Mini-studio de un alb stralucitor in Mexic
Folosindu-se de forme trapezoidale si avand in permanenta grija de unghiul de perspectiva, arhitectii de la FRENTEarquitectura au reusit sa realizeze un spatiu dinamic si fluid, care lasa imaginatia sa zboare si stimuleaza creativitatea artistului.
Volumul mini-studioului are doar 27mp si a fost construit intr-un mic spatiu dintre alte trei cladiri, care inainte era ocupat de un depozit, amplasat in partea din spate a terenului ocupat de o casa medie din Mexico City. Pentru ca va gazdui un atelier de arte plastice si datorita orientarii pe sud a terenului, arhitectii au trebuit sa alcatuiasca astfel volumul incat sa nu permita luminii puternice directe sa patrunda la interior dar nici sa se obtureze vederea catre gradina.
Pentru a realiza aceste lucruri, volumul superior este impins in exterior astfel incat sa creeze umbra pentru ferestrele de la parter, care asigura legatura vizuala cu cadrul natural. Placile din beton ale acoperisului in panta blocheaza razele directe ale soarelui in special in zona de lucru a atelierului, oferind un iluminat uniform al tavanului inalt.
Spatiul de la mezanin se sprijina usor pe un perete din spatele atelierului si se avanta spre exterior dizolvand conturul pardoselii si ajunge sa stea suspendat deasupra gradinii, ajutand astfel la intergrarea acestuia in spatiu. In acelasi timp, usa vitrata de la parter se deschide complet, de la o parte la cealalta a atelierului astfel ca limita intre interior si exterior se pierde.
Un mic gest arhitectural realizat la partea superioara a fatadei produce o umbra triunghiulara impresionanta pe tot parcursul zilei, asigurand dinamica volumului.
Mai multe informatii gasiti pe: http://www.worldarchitecturenews.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
Profilele din aluminiu folosite pentru delimitarea culorilor dar și pentru menținerea aceleiași grosimi de material pe toată întinderea pardoselei din terrazzo au fost montate manual și fixate pe pardoseală cu ajutorul chiturilor și materialelor de fixare.
Acestea rămân fixate în stratul final al suprafeței pardoselei de aceea necesita o atenție deosebită la montaj.
Programul AMPCO Safety avand sloganul/deviza “Together we make your work safer”, își are obârșia în AMPCO METAL GRUP/ American Metal Product Company, având locațiile principale în SUA, Franta, Olanda, Elveția. Este liderul mondial în scule antiexplozie din anul 1922, oferind cea mai largă gamă de produse. Aliajele Aluminiu-Bronz si Beriliu-Cupru sunt furnizate de societatea AMPCO Metal din cadrul grupului, fiind certificate de Federal Institute for Materials Research and Testing și garantate a fi folosite in mediile potential explozive ATEX. Fabricația AMPCO se distinge prin 100% trasabilitate: monitorizarea pe întregul flux de fabricație; marcarea șarjelor de aliaj; păstrarea eșantioanelor de aliaje și a probelor martor pe o perioadă minimă de 2 ani; rapoartele de testare privind compoziția chimică a elementelor de aliere și proprietățile mecanice specifice sculelor antiexplozie (verificări ale durității, permeabilității magnetice, elongației, individual-dimensionale) însoțesc în mod obligatoriu fiecare livare.
În unele cazuri, buruienile apar din cauza unei drenări inadecvate sau a unei pante neadecvate a terenului. Pentru a preveni apariția buruienilor, puteti aplica un strat de material anticoroziv, cum ar fi pietriș sau pietriș de râu, pentru a menține pavajul stabil și bine drenat.
Fie că optați pentru produse chimice sau metode mai naturale, trebuie să aveți grijă să utilizați metoda potrivită pentru a vă asigura că curtea dumneavoastră arată frumos și bine întreținută.
În concluzie pavajul este un material care vine la pachet cu respectarea unor recomandări pentru a păstra un aspect estetic plăcut o perioadă cât mai mare de timp!
În privința fotbalului (soccer), începând cu anii 1980 au existat câteva tentative de adoptare a gazonului artificial, mai mult sau mai puțin reușite, cu acceptări și respingeri ale organizațiilor naționale, în funcție de reacțiile jucătorilor, dar și ale suporterilor. În anii 1990 era respins de UEFA, FIFA și de foarte multe federații naționale. Abia în 2008 s-a ajuns la o formulă de sistem optimă, care a trecut toate testele, astfel încât s-a putut desfășura primul meci internațional oficial pe un gazon artificial. În prezent, există o listă (nu foarte lungă) de producători agreați de Federația Internațională de Fotbal (FIFA), precum și terenuri clasificate cu două stele pe care se pot găzdui meciuri internaționale oficiale și meciuri din cadrul competițiilor UEFA.
