Orașele plutitoare, o utopie care devine realitate
Pe fondul provocărilor aduse de schimbările climatice, ideea de orașe plutitoare complet funcționale capată tot mai mult substanță, captând interesul unui număr în creștere de arhitecți.
Una dintre cele mai recente propuneri vine din partea biroului italian Luca Curci Architects și a designerului arhitectural canadian Tim Fu, care se pregătesc să prezinte la ediția din acest an a Bienalei de arhitectură de la Veneția conceptul lor pentru o așezare umană sustenabilă în larg.
Numit simplu Floating City, orașul propus este format dintr-o serie de platforme curbilinii interconectate cu o suprafață totală de 10 hectare, în care ar putea trăi peste 50.000 de oameni. Masterplanul poate fi însă adaptat și redimensionat astfel încât să poată găzdui de patru ori mai mulți locuitori, precizează arhitecții.
Designul a fost conceput cu ajutorul inteligenței artificiale, în focus fiind nevoile unor orașe de coastă vulnerabile cu precădere în fața creșterii nivelului mării, cum sunt New York, Miami, New Orleans, Jakarta, Amsterdam, Hong Kong, Shanghai sau Tokyo.
"Floating City este conceput pentru a sprijini răspunsul global la amenințarea schimbărilor climatice. (...)Schimbările climatice afectează în prezent fiecare țară de pe fiecare continent. Perturbă astăzi foarte tare economiile naționale, comunitățile și țările și chiar mai mult mâine. Tiparele meteorologice se modifică, nivelul mării crește, fenomenele meteo devin tot mai extreme, iar emisiile de gaze cu efect de seră sunt la cel mai ridicat nivel din istorie", explică Luca Curci și Tim Fu.
Masterplanul încorporează spații rezidențiale și office, departamente guvernamentale, unități medicale și instituții educaționale – de la școli la universități –, piețe, centre comerciale, hoteluri, centre wellness și spa, centre culturale și religioase – cam tot ce întâlnim în orașele noastre de pe uscat.
Arhitecții propun un sistem de transport 100% ”verde”, utilizarea unui mix de surse regenerabile de energie, soluții pentru stocarea energiei și desalinizare și promovarea unei politici zero-waste care include producția proprie de hrană.
”Orașul plutitor” este format din mai multe cartiere, zone verzi și grădini verticale, spații pentru întâlniri și activități sociale.
”Acest oraș sustenabil le permite locuitorilor să urmeze un stil de viață sănătos, în conexiune cu elemente naturale, regândind conceptul tradițional de comunitate și de societate”, spun arhitecții.
Accesul în oraș se face pe calea apei sau a aerului și fiecare platformă plutitoare dispune de o pistă de aterizare pentru drone.
Dezvoltarea civilizațiilor umane este strâns legată de apă și putem găsi azi exemple de așezări în mijlocul apelor în mai multe locuri de pe planetă, de la Ganvie în Benin,”Veneția Africii”, cum i se mai spune, la cartierul plutitor Waterbuurt din Amsterdam. Olanda, de altfel, una dintre țările cele mai expuse la creșterea nivelului mării, explorează de mai multă vreme potențialul unor tipuri diverse de structuri plutitoare.
Conceptul de oraș plutitor nu a fost inventat de arhitecții zilelor noastre. Un notabil exemplu timpuriu este Orașul Triton propus de Buckminster Fuller în anii 1960.
Astăzi, progresele din domeniul tehnologiei fac posibil să discutăm serios de proiecte considerate anterior utopice. Oceanix City, un design de Bjarke Ingles dezvoltat în colaborare cu ONU, este parte a unei astfel de discuții. Arhitecții au propus un concept ambițios pentru un oraș plutitor hexagonal cu o populație de 10.000 de locuitori, ca răspuns la un context climatic care se anunță a fi neprielnic vieții pe uscat. Anul trecut s-a stabilit ca Oceanix să fie construit în largul coastei oraşului Busan din Coreea de Sud în următorii trei ani.
Republica Maldive, o țară care ar putea dispărea cu totul sub ape, a anunțat la rândul său, anul trecut, că se pregătește să construiască un oraş plutitor. Maldives Floating City a fost conceput de biroul de arhitectură Waterstudio din Olanda în colaborare cu Dutch Docklands şi cu guvernul din Maldive Privit de sus, arată ca un creier uman desenat pe suprafaţa apei, un design inspirat de tiparul întâlnit la o specie locală de corali.
Rămân în continuare multe aspecte de clarificat, de la însăși fezabilitatea unor asemenea idei, la costuri, chestiuni de natură juridică, accesibilitate și, nu în ultimul rând, impactul asupra ecosistemelor acvatice.
Ținând cont de perspectivele sumbre cu care ne confruntăm, neajunsurile pălesc în fața beneficiilor. Potrivit datelor Institutului pentru Economie și Pace, până în 2050 peste 1 miliard de oameni din întreaga lume vor locui în țări care nu dispun de o infrastructură adecvată pentru a face față schimbărilor climatice. Inovația rămâne singura armă a omului.
