Locuinta castigatoare a premiului WAN Casa anului 2012 e in Nagoya, Japonia
Casa Complex a fost descrisa ca avand un design sobru si modest dar care a impresionat membrii juriului prin jocul de lumini si spatii si prin relatia cu terenul pe care a fost construita. Prin premiul acordat casa devine reprezentativa pentru tipologia locuintei individuale in arhitectura internationala.
Familia care a contractat biroul de ahitectura Tomohiro Hata Architect and Associates dorea o locuinta care sa aibe multe spatii mici pe un teren care nici acela nu era foarte mare. Astfel, la inceput s-a luat in considerare realizarea unui sir de camere mici, dar adanci. Dupa stabilirea conceptului, arhitectii au inceput sa se joace cu latimi diferite in functie de cerintele fiecarei camere. Dupa aceea au transpus compozitia in sectiuni diferite prin volumetrie.
Locuinta din Nagoya se remarca prin acoperisuri inclinate in directii diferite. Aceasta aranjare alternanta creaza o serie de ferestre triunghiulare la nivelul intai. Exteriorul este placat cu fasii metalice, cu imbinari faltuite. Din organizarea spatiilor a rezultat o curte interioara iar camerele de la parter se intrepatrund creand senzatia unui spatiu comun generos.
Casa astfel rezultata este proiectia interactiunii dintre membrii familiei, satisfacand nevoile acestora de a petrece timp impreuna dar oferindu-le in aceeasi masura camere separate si intimitate.
Aceasta frumoasa, sensibila si sobra opera arhitecturala a fost foarte apreciata de toti membrii juriului, fiind preferata dintr-o lista foarte restransa si selectiva din care facea parte si Casa de piatra din Luberon Valley, France realizata de Carl Fredrik Svenstedt Architect.
Mai multe informatii gasiti pe: http://www.e-architect.co.uk/
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
Repartitoarele sunt aparate care măsoară, cu ajutorul unor senzori, temperatura caloriferului și pe cea ambientală. Unele variante măsoară doar temperatura caloriferului, iar temperatura ambientală este considerată ca reper de 20° C. Unitățile de consum, stabilite de producătorul aparatului, sunt citite, transmise prin citire sau prin unde radio firmei care a instalat sistemul (fiecare firmă răspunde doar de aparatele instalate de ea), iar aceasta prelucrează datele și stabilește consumul, în funcție de care administratorul blocului calculează cuantumul facturii. Citirile pot fi lunare, zilnice sau chiar la fiecare oră, iar consumatorul poate avea acces la ele instantaneu, prin intermediul unui telefon inteligent.
Montând repartitoare de costuri, ne aliniem la legislația europeană privind eficiența energetică. Totuși, acestea sunt, în principiu, aparate care ajută la o distribuire mai echitabilă a costurilor, în funcție de consum, nicidecum un instrument de reducere nemijlocită a consumului; totuși, care este motivul pentru care Uniunea Europeană le impune? Un prim motiv ar fi faptul că oamenii devin mai conștienți de consumul real și sunt motivați să economisească. Este de preferat ca montarea să se facă în tandem cu robinete termostatate, care, având senzori de temperatură a ambientului pentru reglarea debitului de agent termic, limitează consumul de energie la un nivel dezirabil. Astfel, plătind în funcție de consum, consumatorii nu mai deschid ferestrele oricând și oricum, închid robinetele caloriferelor când nu stau în apartament sau le reduc debitul atunci când este nevoie de un consum mai mic; își iau măsuri de a optimiza performanțele termotehnice ale clădirii, căutând noi forme de termoizolare și evitare a pierderilor de căldură prin punți termice.
În al doilea rând, se poate stabili mai clar care sunt costurile reale ale producerii energiei, care este eficiența centralelor termice și ce pierderi se înregistrează. Repartitoarele de costuri nu reprezintă o tehnologie tocmai nouă în România; ele au apărut cu circa 15 ani în urmă și au avut o poveste care la început a fost animată de câteva controverse. Unii consumatori au mizat pe faptul că montarea lor le va scădea imediat facturile, ceea ce nu s-a întâmplat întotdeauna, ba chiar s-a ajuns ca unii să plătească de două ori mai mult. Mulți dintre aceștia erau proprietari care nu locuiau permanent, sau petreceau puțin timp în locuință, și au dorit să nu plătească facturile întregi, așa cum veneau în sistem paușal, în funcție de suprafața utilă a apartamentului. Alții erau nemulțumiți de faptul că nu aveau niciun control asupra metodelor de calcul practicate de furnizorul de agent termic, iar cantitatea de căldură depindea deseori de aspecte precum etajul, distanța față de centrala termică, starea fizică a instalației, întreruperile frecvente ș.a.m.d. Teoretic, repartitoarele nu înregistrează nimic atunci când caloriferul nu degajă căldură, dar facturile nu vin niciodată ”pe zero”. Chiar dacă ai caloriferele închise, consumul nu este niciodată zero, din diverse motive: coloanele de agent termic care trec prin apartament degajă o anumită cantitate de căldură, mai sunt luate în calcul și spațiile comune care trebuie încălzite și, în plus, căldura mai vine și de la apartamentele vecine, iar, atunci când repornești caloriferele după o perioadă de repaus, consumul de căldură devine mai mare, pentru că trebuie încălziți pereții. Toate acestea înseamnă consum, la care se adaugă costurile pentru citirea și interpretarea datelor furnizate de repartitor, atribuite firmei care asigură aceste servicii.
