Locuinta finalizata dupa trei ani si jumatate de lucrari executate doar la final de saptamana
Arhitectii si in acelasi timp beneficiarii lucrarii, Bruno Mendes si Amy Muir s-au decis sa construiasca o casa pornind de la un vechi adapost datand din 1880, amplasat pe un teren ingust in Melbourne, Australia. Dorinta lor a fost ca lucrarile de constructie sa fie executate chiar de ei astfel ca au fost obligati sa lucreze doar la sfarsit de saptamana, pentru ca trebuiau sa mentina si afacerea proprie. Zicala „rabdarea este o virtute” se adevereste in cazul lor, pentru ca au trebuit sa astepte trei ani si jumatate pana cand au reusit sa termine constructia.
Existenta unor cladiri invecinate a generat constrangeri pentru pozitionarea ferestrelor si a altor deschideri. In privinta imaginii arhitecturale casa din Law Street a trebuit sa fie un hibrid intre cele doua constructii, o constructie modernista avand doua niveluri si fiind placata cu caramida si casuta din 1880 care se remarca prin decoratii si traforuri in lemn.
Fatada de la strada a fost realizata din placi de otel negru, volumetria acesteia mascand al doilea nivel al locuintei in panta acoperisului, realizandu-se astfel o tranzitie usoara catre volumul vechii casute. Un luminator insoteste parcursul de la intrarea in casa pana la curtea din spate, actionand ca un semnal in lungul volumetriei. In zona de intrare holul se dezvolta pe inaltimea celor doua niveluri directionand privirea in sus, prin luminator, spre frunzisul palmierului. Pe timpul zilelor insorite de vara, luminatorul este acoperit cu o panza de camuflaj, pentru ca interioarele sa fie protejate de lumina directa iar spatiile sa nu se incalzeasca excesiv.
Geometria casei se compune din forme cu unghiuri frante, partea din spate fiind o continuare a pantei acoperisului care coboara si devine fatada. Peretele inclinat de la interior adaposteste sistemul de incalzire si ruloul pentru geam.
Materialul ales pentru constructia casei a fost metalul, fie ca vorbim aici despre elementele structurale sau panourile de inchidere. Aceasta alegere a fost facuta datorita dimensiunilor reduse ale terenului si a prezentei in zona a termitelor. Pardoselile au fost realizate din lemn apartinand unei specii de eucalipt care este rezistent la atacul acestor insecte. Materialele folosite au fost atent alese pentru calitatile lor astfel incat casa sa fie confortabila si sigura in acelasi timp.
Mai multe informatii gasiti pe: http://www.worldarchitecturenews.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
Baza Turda
**Când ai început colaborarea cu De-a Arhitectura? Şi de ce? La ce te aşteptai?
Colaborarea cu Asociaţia De-a Arhitectura împlineşte în această toamnă 5 ani. Chiar de la început tindeam să redescopăr conexiunea cu domeniul arhitecturii, fiind pe atunci studentă la specializarea Peisagistică în cadrul Facultaţii de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca. Însă dorinţa mea de a „înverzi” De-a Arhitectura a existat încă de atunci, iar activitatea de formare cu elevii mi-a adus mereu mari bucurii.
Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Cel mai mult mi-a plăcut modul în care a fost conceput şi construit cursul „De-a arhitectura în oraşul meu” (Caietul elevului şi Ghidul îndrumătorului). Urmând stagiul de formare şi studiind materialele scrise, se poate observa educaţia centrată cu adevărat pe elev şi pe nevoile acestuia. Cred cu tărie în forţa educaţiei, iar dacă aceasta se materializează încă din primii ani de şcoală, rodul muncii va fi unul extraordinar. Acest curs nu este doar despre arhitectură, ci doreşte să modeleze comportamentul civic al copiilor, dezvoltând funcţiile de motricitate fină (machetare) şi senzoriale (texturi, culori, forme) care sunt atât de valoroase pentru o dezvoltare echilibrată a copiilor. Informaţiile specifice transpuse într-un mod inteligibil lor fac din procesul de învăţare şi formare, o joacă.
