"Less is more" sau "less is a bore"? Doua viziuni, un argument

“Mai putin inseamna mai mult”, spunea un concept inspirat de munca arhitectului Ludwig Mies van der Rohe la inceputul secolului trecut, iar acest concept a ajuns sa fie des invocat nu doar in arhitectura, tehnologie sau design, ci si in viata de zi cu zi, ca principiu al tuturor lucrurilor ce definesc un stil de viata modern. Spatiile si suprafetele elegante, aproape austere, sugerate de Mies au avut parte de glorie, dar tocmai de aceea si de pareri contrare… “Less is a bore” avea sa proclame Robert Venturi, ca promotor al postmodernismului, in cam aceeasi perioada, dorind sa-si contrazica in mod vadit colegul de breasla… Si totusi, Venturi a reusit un paradox: dictonul sau nu a facut decat sa il intareasca si sa il completeze pe cel al lui Mies.

Minimalism: pavilion Barcelona, Ludwig Mies van der Rohe, in 1929 (foto: Creative Commons Wikipedia)

Pentru cei care nu au avut ocazia sa studieze munca celor doi arhitecti, sa facem totusi o scurta introducere. Arhitectul american de origine germana Ludwig Mies van der Rohe s-a preocupat de-a lungul carierei sale de crearea unui nou limbaj arhitectural, care sa poata fi reprezentativ pentru secolul 20 (secol caracterizat de o serie de descoperiri tehnologice si de productia de masa). Asa acum arhitectura gotica era reprezentativa pentru un secol al spiritualitatii, noua arhitectura trebuia sa se raporteze, in viziunea lui, la noile descoperiri si posibilitati constructive, dar si la filozofia si stilul de viata derivate din acestea. Mai mult decat un pionier al modernismului, Mies a fost un ganditor, inspirat de o serie de scriitori, artisti si filozofi ai vremii. Arhitectul a simplificat la maxim utilizarea produselor industriale de serie (otelul, sticla, betonul armat), pentru a crea o arhitectura a carei putere de sugestie statea chiar in stilizare, si a luat o serie de premii pentru proiectele sale. Mies a numit stilul arhitectural propus de el “arhitectura piele si oase”, iar de aici altii au creat sintagma “less is more”, respectiv mai putin vehiculatul concept de “Dumnezeu este in detalii/ God is in the details”.

Tot american, nascut in Philadelphia, arhitectul Robert Venturi este considerat si el o personalitate majora a secolului 20, fiind printre altele autorul a o serie de carti cu idei radicale si concepte revolutionare, tip manifest (Complexity and Contradiction in Architecture , 1966, Learning from Las Vegas: the Forgotten Symbolism of Architectural Form etc.) Venturi, un reprezentant al postmodernismului, a afirmat “less is a bore” doar pentru a contrazice minimalismul radical al lui Mies.

De atunci si pana astazi, nu doar arhitectura, ci si lumea design-ului (mai ales ea) a gasit incontinuu motiv de dezbateri pe marginea “Less is more vs. Less is a bore”, multi incercand sa arate cine a avut dreptate, sa argumenteze, sa indemne la urmarea principiilor a unuia sau a altuia dintre cei doi.

Desigur, pare greu de crezut ca amandoi au avut dreptate. Ca principiu, una este sa reduci la maxim formele, designul, decoratiunile, sa elimini orice este in plus, iar alta sa lasi rigoarea deoparte si sa introduci forme, decoruri, arta.

Totusi… Daca ar fi sa ne gandim doar din punct de vedere al design-ului unui interior, “less” inseamna sa reduci la maxim orice ornament, accesoriu sau mobilier, sa nu lasi lucruri inutile la vedere. Astfel obtii mai mult spatiu. Mai multa lumina. Mai multa importanta pentru ceea ce trebuie cu adevarat sa atraga atentia. Cu cat mai putin, cu atat mai mult.

Arhitectural vorbind, concentrarea pe functionalitate, pe utilizarea resurselor intr-un mod eficient, duce la economii importante de timp, materiale si spatiu. Confortul nu are de suferit, pentru ca la urma urmei este oferit de tehnologiile si materialele moderne.

Dar Venturi nu contrazice modernismul sau minimalismul, ci doar limitarea. “Less is a bore” reprezinta un joc de cuvinte pe care Venturi l-a facut pentru a profita de celebritatea sintagmei precedente si a atrage atentia asupra a ceea ce avea si el de spus. Stim si noi ca la un moment dat prea multa rigoare poate deveni plicticoasa, prea mult spatiu poate da senzatia de gol, prea multa austeritate devine trista.

Ceea ce percepem ca atragator din punct de vedere psihologic are mult mai mare legatura cu creativitatea, cu arta. Pentru multi indivizi frumusetea sta in detalii, accesorii, arcade, arabescuri, sculpturi etc. Pe de alta parte, cu tot spiritul nostru cartezian, cu greu am putea defini un cub drept frumos. Un cub e doar un cub si ne da senzatia de ordine, ne linisteste, dar nu ne incanta neaparat. Iata de ce Venturi are la randul lui dreptate, insa culmea este ca nu distruge, si doar foloseste fundatia  minimalismului pentru a construi pe acesta propria viziune despre frumustete.

Negarea unuia dintre concepte ar fi totusi inutila, pentru ca principiile celor doi nu se compara, ci se completeaza. Ordinea si frumusetea pot sta foarte bine una langa alta. La fel, cea de-a doua e mai bine pusa in valoare de catre existenta celei dintai. Cu atat mai frumos va fi un exterior sau un interior… cu cat se va adresa creativ, dar simplu, privirilor. De asmenea, fara modernism n-ar fi existat postmodernismul. Pornind de la acelasi tehnologii si materiale, a fost nevoie de o simplificare pentru a se construi ulterior pe ea noi si noi forme, pentru a se putea reinventa totul in raport cu mijloacele si stilul de viata al vremurilor noastre.

Editorial de Alina Miron