Lucrările abandonate ale lui Frank Lloyd Wright, aduse la viață
Dintre cele peste 1.100 de structuri proiectate de Frank Lloyd Wright de-a lungul carierei sale, 660 nu fost niciodată construite.
În cadrul unei colaborări între arhitectul și artistul 3D spaniol David Romero și Fundația Frank Lloyd Wright, care a început în 2018, sunt aduse la viață, folosind tehnici avansate de reprezentare 3D, o parte dintre proiectele prolificului arhitect american care n-au prins viață, dar și câteva dintre cele realizate și care nu au supraviețuit până astăzi.
Imaginile pot fi confundate la prima vedere cu niște fotografii contemporane și au fost create cu ajutorul unor programe ca AutoCad și 3dsMAX, pe baza planurilor arhitectului conservate de fundație. Cum aceste planuri nu conțin o serie de detalii specifice, inclusiv în ceea ce privește cromatica, arhitectul spaniol a încercat să se orienteze după lucrările construite, consultând și comunitatea arhitecturală, pentru a se apropia cât mai mult de modul în care Wright își imaginase clădirile și structurile sale.
Dacă ar fi fost construit, ar fi fost cel mai înalt zgârie-nori din lume, măsurând 1.609 de metri, aproape de două ori cât Burj Khalifa. Wright își imaginase o clădire de 538 de etaje și o suprafață de aproape 1,7 milioane de metri pătrați. Proiectul s-a dovedit a fi prea curajos pentru acele vremuri, iar arhitectul nu a găsit nici client, nici locul pe care să construiască un asemenea gigant.
”Un exemplu de dezvoltare mixtă cu decenii înaintea vremii sale”, conform Fundației Frank Lloyd Wright, proiectul este format dintr-o serie de turnuri de înălțimi variate ce formează împreună litera U și include, printre altele, un centru comercial, un hotel și apartamente.
Un turn de 25 de etaje planificat tot pentru Chicago, bogat ornamentat, a fost conceput de Wright ca un omagiu către mentorul său Louis Sullivan. Clădirea cu pereți cortină a fost proiectată pentru Albert M. Johnson, președintele de la acea vreme a Companiei Naționale de Asigurări de Viață.
O expresie a entuziasmului lui Wright pentru structuri care se abat de la forma rectangulară, capela a fost proiectată în 1958 pentru Universitatea din Oklahoma, dar, în urma unor neînțelegeri între client și arhitect, nu a mai fost construită.
Spre sfârșitul carierei, Wright a creat o structură sculpturală din beton, albă, cu o grădină în centru, propunând să traverseze Golful San Francisco în partea sudică, pentru decongestionarea traficului din zonă. Proiectul a fost respins de autorități în favoarea unui tunel subacvatic.
În 1924, Gordon Strong, un om de afaceri din Chicago, i-a cerut lui Wright să-i proiecteze un spațiu în afara orașului în care oamenii să vină cu mașina pentru o excursie de o zi. Strong vedea această structură pe care o numise “Automobile Objective” pe vârful micului munte Sugarloaf din Maryland.
Wright a livrat un design spectaculos pentru o clădire cu o rampă în spirală pe exterior, care includea un planetariu și un restaurant. Strong a respins propunerea arhitectului, dar ideea de structură spiralată s-a materializat cu ocazia altor proiecte, dintre care se remarcă Muzeul Guggenheim din New York City.
Proiectată pentru compania de săpun Larkin la începutul secolului trecut, clădirea a fost prima lucrare finalizată a lui Wright. Un monolit din cărămidă roșie cu birouri de tip built-in, imobilul a fost demolat în 1950.
Pentru a recrea clădirile dispărute, Romero a avut la dispoziție fotografiile alb-negru în care ele au fost imortalizate, rămânând și aici loc pentru speculație.
Vă invităm în continuare la un tur virtual al unei alte capodopere de Frank Lloyd Wright pierdute: Bun venit la Hotel Imperial