Ce a fost mai dificil la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Cred că singurul lucru dificil în acest program a fost de a mă încadra în timpul celor 50 de minute cu transmiterea pachetului de informaţii. Mereu, entuziasmul copiilor mă determina să le transmit din ce în ce mai multe lucruri interesante şi inedite.
Ai fost marcată de întâlnirea cu vreun profesor, pe parcursul educaţiei tale? Povesteşte-ne în câteva rânduri şi spune-ne cum a influenţat experienţa ta prezenţa ta în clasa De-a arhitectura?
Consider că rezultatul educaţiei mele de până acum este o sumă ponderară a informaţiilor captate de la cadrele didactice cu care am interacţionat. Îmi este greu să menţionez doar unul dintre aceştia, atât din timpul formării mele profesionale, cât şi din interacţiunea cu cadrele didactice din programul De-a arhitectura. Din experienţa tuturor m-am îmbogăţit, am avut ce să învăţ de la fiecare dintre aceştia, iar la final, fiecare dintre ei mi-a evidenţiat măcar un motiv pentru care să îmi urmez drumul pe care l-am ales.
Ce te interesează în momentul de faţă şi cum îţi alimentează proiectele?
În acest moment preocuparea principală este de a-mi încheia studiile doctorale în domeniul Horticulturii, în care am abordat un domeniu interdisciplinar: terapia horticolă. Cercetez cum şi în ce mod spaţiile verzi şi conexiunea omului cu natura poate influenţa starea de bine fizică, mentală şi emoţională a persoanelor. Rezultatele preliminare ale cercetărilor întreprinse ne confirmă faptul că timpul petrecut în natură are un efect benefic asupra oamenilor.
Spune-ne câteva cuvinte despre cele mai frumoase dintre proiectele tale care au atins comunitatea, oraşul.
Povestea celui mai drag proiect de până acum începe în compania Studium Green (adică şcoala verde – conotaţia denumirii) unde am avut ocazia să lucrez într-un proiect al unui ansamblu rezidenţial care găzduieşte un acoperiş verde extensiv privat de 800m2, destinat locatarilor, care este de asemenea primul ansamblu de acest gen în Cluj-Napoca. Pe lângă nenumăratele beneficii ale sistemelor de acoperişuri verzi, aş dori să îl meniţionez pe cel social, în Clujul puternic urbanizat. Din reuşita acestui proiect comunitar se naşte şi ideea atelierului De-a arhitectura „Acoperişul verde”, care doreşte să aducă mai aproape valoarea peisajului în mediul construit, prin prezentarea soluţiilor posibile de extindere a spaţiilor verzi, atât de necesare vieţii şi sănătăţii oraşelor.
Care este motto-ul tău personal?
În acest moment, motto-ul ales ar fi: „The more high-tech we become, the more nature we need.” [n.r. din engleză: „Cu cât avansăm mai mult tehnologic, cu atât mai mult avem nevoie de natură.”]. Împrumut aceste cuvinte de la scriitorul Richard Louv care scrie în anul 2005 cartea „Last child in the woods” [n.r. din engleză: „Ultimul copil în pădure.”], tradusă în 12 limbi străine de circulaţie internaţională. Consider că oricât de mult va evolua omenirea, nu trebuie să uităm că originile nostre sunt în natură, ori în Grădina Edenului, ori în Pădurile luxuriante ale Terrei. Astel, singurul răspuns pentru o „arhitectură armonioasă a vieţii oamenilor” este şi va fi NATURA.
Caracteristici tehnice
- dimensiuni: 50 x 112 x 12 cm
- evacuare cu diametrul de 90 / 110 mm
- echipat cu tub de ghidaj pentru alimentarea cu apă a unui vas WC cu funcție de bideu
- cu posibilitate de fixare pentru doza de curent electric
- prevăzut cu garnituri de etanșare din silicon fiabile
- izolație din polistiren pentru prevenirea formării condensului
- prezintă un rezervor cu volumul dublu, reglabil intre 3 L si 7.5 L, care vine setat din fabrică pe 3 / 6 L, ceea ce conduce la economie de apă
- rezistent la 400 kg
- picioare galvanizate reglabile 0 - 20 cm;
- mentenanță ușoară prin caseta de protecție, care păstrează un spaţiu liber în perete pentru a permite accesul la rezervorul încastrat după instalarea acestuia
