O casă însorită pe un teren îngust
Terenul in cauza situat in Serangoon, Singapore, nu ar fi atras cu siguranta pe multi cumparatori si aceasta pentru ca unele aspecte negative erau evidente de la o prima vizita. Faptul ca era prea lung si prea ingust, iar latura lunga si cea dinspre strada erau orientate spre vest, ca sa nu mai vorbim de diferenta de aproape 1m intre teren si nivelul strazii, impuneau din partea beneficiarilor si a arhitectilor o minte deschisa si o abordare non-conformista.
Clientii, o familie cu cinci membri, dorea o locuinta care sa fie organizata in jurul activitatilor comune si al timpului pe care acestia il petreceau impreuna. Pentru a realiza acest lucru echipa de la Wallflower Architecture+Design trebuia sa conceapa spatii care sa nu fie bine definite si cu functiuni permanente. Un avantaj al terenurilor inguste este acela ca la interior restrictioneaza adancimea maxima a camerelor, iar spatiile rezultate ajung astfel sa fie mult mai bine luminate si ventilate.
Primul nivel a fost gandit sa fie un spatiu continuu, liniar in care sa se regaseasca zonele de zi insiruite unele dupa altele fara separari reale, din categoria peretilor sau a usilor. In zona din spate a locuintei, unde, ca urmare a functiunii, spatiile trebuie inchise, s-a creat o diferentiere la nivel volumetric astfel incat zona de zi sa nu fie afectata. In contextul cultural asiatic, nu este de dorit ca locuinta sa fie mai coborata decat restul spatiilor publice, in principal ca urmare a conotatiilor cu privire la statutul social. Din punct de vedere arhitectural, terenul mai coborat al gradinii a permis realizarea unei delimitari naturale intre spatiul privat al casei si cel al strazii si in acelasi timp zona de zi se extinde vizual catre gradina si vegetatia amenajata acolo, creand un spatiu mult mai amplu si mai generos. Gardul si amenajarea terenului mascheaza trecerile de nivel, iar peretele vegetal racoreste si improspateaza briza care strabate parterul.
Al doilea nivel este compus dintr-o cutie care contine dormitoarele. Acestea au fost aranjate in lungul fatadei dinspre vest. Fiecare camera se bucura de vitraje si perspective directionate spre imprejurimi. Reducerea impactului pe care soarele torid il are asupra spatiilor interioare se face prin intermediul unor lamele verticale din lemn masiv, care mascheaza ferestrele. Strategia a fost aceea de a permite totusi luminii naturale sa intre in interior, actionand mai de graba ca un filtru care sustine crearea de curenti de aer atat de necesari in spatiile de la tropice. Lamelele verticale sunt folosite si pentru a ecrana interioarele de privirile trecatorilor. Masivitatea elementului volumetric care compune al doilea nivel este sustinuta cu ajutorul riflajului creat de lamelele verticale, care dau in acelasi timp culoare si textura cladirii.
Ultimul nivel a fost intentionat realizat pe o structura usoara, inchis complet in sticla si protejat prin intermediul unui acoperis cu streasina larga. Sticla ii reduce din masivitate, echilibrand compozitia volumetrica a intregii case si permitand in acelasi timp beneficiarilor sa se bucure de perspective ample spre oras. Aici au fost amenajate spatiile de recreere, o camera destinata vizionarii filmelor si meciurilor de fotbal, o chicineta si mai ales o camera de oaspeti pentru prietenii care se decid sa ramana peste noapte.
Extrem de importante in asigurarea legaturilor si functionarii spatiilor din casa sunt scarile si holurile. S-a dorit ca din punct de vedere estetic spatiile interioare sa fie decorate minimalist. Multe luminatoare filtreaza si scalda acest spatiu dezvoltat pe mai multe niveluri intr-o lumina blanda. Scarile cu trepte libere, mainile curente subtiri, panourile de sticla fara rama incurajeaza legaturile la nivel vizual intre niveluri, creand un spatiu unitar cu un volum generos.
Mai multe informatii gasiti pe www.archdaily.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
