Nick Willson Architects si joaca lor cu diverse materiale
Casa Flint combina noi tehnologii sustenabile cu o serie de elemente atent lucrate precum un perete din piatra, placarea cu plumb si imbinarile din lemn, fiecare realizata la mana de catre specialisti, cu usi si ferestre unicat, tamplarie deosebita, feronerie facuta pe comanda etc.
La nivelul planului locuinta a fost impartita in patru zone – doua pe partea de vest si doua pe est. Toate cele patru spatii sunt legate intre ele printr-o circulatie centrala si o biblioteca, relationand la nivel vizual printr-un vitraj de mari dimensiuni amplasat chiar langa intrare. La exterior, aceste elemente diferite au fost exprimate cu ajutorul unei palete de materiale atent alese, care se armonizeaza perfect cu cladirile inconjuratoare, exprimand functiunea pe care o gazduiesc si orientarea.
Cele doua volume de pe vest au fost placate cu un amestec de piatra de cremene sparta si tencuiala. Unificand intreaga compozitie, tencuiala in tonuri calde este un fundal pentru piatra, care acopera doar partea din spate a casei. Fatada estica, care aduce impreuna paisajul inconjurator, casa si gradina, este inchisa cu un placaj din sipci verticale de stejar, care porneste de la parter, prin terasa pana la acoperis. Drept urmare casa se remarca prin texturile si materialele folosite, de la rugozitatea pietrei de cremene de la exterior pana la rasina neteda si lambriu alb care invaluie interiorul. Liniile verticale ale lemnului de la exterior se regasesc in interior la bucatarie si hol.
Casa Flint este foarte bine izolata intr-o structura de lemn care combina grinzi I cu detalii solide pentru o mai buna protectie la vant. Lemnul de stejar a fost adus din Anglia, din paduri controlate. Incalzirea in locuinta se face cu ajutorul panourilor solare iar climatul este pastrat in valori optime cu ajutorul izolatiei, al acoperisului verde si al ventilatiei naturale.
Mai multe informatii gasiti pe: http://www.worldarchitecturenews.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
În cazul în care un consumator (proprietarul unui apartament) își schimbă corpurile de încălzire sau face modificări asupra instalației, este dator să comunice aceste schimbări pentru a i se calcula după noua configurație; dacă nu o face, noile costuri nu vor mai reflecta situația din realitate. Bineînțeles, modificările pot fi pentru un plus de căldură (calorifere mai mari), sau pentru economisire (calorifere mai mici). În prima situație va fi în dauna vecinilor săi, parteneri în asociația de locatari, pentru că vor plăti cu toții surplusul de consum, în a doua situație va fi în dauna locatarului în cauză, pentru că va plăti aproximativ la fel pentru un consum mai mic.
În noile reglementări s-au accentuat și o serie de reguli privind modul de instalare și amplasamentul caloriferelor, pentru a ajuta la o citire corectă:
• Caloriferele trebuie montate sub fereastră – este una dintre regulile de bază, pe care unii nu o respectă, deși ar fi în beneficiul lor (dau prioritate unor considerente de altă natură – estetică sau de amenajare interioară). Peretele cu fereastră, care este amplasat spre exterior, va fi mai rece decât restul suprafețelor interioare, creând curenți de aer cu temperatură scăzută; acești curenți vor coborâ spre pardoseală, creând o senzație de disconfort termic și, implicit, nevoia de a crește cantitatea de căldură produsă. Uneori se recomandă chiar amplasarea unei folii reflectorizante între calorifer și perete, din aluminiu de regulă, care să respingă energia către cameră; problema care se pune este ce se întâmplă între folie și peretele rămas rece (poate apărea condensul), deci nu este o soluție sută la sută benefică.
• Trebuie să fie montate aparent – este contraindicat să mascăm caloriferele cu obiecte decorative, grătare din lemn, perdele/draperii sau rufe puse la uscat. Acestea opresc circulația aerului cald și, în plus, dacă repartitorul este liber, va înregistra un schimb de căldură mai mare, care nu se reflectă în realitate (caloriferul se află la temperatură ridicată, iar ambientul rămâne mai rece decât ar fi normal, cerând un consum mai ridicat). În acest context, trebuie să fim atenți cu așa-numitele ”calorifere decorative”, care pot avea forme originale și, în același timp, sunt mai greu de evaluat ca SET.
• Caloriferele sunt vopsite cu vopsea de culoare deschisă, fără pigmenți metalici. Oricât de mult am fi atrași de o vopsea argintie, aurie sau sau cu orice altă variantă de luciu, trebuie știu că pigmenții metalici reflectă radiațiile electromagnetice din gama infraroșu. Astfel, caloriferul, care transferă energie atât prin conducție și convecție, cât și prin radiație electromagnetică, își diminuează randamentul. De asemenea, trebuie evitate straturi suplimentare de vopsea aplicate caloriferului, care astfel cedează mai greu căldură către aer, vopseaua fiind de cele mai multe ori o rășină cu calități termoizolante, chiar și în straturi subțiri.
• Agentul termic intră în calorifer prin partea superioară – astfel, agentul termic (apa) circulă mai rapid prin calorifer, fiind ajutată și de gravitație, astfel încât randamentul corpului de încălzire crește substanțial, cu până la 25%-30%. Calea de ieșire (returul, cum se mai spune în limbaj comun) este poziționată în partea de jos.