Controversele au fost însă și de altă natură. S-a discutat la un moment dat despre faptul că înregistrările pot fi ”măsluite” de către firma care instalează și monitorizează repartitoarele, în beneficiul anumitor consumatori; acestea sunt însă situații excepționale, de natură infracțională, și nu ar trebui să compromită o activitate care are scopuri benefice. Mai sunt controverse legate de monopolul anumitor firme sau de tratamentul preferențial din partea anumitor administratori de bloc, ceea ce iarăși este greu de dovedit. Alte reticențe pot fi însă justificate. Contează, de exemplu:
- buna calibrare a instalațiilor, atât în apartament, cât și în afara lui;
- aerisirea caloriferelor și echilibrarea hidraulică a întregului sistem;
- unde este montat și cât de bine funcționează caloriferul; unde este montat repartitorul (există diferențe considerabile între zona de tur și cea de retur);
- să nu acoperim caloriferele cu draperii sau alte textile (haine la uscat), care reduc energia degajată; în acest caz, repartitorul va înregistra o temperatură ambientală relativ mică, deci un transfer de căldură mare, dar căldura cedată efectiv va fi redusă;
- cât de mare este fidelitatea repartitoarelor, în funcție de brand.
În trecut, facturile se calculau în funcție de suprafața utilă a locuinței, ceea ce nu era tocmai corect (depindea și de înălțimea camerelor, de eficiența energetică a locuinței etc.); de ceva timp, s-a trecut la o nouă perspectivă, cea a suprafeței echivalente termic (SET), specifică tuturor corpurilor de încălzire. Aceasta presupune o metodă de calcul ceva mai complicată, dar și mai apropiată de realitate, care include în principal suprafața corpului radiant, respectiv diferența de temperatură între tur și retur. Firma responsabilă de repartitoare are informații despre caracteristicile caloriferelor, deci factura emisă cu ajutorul lor este mult mai corectă.
Principalele caracteristici ale Subwooferului Bose Sub1:
• este dotat cu un difuzor RaceTrack din neodymium, de cursă mare, de 7” x 13”;
• sunetul oferit este puternic și profund;
• se poate conecta la sistemul Bose L1 Pro 32 cu un singur cablu, acesta fiind utilizat atât pentru alimentare, cât și pentru semnal audio;
• cu ajutorul aplicației gratuite L1 Mix, există opțiunea de control wireless al setărilor de volum și de ton, procesul fiind facil și intuitiv;
• pentru mai mult bas sau pentru modul Cardioid, prin care se obține un bas direcțional și se reduce feedback-ul nedorit, se pot conecta două module de subwoofer Sub1;
• centrul de greutate al Subwooferului Bose Sub1 este optimizat, forma driverului oferind posibilitatea unui design ergonomic, cu o carcasă mai subțire, dar cu un sunet la fel de puternic.
Rezultate uimitoare se obțin și în cazul folosirii Sistemului Bose L1 Pro 32 împreună cu Subwooferul Bose Sub2, acesta din urmă având următoarele caracteristici:
• sunetul este mai puternic și mai profund decât cel oferit de Subwooferul Bose Sub1, de până la 37 Hz, datorită difuzorului RaceTrack din neodymium de 10”× 18”, concurând cu difuzoarele clasice, de mari dimensiuni;
• conectarea cu Sistemul array Bose L1 Pro32 se realizează rapid, utilizând un singur cablu;
• se pot conecta mai multe Subwoofere Bose Sub2 pentru un plus de bas sau pentru modul Cardioid, care direcționează basul în față și scade efectul de ecou;
• se poate integra într-un sistem audio împreună cu alte difuzoare prin line input și output, modurile crossover putând fi selectate în funcție de preferințe;
• este prevăzut cu opțiunea de montare filetată pentru conectarea cu sistemul Bose S1 Pro sau cu alte sisteme;
• are un design ultra subțire, cu o incintă ultra-slim, facilitând transportul, instalarea și dezinstalarea.