În paralel cu evoluția gazonului artificial pentru terenuri de sport, au fost dezvoltate și game pentru amenajări exterioare. Acestea trebuiau să facă față în egală măsură exigențelor privind rezistența, dar în același timp să aibă și un aspect atrăgător, cât mai apropiat de cel al gazonului natural. Cererea a fost identificată imediat, deoarece existau mulți potențiali beneficiari, pe segmentul rezidențial, de birouri, pentru instituții, spații publice, Horeca, agrement ș.a.m.d. Oriunde există un spațiu în aer liber pentru socializare, o terasă, un loc de joacă pentru copii, gazonul artificial poate deveni o variantă de acoperire a terenului sau pardoselii. O utilizare importantă este și acoperirea zonelor aferente pistelor de avion, creând contrast și un mediu care nu permite dezvoltarea vegetației, insectelor, păsărilor sau animalelor mici. Spațiul urban anglo-saxon a primit cu deschidere noul material, deși renunța la o preocupare aproape ritualică a familiei din clasa de mijloc – tunderea gazonului. De aici, gazonul artificial a cucerit întreaga lume.
Ce ne oferă
În prezent, gazonul artificial este deja cunoscut ca un tip special de pardoseală, sub formă de role sau dale, care se poate aplica simplu și rapid în condiții dintre cele mai diverse. Important este ca stratul suport să fie unul bine drenat, astfel încât apa să nu băltească, și stabil - se poate monta fie pe beton, fie pe pavaj, piatră concasată sau nisip. În cazul montării pe pământ, există riscul ca suprafața să capete denivelări, iar întreținerea să devină mai dificilă. Să vedem care sunt argumentele pentru alegerea sa:
• Activități reduse de întreținere – întreținerea se limitează la îndepărtarea frunzelor și impurităților, eventual cu o suflantă, și uneori perierea pentru îndreptarea firelor; nu este nevoie așadar de de tundere, udare regulată, plivire, îngrășăminte, pesticide împotriva insectelor, plantelor și mușchiului, putându-se apela doar la soluții ecologice de curățare cu pH neutru și biodegradabile. Udarea este necesară doar din când în când și în cantitate mică, pentru a-i reda aspectul. În gaz de deteriorare, se pot face înlocuiri cu material similar. Din această perspectivă, a economisirii resurselor, se poate afirma că gazonul artificial este un material cu impact redus asupra mediului, chiar dacă nu produce oxigen prin fotosinteză.
• Aspectul este foarte asemănător cu cel al ierbii naturale (iar aceast lucru este valabil tot timpul anului). Fiind vorba de un material sintetic, rezistent la radiații UV și la temperaturi extreme, de la -30° C până la +70° C, poate fi utilizat pe termen lung, chiar și până la 10 ani. Importante sunt montajul corect, calitatea superioară și întreținerea periodică, recomandată de producător.
• Siguranța în utilizare - inclusiv pentru copii, care au mai multe șanse să nu se rănească sau să le fie afectată sănătatea (vorbim de ultima generație de gazon sintetic, testată special în acest sens; aici există o reținere în legătură cu particulele care pot fi inhalate sau înghițite, dar nici gazonul natural nu este complet sigur din această perspectivă). De asemenea, insectele evită acest material, ca și animalele de companie, care renunță rapid să ”sape” în el. Nu în ultimul rând, nu conțin substanțe volatile periculoase și nu provoacă alergii.
• Utilizare permanentă – terenul se poate folosi oricând, indiferent de condițiile meteorologice (chiar și iarna, dacă nu este acoperit de zăpadă sau gheață).
Există, desigur, și controverse privind utilizarea gazonului artificial. Dacă problemele privind siguranța la accidentare au fost rezolvate, au rămas în discuție cele legate de mediu. În ultimele decenii, foarte mulți americani din statele aride, unde apa este relativ scumpă, au apelat la acest tip de acoperire pentru amenajările exterioare, reducând arealul dezvoltării unor specii de plante, insecte și animale mici. Reacțiile comunităților ecologiste nu au întârziat să apară, astfel că în prezent, chiar dacă este restricționată folosirea gazonului natural, care trebuie udat din abundență, nu se permite nici folosirea variantei artificiale; în schimb, sunt încurajate anumite specii de plante locale, care nu necesită multă apă.
De asemenea, s-a constatat că gazonul artificial atrage mult mai multă radiație solară, ceea ce duce la încălzirea accentuată a zonelor urbane. Nu în ultimul rând, există o îngrijorare privind răspândirea în mediu (pământ, apă, aer) a particulelor de polimeri – microplastice, provenite din degradarea firelor sintetice sau a granulelor de cauciuc din filler. Există, desigur, și alte discuții referitoare la siguranța oferită de gazonul artificial (persistența unor germeni patogeni care nu dispar în mod natural, precum la gazonul natural, existența unor metale grele în cauciucul de umplere), dar studiile încă nu au ajuns la concluzii clare.
