Piete si spatii publice: de la urbanismul civilizatiei antice pana astazi

De la agora incoace, piata publica este locul care a jucat unul dintre rolurile cele mai importante in dezvoltarea sociala, urbanistica si culturala a oraselor si natiunilor. Pietele, adica cetatenii adunati in ele, au generat poate cele mai multe idei, opinii, revolutii de mentalitate si manifestari artistice din lume. Stiati ca… ?

Spatiile publice incurajeaza disponibilitatea cetatenilor de a accepta ca exista si alte pareri sau stiluri de viata

- Etimologic, cuvantul cetatean inseamna locuitor al cetatii, dar perioada moderna a dat termenului de cetatean defintii care implica, azi, nu doar apartenenta de loc, ci si responsabilitate sociala, constiinta civica si obligatii fata de stat. Desigur, acestea vin la pachet cu drepturile cetatenesti.

- Studiile moderne spun ca orasenii care petrec mai mult timp afara, in aer liber si in spatii publice, sunt mai sociabili si mai dispusi sa rezolve prin dialog crizele sociale decat cei care petrec prea mult timp in casa, fie singuri, fie cu familia. Spatiile publice incurajeaza comunicarea si disponibilitatea de a accepta ca exista si alte pareri sau stiluri de viata. (Pe de alta parte, in unele culturi dominate de prejudecati si nerespectarea drepturilor omului, piata publica poate deveni si azi scena celor mai atroce executii, pietele eliminand sentimentul de responsabilitate directa al indivizilor fata de un atac direct si facandu-i sa se simta insignifianti in raport cu “organismul” care ii implica.)

- Terasele cu mese pozitionate direct pe strada, in zone cu trafic pietonal, sunt o placere pe care românii abia au redescoperit-o pentru petrecerea timpului liber in plin mediu urban. Dar istoria teraselor e la fel de veche ca si cea a civilizatiei. Tot antichitatea latina este “responsabila” de aceasta traditie. Pentru ca materialele de constructie din Roma antica erau usor inflamabile, legea nu permitea gatitul la foc deschis in locuinte, in special la etaj. De aceea, la parter, pe strazi, se infiintau restaurante si fast-fooduri, cu mese si banci pentru locatarii din acele insulae destinate cetatenilor de rand (chiar si hamburgerul, adica o chiftea de carne tocata facuta pe plita, tot atunci a fost inventat). Restaurantele din antichitate se numeau thermopolium (thermopolia, la plural).

- Suntem obisnuiti cu arta urbana intr-o serie de forme, de la grafitti-uri anonime pe ziduri si trotuare, pana la manifestari organizate, cu spectacole de teatru, expozitii si mestesuguri scoase in strada. Primele forme de grafitti-uri au existat inca din antichitate: dar atunci insemnele si desenele de pe ziduri aveau un scop publicitar mult mai practice: negustorii angajau artisti care sa deseneze si sa scrie cat mai atractiv, pe zidul casei, creandu-le firme si oferte de bunuri. Si prostituatele, de altfel, se promovau in Roma antica cu anunturi publice pe ziduri.

- Orase care trec peste un curs de apa sunt multe, dar plimbarile cu vaporasul, luatul mesei in restaurantele pe vapoare trase la mal, ba chiar hotelurile plutitoare pe un curs de apa au devenit abia de curand genul de distractii deschise publicului si in europa. Desigur, nu e greu de imaginat ca orasul care a inspirat astfel de activitati este batrana Venetie.

- Iluminarea publica era considerata unul dintre factorii cei mai importanti pentru piete si puncte centrale de intalnire, pana si pe vremea cand singurele surse de iluminare erau doar facliile si opaitele. In perioada interbelica, abia, inventarea sistemului de alimentare a felinarelor cu gaz lampant a creat primele “retele” de iluminare urbana. In Romania, Bucurestiul a fost primul oras cu iluminare pe baza de gaz lampant, urmat de Braila care in perioada interbelica era inca un important nod comercial si cu o intensa viata culturala, ca urmare a pozitionarii pe Dunare.

- Fantanile arteziene au si ele traditie veche in spatiul urban. Chiar daca v-ati saturat de antichitate, trebuie mentionati din nou romanii si grecii: tot ei sunt cei care au creat adevarate capodopere sculpturale, dar si sistemele ingineresti care se foloseeau de principiul capilaritatii pentru a crea caderi si jeturi de apa in fantanile publice sau particulare ale celor bogati. Cat despre obiceiul de a arunca monezi in fantana, tot de atunci se propaga pana in zilele noastre. Cea mai cunoscuta in lumea este astazi fantana Trevi, in care oamenii arunca monezi pentru ca se spune ca isi garanteaza, astfel, reintoarcerea in acel loc. “Problema” e ca nu toti stiu ca imediat dupa ce arunca banutul trebuie sa se si intoarca cu spatele la fantana… Altfel, exista in lume o serie de superstitii care spun ca orice moneda aruncata in apa unei fantani (nu neaparat publica, doar cu apa potabila sa fie) garanteaza indeplinirea unei dorinte.