Pachetele Bose L1 Pro 32 cu Subwoofer Bose Sub1 și Bose L1 Pro 32 cu Subwoofer Bose Sub2 sunt ideale pentru profesioniștii din domeniul audio care sunt în căutarea unor soluții fiabile și ergonomice.
Bose Professional în Romania prin All Audio
Contact:
București, Str. Puțul lui Zamfir 45-47, et. 2, Sector 1
Tel: 0728 82 22 22
Program: Luni – Vineri, 10:00 - 18:00
www.allaudiopro.ro
Tencuiala Tadelakt fabricată de firma germană Kreidezeit a fost obținută în urma studierii amănunțite a materialelor folosite de meșterii locali marocani. Varul ars obținut în cuptoarele din deșertul marocan și metoda de prelucrare care-l face impermeabil au fost analizate pentru a ajunge la un produs simplu de folosit, cu rezultat garantat de fiecare dată. Tencuiala este obținută din materiale naturale, fiind un amestec de var hidraulic, nisip cuarțos de granulozitate discontinuă, făină de marmură, argilă, cenușă, diatomit și celuloză. Culoarea ei este albă, dar poate fi colorată cu ușurință cu pigmenți naturali Kreidezeit rezistenți la var.
Pentru a obține suprafețe mătăsoase și rezistente este nevoie de răbdare și pricepere
Suprafețele unice, fascinante, se obțin cu răbdare și migală. Pereții nu sunt perfect drepți, iar unduirile fine reflectă cald lumina dându-le un aspect mătăsos.
Iată, pe scurt, cum trebuie prelucrată tencuiala Tadelakt pentru a obține acest efect:
- Aplicarea tencuielii de var. Este baza tencuielii Tadelakt. Amestecul dintre tencuială și apă trebuie să fie foarte uniform. Se aplică cu mistria și după o ușoară zvântare se netezește, tot cu mistria, în toate direcțiile.
- Pregătirea tencuielii Tadelakt. Praful de Tadelakt se amestecă cu apă și colorantul dorit, care trebuie să fie rezistent la var. Se amestecă întâi colorantul cu apa, apoi se adaugă jumătate din cantitatea de Tadelakt. Se omogenizează bine, se adaugă restul de Tadelakt și se amestecă din nou până la obținerea unei culori uniforme.
- Aplicarea tencuielii Tadelakt. Nu se aplică strat gros pentru că poate crăpa. Pentru a ajunge la grosimea dorită se aplică două straturi a câte 1 mm fiecare, cel de-al doilea strat aplicându-se după zvântarea primului. Pentru a crește aderența, tencuiala de var se umezește înaintea aplicării primului strat de Tadelakt. Stratul de tencuială Tadelakt nu trebuie să depășească 2,5 mm grosime.
- Prima lustruire. Înainte de uscarea și întărirea completă a stratului de Tadelakt se începe lustruirea. Dacă a trecut prea mult timp și tencuiala este uscată, se umezește cu puțină apă. Se lustruiește cu o piatră specială de ceramică, netedă și dură, cu mișcări circulare și apăsând ușor. În urma lustruirii, suprafața va începe să capete luciul specific.
- Aplicarea săpunului de netezire. Este o etapă foarte importantă pentru că de ea depinde rezistența foarte bună la apă. Varul reacționează cu săpunul și formează a substanță grasă care face peretele hidrofug. Săpunul se aplică cu pensula, în strat subțire. Se recomandă aplicarea a două straturi subțiri, cu lustruirea fiecăruia, pentru o cât mai bună impermeabilizare.
- Lustruirea finală. După zvântarea soluției de săpun, se lustruiește din nou suprafața cu piatra, cu mișcări circulare. La final suprafața va avea un aspect deosebit, lucios și mătăsos.
Cum devine tencuiala atât de rezistentă la apă
Una dintre etapele de lucru este aplicarea săpunului de netezire. Între săpun și var are loc o reacție chimică care are ca rezultat substanța grasă - un săpun insolubil de calciu - care impregnează peretele și-l face să respingă apa. Etapa este foarte importantă și aplicarea săpunului trebuie făcută cu foarte mare atenție, fără a rata nicio porțiune din suprafața peretelui.
Lustruirea primului strat de săpun ajută la compactarea lui și fixarea substanței grase formate. Făcând de două ori această operație, peretele va deveni foarte bine protejat, hidrofug și nu va exista niciun risc ca o parte să rămână neprotejată.
Dacă sunteți genul pasionat de bricolaj și vă plac proiectele unde este nevoie de răbdare și îndemânare, veți face o pasiune pentru aplicarea acestei tencuieli. Suprafețele unice, calde și mătăsoase obținute vor creea dependență și veți dori să aveți din ce în ce mai multe.
