e mai convenabil sa cumperi in centrul orasului, la periferie sau la cativa kilometri de oras? Adesea un apartament intr-o zona centrala este foarte vechi, sufera din pricina poluarii de toate felurile, inclusiv fonica. Locuinta in afara orasului presupune, pe de alta parte, dependenta de mijloacele de transport.
2. Cum cumpara
Desigur, varianta platii cu banii jos este cea mai buna, insa din pacate putini si-o permit. Alte variante sunt:
• Imprumutul bancar - presupune insa costuri crescute pentru o locuinta, care va ajunge cu peste 25% mai scumpa la final. Iar conditiile economice actuale au demonstrat ca valoarea de revanzare a unei locuinte vechi poate chiar sa scada considerabil in timp. Deci daca alegem aceasta varianta, trebuie sa ne asumam ca nu va fi vorba in nici un caz de un instrument de investitie, ci doar de achizitionarea a ceva care ne satisface nevoia de stabilitate. Vom mai tine cont ca in momentul in care am cumparat o locuinta, daca o platim in rate, nu putem sa o revindem. Chiar si la scadenta ratelor, poate fi dificil sa o revindem daca nu alegem cum trebuie: ceva vechi devine si mai vechi, zona mai ieftina ne ajuta acum, dar va fi in defavoarea noastra la revanzare etc. Pe de alta parte, chiar si in cazul ratelor tot e nevoie sa avem o suma initiala considerabila si trebuie sa ne dovedim veniturile periodice. Iar criza ne-a demonstrat ca veniturile sunt la fel de flexibile ca si costurile locuintelor.
• Alternativa. Persoanele cu venituri mici si medii cu greu isi pot permite sa viseze o locuinta proprietate personala. Acestea au insa la dispozitie pachete bancare specifice: instrumente cu acumulare de capital (timp de minim 18 luni, fac depuneri pentru a strange 25-30% din valoarea locuintei, iar dupa perioada de economisire primesc o dobanda fixa, precum si un credit pentru restul sumei necesare).
Concluzii
Cu siguranta statutul de chirias este suficient de dezirabil atat din punct de vedere financiar, cat si din punct de vedere al flexibilitatii si confortului personal. Iar nesiguranta cu privire la viitor e valabila si pentru proprietari. Economia precara a facut ca, mai ales in ultimul timp, pe umerii celor din urma sa fie puse multe poveri: rate crescute pe fondul salariilor in scadere si scaderea valorii locuintelor pe piata imobiliara se adauga stresului cu impozitele, cu investitiile strict necesare periodic, cu costurile de intretinere etc. Psihologic, asigurarea nevoii de stabilitate si apartenenta este contrabalansata de stresul pe care il implica datoriile si frustrarile ce apar mai devreme sau mai tarziu din pricina unui camin care costa cat nu face. De aceea, inainte de a cumpara o locuinta, sunt necesare multe calcule si evaluari. Nu oricine e facut sa fie proprietar si nu orice casa e buna pe termen lung. Chiriasul care isi organizeaza riguros economiile isi poate planifica viitorului intr-o maniera mai echilibrata: poate strange banii necesari pentru ca, dupa 20 de ani, sa isi permita o casuta pe pamant... fara a face rabat de la calitatea vietii si de la tonusul psihic din tot acest rastimp.
Autor: Alina Miron
